Comedii romantice - scurtă analiză

Am fost aseară la When in Rome şi m-a lovit revelaţia că majoritatea comediilor romantice sunt de un misoginism monumental şi, culmea, tot chick-flicks se numesc. Păi gândiţi-vă şi voi că personajele feminine suferă în general de probleme psihice, sociale sau legale de-a dreptul neplăcute, în mod tradiţional atitudine anti-socială [oh, sunt atât de blondă şi de 90-60-90 dar nu am pe nimeni pentru că, vezi tu, nu am încredere în bărbaţi] dar ajungând până la chestii mai grave, asupra cărora voi detalia mai târziu. În schimb, tipul e mereu un fermecător şi jumătate, 'nalt la stat, mare la sfat, şi viteaz cum n-a mai stat, care, prin normