tag:blogger.com,1999:blog-78914391848609346872024-02-02T12:04:05.178+02:00REAL CRIMSONOOB- Object Oriented Blogging (Adică blogul meu e la obiect.)Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.comBlogger472125tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-23398512282374897752011-02-03T14:07:00.002+02:002011-02-03T14:07:19.344+02:00M-am mutatM-am mutat la <a href="http://bitstrings.blogspot.com/">http://bitstrings.blogspot.com/</a>. Ne vedem acolo!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-81402926679318419292011-01-29T21:16:00.002+02:002011-01-29T21:16:53.380+02:00Coming soonDupă o lungă absenţă, săptămâna viitoare voi re-brandui si renova blogul. Aveţi puţintică răbdare.Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-65267650371954387602011-01-04T17:18:00.004+02:002011-01-04T18:09:01.610+02:00Screenshot 2011Pentru anul 2011, vă urez toate cele bune şi vă ofer, din partea unei persoane ce frecventează siteurile de lifestyle feminin şi tabloidele, în căutare de subiecte de blog, un screenshot memorabil. Sondajul e genial, iar variantele de răspuns... tare sugestive. (click pt. a mări)<div><br /><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOB93lLBlmuOajuGhAxNA4SAlc8rovXeRjojYo-OBHWSNSwGd_0A_NThQoMv8SDaR29AyTIrD-VD45KH6rMrQUcHtUbTrrDZVHRN4y8m_lTKC6F7mXwImucXFD03rmcZyqM4LzIT8i6U7o/s1600/lolfemei.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 225px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiOB93lLBlmuOajuGhAxNA4SAlc8rovXeRjojYo-OBHWSNSwGd_0A_NThQoMv8SDaR29AyTIrD-VD45KH6rMrQUcHtUbTrrDZVHRN4y8m_lTKC6F7mXwImucXFD03rmcZyqM4LzIT8i6U7o/s400/lolfemei.png" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5558363295435003778" /></a></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-19816829287972405332010-12-30T14:01:00.003+02:002010-12-30T14:27:48.526+02:00Dezgrăşatul porcului 2 - mişcareaDe-a lungul timpului am făcut multe sporturi. Cel mai mult am făcut tae-bo şi dansuri, dar am făcut şi baschet, aerobic retro cu o babă, balet, tenis, gimnastică şi probabil nici nu îmi amintesc tot ce am încercat. Ceea ce aveau în comun toate era că, dacă făceai febră musculară, făceai o febră musculară generalizată pe anumite regiuni anatomice. Ori mă durea tot abdomenul, ori picioarele, "ori nu mai suntem". La momentul de faţă am o febră musculară greu de descris, ce se manifestă la nivelul gambelor (doar în partea superioară), la piept (doar pe lateral), la spate (numai pe mijloc), la abdomenul superior, plus ceva difuz în zona fundului, dar probabil că mâine, când o voi simţi aşa cum trebuie, o voi putea localiza mai precis.<div><br /></div><div>Cel mai mult mi-a plăcut la tae-bo, mai ales că, pe vremea când mă ţineam de el, dădea rezultate faine. Dar acum sala de aerobic a lui Miki e în Mănăştur şi nu pot să îmi iau angajamentul că ajung la ore specifice, când începe ora de tae-bo, mai ales că durează o oră până iau 6-le, ajung acolo şi mă schimb. Practic îmi iese, dus-întors, prin frig, 3 ore de lipsit de acasă pentru o oră de workout. Invariabil, încep abonamentul şi mă las păgiubaşă. Ceea ce mă atrage la sala de fitness este că am flexibilitatea de a mă duce oricând am o oră liberă şi vreau să o petrec făcând mişcare, mai ales că tata e la aceeaşi sală şi mă mai duce cu maşina când merge şi el. Mai mult, este una în Mănăştur şi una în Gheorgheni, la care se intră cu acelaşi abonament.</div><div><br /></div><div>Mă simt mai bine de când mişc ceva. Stând toată ziua ca leguma în faţa calculatorului, toate oasele îmi pocneau, mă simţeam amorţită şi statică. Acum, deşi nu pot spune că am slăbit, pentru că nimic nu dă rezultate atât de repede, parcă altfel mi se aşază muşchii pe mine. Stau mai drept, îmi încord abdomenul, am o stare generală mai activă şi mai bună. Am început chiar să pot să mă culc devreme, pe la 11-12 în loc de 2 noaptea, în zilele fără chefuri.</div><div><br /></div><div>Până acum am lucrat luni la picioare şi abdomen, marţi braţe, piept, spate şi un pic de abdomen, iar azi fund şi ceva picioare. Câte două ture de alergări pe bandă sau bicicletă eliptică în fiecare zi. Instructorii de pe acolo sunt ok, mai ales unul care vine dupămasa în Mănăştur şi e numai bun să te motiveze. Tot e înalt, cu muşchi discreţi (nu de-ăia scârboşi de culturist), semipiţiponc (aşa cum îmi place mie) şi mai şi zâmbeşte frumos. Nu de alta, dar am la ce mă uita când îmi dau sufletul pe bicicletă. Ceva mai fain decât imaginea mea transpirată şi chinuită.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-43316421877128640352010-12-30T13:24:00.005+02:002010-12-30T13:53:03.221+02:00Dezgrăşatul porcului 1 - regimulAm zis că e cazul să fiu şi eu în ton cu sezonul, având în vedere că ultimele mele posturi nu au fost tocmai populate cu zăpadă, lumină în suflet şi Moş Crăciun. Aşadar să vorbim puţin despre cum scăpăm de oleacă de kilograme după sărbători, metodă tried and tested, care nu se înscrie la nicio dietă de pe net, şi pe care o urmez din nou acum din varii motive.<div><br /></div><div>Motivul principal este că mă îngrăşasem şi înainte de sărbători, dar am prevăzut că, mai ales de colindat, e cu supărare la fiecare casă la care invitaţii nu mănâncă minim jumătate din sarmale, tot vasul de salată de boeuf şi măcar două platouri cu slănină, şuncă, şniţele şi brânză. Aşadar am aşteptat până după Crăciun să mă apuc de treabă, ceea ce nu a făcut decât să înrăutăţească lucrurile, greutatea mea ajungând cu mult peste cum îmi stă bine. Şi nu numai greutatea, dar am tot felul de surplusuri pe diverse părţi anatomice. Aşa că, după principiul procrastinării, care zice "mă apuc de luni", aşa m-am apucat şi eu de lunea asta să ţin puţin regim şi să fac mişcare. Regimul l-am mai ţinut printr-a unşpea, când am dat jos 7 kilograme în 3 săptămâni şi am ajuns la o siluetă numa' faină, de 50kg. Aşadar funcţionează. Şi sper să funcţioneze şi acum, mai ales că îl combin cu câteva ore de sală pe săptămână. Dar despre asta mai târziu.</div><div><br /></div><div>Principiul meu de dietă este să nu mă înfometez. Mi se pare o prostie ca regimurile să fie un chin, dacă se poate mânca sănătos cât să te saturi, la fel cum mi se pare o prostie să îţi fie greaţă de mâncarea scârboasă obligatorie. Aşadar îmi gătesc lucruri bune şi sănătoase, precum:</div><div><ul><li>salată de varză cu oţet balsamic</li><li>pui la grătar în foarte puţin ulei de măsline, eventual cu ceva acrişor (oţet balsamic sau lămâie) sau cu sos de roşii</li><li>bruschete din pâine de secară, eventual unsă cu usturoi, cu cubuleţe de roşii (călite sau crude)</li><li>pâine de secară prăjită, zgâriată cu puţin pate de pasăre</li></ul></div><div><br /></div><div>...plus altele ce nu necesită mult efort la preparare, precum iaurt, ton din conservă cu suc de lămâie, portocale şi clementine ca gustări. Cel mai important este că îmi condimentez şi aromez mâncarea bine, cu sare, piper, rozmarin, maghiran, cimbru, busuioc etc. Mâncarea mea arată bine, are gust bun şi nu îngraşă aşa cum o făcea stilul meu de viaţă obişnuit, cu şaorme de la Osama, Fornetti pe fugă, McDonalds/KFC de câte ori treceam prin piaţă/mall şi bere la chefuri. Apropo de asta, nu beau alcool, pentru că nu am ce: berea e plină de calorii, vinul alb mă umple de alergii şi cel roşu nu îmi place. Fac şi mici (mari!) concesii. În primul rând că e nevoie de ceva dulce în fiecare zi, dar asta înseamnă o bucăţică de ciocolată, maxim o inimioară de Finetti de-aia din care ajunge pe o măsea. Nu am renunţat la Cola, pentru că e una dintre plăcerile mele la care efectiv nu <i>vreau</i> să renunţ. E recomandabil totuşi, să faceţi cum zice popa şi să lăsaţi sucurile carbonatate. Beau şi destul de multă apă.</div><div><br /></div><div>Despre mersul la sală... în episodul următor.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-55307129916911168512010-12-27T01:36:00.004+02:002010-12-27T01:50:22.501+02:00Minte de poli - episodul IIUrăsc beculeţele de Crăciun. Dar să o luăm în ordine cronologică. În ultima vineri de facultate, am fost la laborator de Logic Design la domnişoara aceea drăguţă care îşi face codiţe împletite şi ne-a certat că nu ştiam ce sunt alea numărătoare Johnson (presupun că nu prea e relevant pentru voi că sunt una şi aceeaşi cu numărătoarele Moebius, despre care ştiam ce sunt). Aşa că am testat circuitul pe plăcuţă, ca o studentă silitoare ce sunt, exclamând atunci, pe loc "Aah, dar sunt beculeţe de Crăciun!". Adică se aprindeau LEDurile unul câte unul până când erau aprinse toate, apoi se stingeau unul câte unul şi o luau de la capăt.<div><br /></div><div><img src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8c/Johnson_counter.gif" style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 225px; height: 49px;" border="0" alt="" /><div><br /></div><div>Pot să promit că pe tot parcursul sărbătorilor m-am holbat la diverse instalaţii de beculeţe ca să îmi dau seama dacă sunt numărătoarele Johnson. Sau dacă măcar au asta în program, pentru că majoritatea au mai multe moduri de funcţionare. Aşa că stăteam, aşteptând ca după ce se aprind toate cele de o culoare, apoi două câte două, apoi clipocesc toate deodată... aşteptam Johnsonul, mama lui de Johnson. Facultatea m-a stricat de cap.</div></div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-49069155215580188282010-12-22T12:15:00.005+02:002010-12-22T12:43:07.403+02:00Sex festivPromit că articolele astea cu sfaturi şi idei din revistele de femei sunt cele mai simpatice. Asta pentru că sunt o fire mai mult decât ironică şi aceste articole servesc ca bază de discuţie în ceea ce priveşte moravurile sociale contemporane... Bine, hai, gata cu introducerea, să trecem la partea cu sexul, că precis pentru aia citiţi. (Adică mama se exclude, ea citeşte numai pentru că sunt fiică-sa, dar ştie că glumele grobiene care urmează provin doar din necunoştiinţa mea de cauză).<div><br /></div><div>Aşadar, articolul peste care tocmai am dat este o serie de<a href="http://www.unica.ro/detalii/articole/pozitii-sexuale-incitante-sarbatori-7905.html" target="_new"> 5 poziţii sexuale incitante pentru Sărbători</a>. Şi stăteam eu şi mă gândeam cum poate fi sexul special de Sărbători? Îşi pune cineva zurgălăi? Sau strigă <b><i>ho, ho, ho</i></b> în loc de <i><b>oh, oh, oh</b></i>? Iese cineva să se dea cu săniuţa dezbrăcat? Sau e ceva freaky, cu globuri şi mai ştiu eu ce, vorba bancului cu îngeraşul înfipt în brad? Aparent, iar m-am gândit prea departe. Ideea era mai alta.</div><div><br /></div><div>Sugestiile lor sunt mai degrabă nişte americănisme prost preluate, cu tentă de telenovelă ieftină. În sensul că, probabil în afară de viloacele în care servitorii dau din pedale la centrala termică şi încarcă sobele cu cărbuni, în beciuri mizere şi toxice, nu ştiu în casa cui poate fi atât de cald încât să te tenteze să stai gol pe podea. Şi frigul ca frigul, parchetul ca parchetul şi mocheta ca mocheta, dar sub brad e plin de ace, care mai mult ca sigur că nu te îmbie la o experienţă prea confortabilă. Adică e contraproductiv pentru câteva minute de urmat sfaturile din revistele de femei să stai apoi să îţi tot scoţi câte un ac de brad din umăr, din talpă, dintre dinţi sau de mai ştiu eu unde puteau acele alea să ajungă.</div><div><br /></div><div>Apoi, mai e un sfat tare simpatic despre cum tipul poate să o ia pe tipă de glezne şi să le tot încrucişeze, alternând mişcarea. Ştiţi bicicletele alea naşpa de la teleshopping? Exact imaginea aia tâmpită mi-a trecut prin cap, cu câte o tipă îmbrăcată în "treling" care tot trage de mânere şi le încrucişează şi le descrucişează în timp ce se dă pe bicicletă. Bineînţeles că imaginea include şi zâmbetul jovial care spune "Nu e greu deloc! Iată că fac exerciţii fără efort şi slăbesc instantaneu!"</div><div><br /></div><div>Dar cel mai romantic sfat este cu siguranţă primul. Nu-i vorbă, mi-aş explica punctul de vedere mai pe larg dar cred că ar trebui să exagerez cam mult şi, ţinând cont că sunt sărbătorile, ar trebui mai degrabă să scriu un post romantic, festiv şi siropos despre lumină în casă, cozonac şi Moş Crăciun. </div><div><br /></div><div>Să aveţi sărbători şi sărbăutori fericite!</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-87473796446988501742010-12-16T13:00:00.003+02:002010-12-16T13:21:58.629+02:00SărbătoriSe spune că toată lumea e mai bună de sărbători. Nu chiar. Atât doar că sunt mai motivaţi şi au mai multe oportunităţi de a face binele. Luni şi marţi am stat în picioare de la orele 15 până la 23, împreună cu o echipă minunată, pentru a coace prăjituri. Prin OSUT, am obţinut ingredientele de la magazinul CORA, cărora ţin să le mulţumesc din suflet pentru că au fost singurul hipermarket care nu ne-a închis telefonul în nas pe motiv că e sfârşitul anului şi nu mai au fonduri.<div><br /></div><div>A urmat o parte neplăcută şi anume că, din două cămine ce au cuptoare în oficii, primul la care am încercat ne-a dat afară, pe motiv că ardem gazul, de parcă fix ea, administratoarea, ar fi scos din buzunarul ei. Am decis să intrăm în căminul 1 incognito, unde am fost primiţi mai mult decât călduros de fetele de acolo. Au cerut reţeta, ne-au servit cu clătite, cu vin fiert, ne-au împrumutat tăvi şi vase, ca să putem coace pe două etaje, nu numai pe unul, ba unele chiar au pus mâna la frământat. Ţin să spun că, în afară de cei din OSUT, pe care cel mai probabil îi voi lăuda şi într-un feedback, au mai lucrat la acest proiect Andra Petrovai, Vali şi Ioana, care au fost de nota 10, deşi aveau de predat teme în ziua următoare.</div><div><br /></div><div>Până acum, am servit prăjiturelele în 3 dintre cele 7 cămine şi am strâns, împreună cu concertul organizat de Matei, aproape 28 de milioane pentru Casa de tip familial "Maica Domnului". Astăzi vom merge cu cadourile pe care copiii le-au cerut de la moşu' şi ne vom juca cu ei. Dar nu voi spune în niciun moment că acest proiect s-a făcut doar pentru că este sărbătoare.</div><div><br /></div><div>Atât eu, cât şi OSUT, cât şi întreaga generaţie de tineri, ne-am lovit în mod repetat de scepticism, de prejudecăţi, de lipsa de încredere că vom reuşi să schimbăm ceva. Chiar şi mama se îndoia că vom reuşi să strângem mare lucru. Dar schimbarea e aici. Cu oamenii minunaţi care se implică, oameni care nu au limite pentru că nu sunt obişnuiţi cu mentalitatea de tip vechi, mentalitatea "te zbaţi degeaba". Pentru noi, nimic nu e degeaba. Noi vă suntem tinerii.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-73678813492264662592010-12-09T00:09:00.002+02:002010-12-09T00:19:20.885+02:00O, oooo, ghinioane deloc!Cică vor să legalizeze meseria de vrăjitoare. Nici nu am ce comenta. Să fac bancuri cu Harry Potter e ca şi cum aş alege calea cea mai uşoară de umor. Referinţa la Cargo şi Ziua Vrăjitoarelor am pus-o în titlu. Faza cu flacăra violet s-a fumat de aproape un an. Aşa că mai bine mă abţin.<div><br /></div><div>Să aveţi o seară magică!</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-36962824100272380152010-12-01T20:05:00.003+02:002010-12-01T20:30:28.611+02:00Minte de poli - episodul I<ul><li>Am fost la Harry Potter zilele trecute, cu Ioana Bălaş şi Ştefan. Intrând în lift, îmi cade privirea pe plăcuţa de specificaţii, pe care scria "maxim 16 persoane în lift". Instantaneu m-am gândit că probabil e un lift pe 4 biţi... Moment în care mi-am dat seama că facultatea m-a stricat de cap.</li><li>Un coleg îmi povestea la curs că a visat o tipă ce avea mare nevoie de un FPGA şi că el avea unul şi vroia să i-l dea. Dincolo de implicaţiile freudiene, sunt sigură că facultatea l-a stricat de cap.</li><li>Tata îmi spunea, legat de gândirea de Poli, că la sală e recomandat, în funcţie de efectul dorit (forţă sau fibră), să faci mai puţin sau mai mult de 10 repetări. El s-a oprit la numărul 8, respectiv 16 repetări, ca să fie rotund.</li></ul><div>În altă ordine de idei, sunt convisă că LD poate fi servit ca aperitiv pentru chefuri. 2 ore de învăţat la LD îmi fac o poftă de petrecere ca niciodată, ca dovadă ziua lui Jo de aseară (încă odată, la mulţi ani Jooo!). A confirmat şi Cătălina. Iar efectele adverse sunt puţine: o mică obsesie legată de cuvintele LEMON şi Hamming, precum şi un reflex idiot de a începe numărătorile de la 0 în loc de 1. Ceea ce "se merită"...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-34925317505743507342010-11-23T22:35:00.002+02:002010-11-23T23:22:37.168+02:00Owen WilsonDeci n-am făcut eu mari boacăne când eram mică şi am ajuns să le fac acum. Povestea de astăzi este cum deşteapta de mine, m-am sprijinit de o masă. Cum adică şi ce dacă m-am sprijinit? Păi am aflat destul de curând că masa respectivă era nici mai mult nici mai puţin decât o minune a tehnicii moderne. Era camuflată să arate ca o masă normală, dar era de fapt tunată astfel încât inginerii să-şi poată face planşele pe ea. Drept urmare, rabata. Am aflat acest fapt interesant legat de mesele din Observator în urma unui impact frontal şi aproape instantaneu cu solul, care, vorba aia, mi-a dat de m-a julit.<div><br /></div><div>De fapt mi-a dat un pic mai mult decât necesar să mă julească... Mi s-a rupt pielea la baza nasului în urma întâlnirii cu capătul mesei, respectiv cu podeaua, că cine mai ştie când am început să împroşc cu sânge repetiţiile de flashmob când totul s-a desfăşurat atât de repede? Aşadar după ce am picat plăcintă pe jos şi m-am ridicat, observ că am sânge pe parbriz. Bine, nu pe parbriz, dar sună mai mişto expresia sânge pe parbriz decât sânge pe tricou. Mă aşază oamenii, mă dezinfectează, dau telefon la mama care apare aproape instantaneu, de mână cu tata, la sediul OSUT. Mare panică mare. Eu le-am zis că doar "m-a julit" dar mama insista că poate nu rămân urâtă dacă mergem la doctor. Pentru cei care cunosc bancul "Călina e urâtă", lăsaţi-o pe mama să creadă că încă nu sunt destul de urâtă încât să apar acasă ca Chucky şi să nu îşi facă griji. Ca de obicei, exagerez.</div><div><br /></div><div>Am aterizat cu Loganul la urgenţe, la ORL şi am avut revelaţia că mă aflu iar la History Museum London, că doar acolo am mai văzut o recreere atât de fidelă a epocii războiului. M-am dezmeticit, amintindu-mi că e treabă serioasă şi că nu pot râde ca să nu mi se întindă iar pielea din jurul rănii. Imaginaţi-vă deci, cum îmi trec mie prin cap toate dumele posibile şi încerc să am o expresie perfectă de Botox. Mă uitam pe pereţi pentru a alunga gândurile despre cum, la întoarcerea armelor, au schimbat pacienţii nemţi şi s-au apucat să scoată gloanţe din ruşi sau despre cum Alexandru Ioan Cuza a participat la înfiinţarea spitalului, într-un schimb diplomatic la Cluj. Rezultatul a fost că, observând faianţa galbenă, groaznică, ce se scorojea de pe pereţii secţiei de urgenţă, ORL, sau ce o fi fost, m-am gândit cât de entuziasmat trebuie să fi fost inventatorul faianţei albe când i-au spus că primii clienţi vor fi un spital care are nevoie de renovări.</div><div><br /></div><div>Cireaşa de pe tort a fost când asistenta i-a spus, nonşalant, doctoriţei, că i-a pus pe masă suliţa şi acul. Doamne Dumnezeule, m-am gândit! De ce nu i-au dat şi piatra ascuţită cu care se omoară mamuţii sau cuţitul de sacrificiu din silex? Plus că civilizat ar fi fost să mă adoarmă întâi cu o lovitură de bâtă... Linişteşte-te, Călina. Nu mi-a făcut nimic, m-a trimis doar la radiografie să vadă să nu fie rupt, apoi m-a curăţat şi m-a trimis acasă. Cică dacă nu perturb crusta, nici nu voi avea cicatrice. <i>Yeah right</i>, mai vedem noi de-astea.</div><div><br /></div><div>Totuşi sunt optimistă. Nu râdeţi prea tare când mă vedeţi, că aş râde şi eu din tot sufletul, da n-am voie. Ca să reduc riscul unei surprize, vă trimit cu un link spre o poză din Naruto pe care, de cinci minute, mi-a arătat-o soră-mea pe motiv că arată ca mine: <a href="http://images3.wikia.nocookie.net/__cb20100105035160/naruto/images/f/ff/Iruka.jpg" target="_new">click aici</a>.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-26483176197232486212010-11-16T21:11:00.003+02:002010-11-16T21:20:35.154+02:00Cotidiene3 lucruri ce mi se întâmplă zilnic:<div><br /></div><div>1. În fiecare seară îmi fixez ora la alarmă cu gândul că dimineaţa următoare sunt în picioare în momentul în care sună, ca să am timp să fac ordine, duş şi să îmi pun un pachet la şcoală. În fiecare dimineaţă opresc ceasul şi mă bag înapoi în pat în ideea că nu adorm, doar mă încălzesc sub plapumă 5 minute. Aproape invariabil, adorm.</div><div><br /></div><div>2. Promit că mâine spăl vasele şi aspir.</div><div><br /></div><div>3. În jurul orei 9 termin de citit tabloidele, mailurile şi lista de lucruri de făcut pe a doua zi. Atunci îmi propun să mă culc pe la 10. Nu îmi amintesc ultima oară când m-am culcat la 10.</div><div><br /></div><div>Da' lasă că acum, dacă le am pe blog, sigur mă ţin de ele...</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-4787681205202781612010-11-14T00:41:00.003+02:002010-11-14T01:01:18.998+02:00GuinessMă scoate din sărite de oricâte ori văd ştiri cu Adriana Iliescu. Da, femeia aia care acum 5 ani a spart recordul de cea mai bătrână mamă, având un copil la mirabila vârstă de 66 de ani. Să se înţeleagă că nu am nimic cu recordmenii, că înţeleg relevanţa faptului că X e cel mai bun alergător din lume, Y are cei mai rotunzi muşchi şi Z are cei mai albaştri ochi. Înţeleg până şi nevoia de a te afirma prin creerea celui mai mare bulz din lume sau prin dorinţa de a fi omul cu cel mai mult gunoi în casă. Înţeleg toate aceste pasiuni. Omul e liber să facă ceea ce îşi doreşte mai mult de la viaţă. Dacă fericirea lui individuală este să trăiască cu 100 de pisici în casă, n-are decât să şi cheme Guiness-ul, măcar să nu trăiască cu ele în anonimitate.<div><br /></div><div>Şi totuşi... Totuşi nu înţeleg cum poate femeia asta să declare acum prin presă că e atât de fresh încât ar mai face un copil. Că cică are energie şi se simte tânără, şi poate să aibă grijă de un copil. La 72 de ani, cică se simte ca la 27. Să îi acordăm prezumţia de nevinovăţie şi să zicem că aşa este. Momentan. Ce face femeia aia cu copilul ei cu tot când va avea 82 de ani? Atunci, copilul va avea 15. Din ce întreţine ea o fată de 15 ani? Ce face dacă se îmbolnăveşte, dacă îi scade energia asta debordantă de 72 de ani? În definitiv, ce face dacă moare? Adică fetiţa asta e din start condamnată să se maturizeze undeva la 10-12 ani când vor începe problemele serioase de sănătate ale mamei, să ajungă într-o casă de copii dacă mama ei moare înainte de 85... Şi nu are pe nimeni. Nu are tată. În curând nu va avea nici mamă capabilă să aibă grijă de ea. Şi peste toate astea, ea s-ar gândi să mai facă unul?</div><div><br /></div><div>A, încă o treabă interesantă: Cică fiică-sa a început să o întrebe câţi ani are şi ea a răspuns peste 40. Un calcul simplu spune că atunci când ea a împlinit 40 de ani, Karol Joyef Wojtyla era cardinal, se năştea Paula Seling şi tocmai se inventa insulina artificială. Peste 40 poate însemna multe. S-au schimbat 2 papi de când îşi permitea să facă gluma asta.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-62879171467277244722010-11-13T20:36:00.004+02:002010-11-13T23:43:36.248+02:00Perversa ca pe Bariţiu - long versionAm fost acolo doamnă. Doi indivizi dintre ei m-au apostat cu matematici discrete. Mi-a dat cu matematica la neuroni. Deci eu m-am chinuit foarte mult să fac neuronii ăştia şi ei mi-a dat de mi i-a julit. Şi acuma după ce mi-a dat ei, am luat io circuitul 400, am pus firele şi l-am alimentat de i-am ars pinii. Şi apoi la celălalt i-am dat o perversă ca pe Bariţiu aici, de i-am învăţat şi pentru parţialul la PC. Şi tot ei cheamă poliţia. Ce înseamnă asta? Păi ori suntem la poli, ori nu mai suntem.<div><br /></div><div>Deci eu jucam "şoseta lui Moş Crăciun" în capăt la Bariţiu. Şi când am venit eu la poli tata era absolvent de 20 de ani şi mama la fel. Voi ce-aţi fi făcut în locul meu? Noi ne-am îndrăgostit de PC şi am venit să dăm un parţial. 2 ore. 7200 de secunde. Pentru grupa 30412. Şi m-am dus eu cu Dodo şi am cerut să dăm şi noi 2 ore. Şi ei ne-a luat direct la bătaie...</div><div><br /></div><div>Răzbunarea ca pe Bariţiu vine peste încă 20 de ani, când copilul meu şi al lui Dodo va fi rector acolo, va preda LD şi va scrie mare pe tablă. Iar fiica noastră va fi profesoară de matematici discrete şi vor veni studenţi de la MIT la cursurile ei. Am zis!</div><div><br /></div><div>[<a href="http://www.youtube.com/watch?v=2mOcxcH86JI" target="_new">click aici pentru context</a>]</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-11916721688714091102010-11-08T21:57:00.002+02:002010-11-08T22:35:55.925+02:00Tanga taxiCirculam cu un taxi zilele astea şi am auzit o poveste care merită redată în scris, ca să vedeţi că nu degeaba comentează lumea că se strică tineretul. De fapt, mai mult ca să scot un contrast între tineretul care face nebunii bune, şi cel care face nebunii de prost gust. Pornesc de la premisa că şi eu vorbesc multe prostii, dar numai atunci când sunt într-un grup care mă ştie de nebună şi nu ia în serios respectivele poveşti. Înţeleg nevoia oamenilor de a se da în spectacol, doar sunt o alintată şi jumătate (când vreau), dar nu în faţa unor oameni care nu te cunosc şi nu au o părere despre tine.<div><div><br /></div><div>De ce această introducere plicticoasă? Mi-a fost relatată discuţia a două domnişoare, dacă se pot numi aşa, deşi sunt convinsă că în cercul lor social, sunt apelate mai degrabă prin "fă", decât prin "domnişoare". Iată aşadar dialogul a două tipe ieşite, desigur, din Bamboo, în taxi [ţineţi cont şi de faptul că totul se petrece în prezenţa şoferului]:</div><div><br /></div><div></div><blockquote><div><i>- Tu, aşa m-a ***ut ăla că mă strâng chiloţii.</i></div><div><i>- Păi dă-i, fată, jos!</i></div><div><i>- [către taximetrist] Pot să îmi dau jos chiloţii?</i></div></blockquote><div></div><div>Moment în care taximetristul, cu totul bulversat de toată povestea, îi spune că poate să şi-i dea jos, dacă nu şi-i lasă în maşina lui. Moment în care încrezuta naibii [că deja mă enervează şi numai să dau povestea mai departe] ce credeţi că spune? Se ruşinează că omul poate o fi având nevastă? Îşi dă seama că e taxi, nu bordel? Realizează că e indiscretă şi proastă? Nici pe departe. Replica ei a fost:</div><div><br /></div><div></div><blockquote><div><i><b>- Nu îi las că sunt de firmă.</b></i></div><div></div></blockquote><div>... şi, mulţumită că a primit permisiunea taximetristului, purcede la orientarea picioarelor în sus şi renunţă la supărătorul articol vestimentar. Deci sunt eu de modă veche dacă le-aş fi păruit pe amândouă afară din maşină în două secunde? După ce că sunt mahalagioaice şi îşi discută chiloţii şi distracţiile sexuale de faţă cu un străin, mai eşti proastă şi să te dai şmecheră că ai chiloţi de firmă! Vorba proverbului cu prostul fudul.</div></div><div><br /></div><div>De acum încolo, mă voi trezi în fiecare dimineaţă fericită că nu sunt piţipoancă.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-959858171270577592010-11-06T21:48:00.003+02:002010-11-06T22:42:30.128+02:00Justified<i>Motto: "Justify the motherf*cker!" [Alexandru Drăgoescu]</i><div><br /></div><div>Mi s-a făcut un chef enorm de unul dintre comentariile alea răutăcioase pe care le făceam pe vremuri. Unul dintre răutăcismele acide autentice din vremurile de aur ale RealCrimson. Aşa că am ales, pentru o reiterare a acelor vremuri, subiectul perfect: Dan Bălan.</div><div><br /></div><div>Cum adică cine-i Dan Bălan? Dan Bălan ex-OZone, autorul pieselor pline de succes dar lipsite de versuri Crazy Loop, Joanna shut up şi mai ales Chica Bomb. Ei bine, acum a scos acum o piesă foarte sexoasă (mi-am dat seama după faptul că la fiecare 2 cuvinte se aude o voce senzuală că zice "seeecs" şi după titlu, Justify Sex], care face ravagii prin topuri etc. La o asemenea piesă, se cerea un videoclip pe măsură, aşa că Dan Bălan a venit cu o idee originală. Atât de originală, încât scrie pe youtube la descriere că tot videoclipul e ideea originală a artistului. Deci totul a fost gândit de Dan Bălan, aşa deştept e el, mânca-l-ar mama. Despre ce e vorba în videoclip? Pregătiţi-vă sufleteşte, e atât de original încât o să vă taie respiraţia:</div><div><br /></div><div>În acest clip (original), care este de fapt, după descrierea de pe youtube, un mini-thriller, Dan Bălan joacă rolul unui psihopat pe nume Jason Black, care omoară bunăciuni. Iar, la final... la final... ce credeţi că se întâmplă? E omorât şi el de o bunăciune. Vaaai, cât de original, Dan Bălan! Micloş îţi transmite că e mai tare decât finalul de la Shutter Island. E cel mai tare mini-thriller pe care l-am văzut vreodată şi, dragi cititori, vă voi da şi vouă linkul, ca să vă clătiţi ochii şi să simţiţi tensiunea poveştii de mini-thriller. Dar, mai întâi, trebuie să treceţi prin corvoada impresiilor mele [sau dacă vreţi să vedeţi direct bunăciunile, scroll în jos şi ignoraţi următoarele pasaje].</div><div><br /></div><div>În primul rând, tipele sunt bune. Nu comentez. Sunt sexoase, sunt pe măsura clipului, au tot ce le trebuie. Asta ca să nu ziceţi că nu apreciez feminitatea. Dar cine mama mamii ei se urcă pe tocuri când merge până la frigider? Cine face curat în sutien şi tanga? Cine umblă noaptea prin pădure în boxeri şi maieu prin care se văd silicoanele? Probabil e universul ăla în care bărbaţii umblă numai cu bretele şi cască de pompier, sparg lemne toată ziua în blugi şi bustul gol, sau fac pe instalatorii. Nu cred că mi-ar displace să trăiesc în universul ăla...*</div><div><br /></div><div>Revenind, veţi observa că Dan Bălan e cel mai puţin credibil psihopat pe care l-am văzut în viaţa mea. Adică, la mine în cămară nu se poate închide geamul şi nu pot să merg până la frigider toată bună, cu ţâţe şi tocuri, dar presupunând prin absurd că un psihopat ca Dan Bălan (...mă scuzaţi, vroiam să zic Jason Black) ar veni să mă omoare, aş pufni în râs. Şi poate, dacă aş avea chef, i-aş adresa un "mă băiete, vezi că blochezi calea de acces şi mă trage curentul de la geamul care nu se poate închide". A, uitasem să adaug că nu mă impresionează nici faptul că iese din lac şi e uscat.</div><div><br /></div><div>Iată aşadar linkul la piesa minunată a lui Dan Bălan, în care Dan Bălan nu cântă mare lucru, dar măcar a avut ideea originală a videoclipului:</div><div><object width="560" height="340"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/QccRAngv7I0?fs=1&hl=ro_RO&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/QccRAngv7I0?fs=1&hl=ro_RO&rel=0&color1=0x5d1719&color2=0xcd311b" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="560" height="340"></embed></object></div><div><br /></div><div>*Adevărul e că azi-vară şi eu spălam geamurile dinspre stradă în pantaloni scurţi, cu maieu, şi nu prea îmi păsa de geniile neînţelese de pe stradă care mai comentau câte una. Şi da, când am chef să dansez prin casă, o fac indiferent de gradul de îmbrăcare în care mă aflu. Dar nu se pune, că eu nu sunt chica bomb şi am celulită.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-50690371546409094702010-11-05T17:38:00.004+02:002010-11-05T18:11:32.123+02:00În aerÎntotdeauna, prima dată e mai greu. Vorbesc serios. Prima dată când m-am auzit la bibliotecaradio, eram răcită, deşi era vară; a fost atunci când am scos bâlba de zile mari cu "Metallica vine în România şi... păi vine ca să cânte, ascultaţi-i!". Prima dată când am experimentat cu audioblogul, aveam o voce uşor ciudată, marcată de o răceală zdravănă. Dar niciodată nu mi s-a mai întâmplat ca acum, când, la prima emisiune la Student Sound, am apărut cu o voce de toată jena.<div><br /></div><div>În mare parte datorită strategiilor agresive de marketing cu care am vândut bilete la balul bobocilor, dar şi datorită unei răceli care mă paşte de mai mult timp, ieri a trebuit să îmi forţez vocea ca niciodată ca să sune cât de cât omenesc. Drept urmare, mi-am consumat resursele în totalitate, iar azi vocea minunată a Călinei sună a mix nebun între un zombie (totuşi cu vocabular mai diversificat decât BRAAAINZ!), un băiat la pubertate (asta pentru că variez de la bass gutural la alto stins) şi o şurubelniţă pe tablă.</div><div><br /></div><div>Partea mea preferată din zi a fost când am mers la doctor, am intrat în cabinet şi am dat un bună ziua ce a sunat mai mult a parchet stricat sub bocanci cu plumb. Mă întreabă cum mă cheamă, ca să îmi caute dosarul şi iterez un răspuns şi mai jalnic: "Cenaaan", cu "a"-ul pronunţat ca "a" scris cu şurubelniţa pe care o pomeneam mai sus. Aruncă o geană peste dosar, ridică privirea peste ochelari şi mă întreabă: "<b><i>Şi ce problemă ai?</i></b>". După un moment de tăcere în care mă uit confuză la ea, îi spun că nu am absolut nicio problemă în afară de ce se aude. Aparent ce aveam a fost de ajuns ca să primesc reţetă pentru o găleată de medicamente.</div><div><br /></div><div>Aşadar, la ora asta am o febră notabilă, îmi aştept medicamentele şi weekendul de relaxare. E pe bază de stat acasă şi bolit, fără chefuri, fără ieşiri, fără distracţie, fără nimic. Pe final, hai să-mi fac şi eu puţină reclamă, că alţii deja au întregi campanii: <a href="http://www.osut.org/sapte" target="_new">click aici</a>.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-15142149668327879252010-10-27T23:55:00.003+03:002010-10-28T00:04:51.449+03:00Culese de la MD[în timpul seminariului de Matematici Discrete, o fază din seria "Everybody lies"]<div>enunţ: Deci dacă o femeie care are un frate cu hemofilie naşte doi copii sănătoşi, probabilitatea este ca...</div><div>din spate: Femeia să fie adoptată!</div><div>altcineva: Şi-a înşelat soţul!</div><div>altu' [dramatic]: Pam-pam-paaaaam!</div><div><br /></div><div>BONUS: un nou cuvânt în dicţionar: a combinge = a combina şi a convinge în acelaşi timp [via Mircea Bistriţa]</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-34391026840619374862010-10-26T18:56:00.004+03:002010-10-26T19:03:02.011+03:00Culese de "pă mess"<div>eu: lol</div><div>eu: in click</div><div>eu: e ceva top al statelor corupte</div><div>eu: romania e pe pozitia 69</div><div>Mihai Risca: =))</div><div>Calina Cenan: astia le fac intentionat?</div><div>Mihai Risca: si cine pana' mea ii pe primu' loc ?</div><div>Calina Cenan: adiii, adiii</div><div>Calina Cenan: si daniela gyorfii</div><div><br /></div><div>[dacă <b><u>nu</u></b> v-aţi prins, vă felicit din tot sufletul. Înseamnă că aveţi cultură muzicală.]</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-74727288391311230402010-10-26T18:37:00.003+03:002010-10-26T18:38:55.205+03:00Ioana BălaşEi îi mulţumiţi pentru că mi-a amintit că am o datorie faţă de cititorii acestui blog. Şi, pe deasupra, mai e şi foarte drăguţă şi simpatică. UBB-ista mea preferată, thanks şi enjoy!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-63780565782617292722010-10-26T17:55:00.004+03:002010-10-26T18:39:03.990+03:00Jalnic cu J mareÎntre toate articolele de lifestyle, de relaţii, de bârfă şi de sfaturi penibile, peste toate se ridică cel mai penibil articol din ultimul an. Da, în sfârşit am găsit corespondentul pe 2010 al porcăriei de acum un an care expli<i>ca cu</i>m se agaţă bărbaţii. Aşadar, dacă mai demult comentam despre cum e penibil să aplici mirositul pepenilor sau holbatul intens dintr-un colţ întunecat pentru a atrage un potenţial partener, acum vorbim despre ce fac femeile la finalul unei relaţii, atunci când probabil, dacă ai atâta minte cât să te iei după sfaturile la liber de <i>pă net</i>, tipul s-a prins că ceva e putred în Danemarca şi a hotărât să te lase pe bază de <i><b>forevăr</b></i>. Pregătiţi-vă pentru un nou episod din <b><i><a href="http://www.libertatea.ro/stire/te-a-inselat-fa-l-sa-regrete-ca-s-a-nascut-306739.html" target="_new">frustrate la maxiiiiiim şi sfaturile lor! [link]</a></i></b><div><br /></div><div>Începem cu primul sfat: <i>Fură-i achiziţia</i>, ce explică pe larg cum, dacă noua lui gagică e rezonabilă şi înţelege că e naşpa că tipul te-a înşelat cu ea, nu va avea nicio obiecţie în a afişa o relaţie fictivă cu tine ca să îl faceţi gelos. Stai, pe bune? Ăştia sunt din alt film. În primul rând că pe amantă o doare fix undeva că te-a lăsat pe tine, ba chiar se simte bine că e mai cu moţ decât toate frustratele ordinare, şogoriţele şi duşmanii de sex feminin. Apoi, chestia cu bisexualitatea prefăcută e o tâmpenie, mai ales că, dacă am înţeles eu bine, sfaturile astea nu se adresează teribilistelor adolescente... Zic numa'.</div><div><br /></div><div>Doi. <i>Distruge-i bărbăţia</i>. Bitch, please. Am uitat să spun că e o idioţenie să apelezi la orice fel de răzbunare, având în vedere că oamenii civilizaţi se despart în mod civilizat, dar asta e bomba prostiei pe ziua de azi. În momentul în care ai o relaţie intimă cu cineva, chiar cuvântul intim ar trebui să sugereze că detaliile sordide, mai ales cele negative, nu depăşesc intimitatea a doi oameni. Iar <i>intelejentei </i>care a debitat </div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 14px; "><br /></span></div><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 14px; "></span></div><blockquote><div><span class="Apple-style-span" style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: 14px; "><i>Ai grijă ca gaşca lui de amici sau colegii de serviciu să afle toate detaliile picante.</i></span></div><div></div></blockquote><div>mă tem că nu îi pot spune de sănătate în mod explicit, pentru că mama îmi citeşte blogul.</div><div><br /></div><div>Iar cireaşa de pe tort, încununarea tutuor răzbunărilor de mastermind prezentate în articol, este numpărul trei, <i>Fă-i lipeala cu o scorpie</i>. Logica din spate cică ar fi că el va regreta momentele frumoase cu tine dacă are momente oribile cu alta. Logica din spate e tâmpită. Nu numai pentru că tipul nu va sta să îi faci lipeala cu cineva, după ce în prealabil te-a părăsit pe tine (e ca şi cum ai accepta recomandări de afaceri de la cineva pe care ai ţepuit cu câteva milioane), nu pentru că o scorpie supusă unei femei cinstite (aşa cum se presupune a fi înşelata din articol) e tare greu de găsit, ci pentru că nu există termen de comparaţie firesc între două fiinţe diferite. Dar deja o dăm în filosofii.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-68304062092816446242010-10-26T17:27:00.003+03:002010-10-26T17:47:28.502+03:00De ce Poli?Încep cu scuzele de rigoare, că nu am mai postat de foarte mult timp, fiind ocupată până peste cap. Aveam oareşce idei de postări, care bineînţeles le-am uitat în mare parte, nefiind puse în aplicare. Dar unul dintre subiectele care mă macină de multă vreme este faptul că multă lume mă întreabă de ce am dat la Poli, că am alte talente, că de ce nu am făcut Litere sau Jurnalism sau [<i>introdu aici orice facultate în afară de Medicină, că pe aia chiar nu am primit-o ca sugestie</i>]<div><br /></div><div>Da, m-aş fi descurcat probabil la alte facultăţi. Da, poate aş fi avut mai mult timp liber, mai puţin de învăţat, poate lucrurile ar fi mers mai unse dacă nu dădeam la o facultate - zic eu - grea. Mi s-ar fi potrivit Dreptul, că bună de gură sunt şi de impus un punct de vedere ştiu să impun. Mi-ar fi plăcut Literele, pentru că mi-a plăcut întotdeauna să citesc. M-aş fi dus şi la Jurnalism, că doar nu aş fi lucrat la revista aia Dumnezeu ştie cât (şi cât am udat-o cu lacrimi - doar unele de crocodil!-, cu încăpăţânare şi seriozitate, cu oboseală şi sacrificii din timpul liber, dar şi cu poveştile clasice de la redacţie, cu râsete şi cu prietenii) dacă nu mi-ar fi plăcut. Nu aş fi făcut voluntariat la radio dacă nu mi s-ar fi potrivit. Revenind la Litere, dacă nu mi-ar fi plăcut, nu aş fi tras nici de engleză şi m-aş fi mulţumit cu un C la CAE în loc să mă zbat pentru A la Proficiency.</div><div><br /></div><div>Da, ar fi fost drăguţă oricare dintre alegerile astea. Dar acolo nu puteam să mă dezvolt pe atâtea ramuri pe câte pot. Îmi aminteam cu mama zilele trecute că în clasa a 11-a am avut o perioadă în care am combinat revista, şcoala de şoferi, Cambridge-ul, şcoala, proiectul cu univerisităţile pentru YouthBank şi altele pe care până acum le-am uitat. Tot aşa, acum vreau să fac cât mai multe, pentru că pot face multe.</div><div><br /></div><div>Mai exact, ştiu că la Calculatoare pot face în mediu academic materia asta precisă, matematică, logică şi exactă ce îmi place într-o emisferă, şi să învăţ prin oamenii cu care iau contact atâtea lucruri extra-şcolare. S-ar putea să am ocazia să fac iarăşi un pic de radio, am fost ieri la un crash-course de marketing (nu pot zice că am mâncat la micul dejun marketing, dar nici nu pot zice că îmi erau necunoscute tehnicile, atât că eu le implementam fără să ştiu acronimele gen SPACED şi SPIN). Şi, după cum probabil am mai spus deja, urăsc un singur lucru pe lume: plictiseala. Ador să fac orice, atât timp cât nu sunt statică.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-28630300741395704292010-10-08T22:46:00.003+03:002010-10-08T23:10:53.064+03:00Scurte1. Am fost săptămâna asta la poliţie după paşapoarte şi am observat în geam o foaie A4 cu "Interzis accesul cu animale", complet cu un câine încercuit în roşu. M-am întrebat dacă ăsta e modul lor de a spune-o din nou pe aia cu <i>Ieşi afară, javră ordinară</i>.<div><br /></div><div>2. Aparent, femeile mai au un serviciu şi acasă, nu numai la serviciu, pentru că spală, calcă, gătesc şi au grijă de copii. De aceea merită să se pensioneze mai devreme. Propun ca serviciul de acasă să fie efectuat part-time. În cazul în care schimbul doi nu se conformează sistemului, propun metoda făcăleţului ca motivaţie.</div><div><br /></div><div>3. Mă enervează faptul că, atunci când moare cineva tânăr, televiziunile apelează la hiperbole mirobolant-blatante pentru a-l descrie. Este elev model (cu ceva 7 în catalogul filmat), tot oraşul îl plânge în hohote, a avut o moarte nedreaptă etc. Normal că a avut o moarte nedreaptă, nimeni în deplinătatea facultăţilor mintale nu ar zice că e drept ca un tânăr să moară. Normal că plâng apropiaţii şi că îi doare, dar nu plânge tot oraşul. De altfel, să nici nu mă apuc de comentat la adresa filmuleţelor siropoase cu muzică de pian, poze alb-negru şi citate greţoase urcate pe youtube în astfel de momente.</div><div><br /></div><div>4. Ăştia care se urcă pe clădiri/în copac şi ameninţă că se aruncă, în dorinţa de a apărea la ştirile de la ora 5, de ce nu sunt lăsaţi să se arunce? Dacă ei vor... Dar nu! Trebuie să avem ştire de maximă senzaţie, în care simţim tensiunea crescândă, palpitaţiile pompierilor când pun scara sau frânghia ca să urce după el. Avem subtitrat dialogul cu replici rapide, eficiente, cruciale, precum: "Ghiţă! Ghiţă! Pe unde punem scara, mă?"/"Trage de frânghie. Aşa, aşa! Hai că l-am prins.". Aşa am ajuns eu să mă uit la o felie de ştiri senzaţionale, cu o voce stresată (şi întretăiată de fiorii tensiunii insuportabile) pe fundal, ce a durat vreo 10 minute, deşi totul putea fi rezumat la: "Un bărbat s-a urcat în copac pe fondul consumului de alcool şi a fost recuperat de către pompieri."</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-86845707503241547492010-10-02T18:21:00.004+03:002010-10-02T19:02:22.862+03:00Îmi placeŞtiu că e foarte posibil ca, mai târziu, să mă iau la palme că am spus asta vreodată, dar momentan îmi place. Am petrecut toată vacanţa într-o semi-letargie de zile mari, cu activităţi zilnice dintre care cele mai interesante erau serialele şi cumpăratul de obiecte de-ale casei. Abia aşteptam să înceapă ceva interesant, să ştiu că nu mi-au ruginit complet rotiţele (atât cele intelectuale cât şi cele fizice). Aşa că m-am apucat iar de dansuri, fac şi oleacă de programare, mă deplasez fără să mă "plâng, să mă jelesc, să strig" la cursuri, laboratoare şi seminarii şi - cel mai important, cu riscul de a mă repeta - îmi place la nebunie lumea asta nouă.<div><br /></div><div>Colegii sunt tare faini, materia e interesantă şi, contrar legendelor urbane pe care le credeam înainte, nu e imposibil de înţeles. Am trecut cu bine peste primul curs din fiecare materie, am o imagine limpede a ceea ce a vrut să zică fiecare, aşa că momentan, atitudinea mea este de "give me your best shot". Râdem bine, am mâncat de la Osama, am şi iniţiat câţiva doritori în tainele whist-ului, care pare să prindă la public.</div><div><br /></div><div>Părţi gri? Păi, am avut revelaţia neplăcută că şi ai mei, când au fost la facultate, au folosit aceleaşi echipamente din laboratorul de fizică pe care le voi folosi şi eu, inclusiv un ampermetru de mărimea laptopului meu, etichetat cu o bandă bătută la maşină şi lipită cu bandă adezivă. De asemenea, iniţial vroiam să fac scandal pe blog cu referire la alegerile de sport (pe lângă înot, care e disponibil tuturor studenţilor, fetele sunt trimise automat la aerobic, pe când băieţii pot să facă sală de forţă, au 3 săli de basket, duşuri, echipament şi mai ştiu eu ce), dar apoi mi-am dat seama că, la facultate de băieţi cum e Poli, am noroc că nu mă trimite la întărit tricepsul prin amestecat la cratiţă, sau viteză la 50m, proba de adus sandwichuri şi beri băieţilor care dau un fotbal.</div><div><br /></div><div>Toate cele bune. Sper să îmi reiau şi activitatea pe blog aşa cum se cuvine. Până atunci, un link care să vă producă reacţia: "oh really?", <a href="http://www.blameitonthevoices.com/2010/10/ms-outlook-2010-uses-bil-gatess-mugshot.html" target="_new">click aici</a>.</div>Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-7891439184860934687.post-47673685347962367792010-09-30T23:31:00.002+03:002010-09-30T23:33:38.392+03:00CliffhangerÎn curând, poveşti despre noile experienţe cu facultatea. Cel mai probabil în weekend, având în vedere că zilele astea sunt tot pe fugă... Da' aşa îmi place!Anonymoushttp://www.blogger.com/profile/01413467109902077403noreply@blogger.com0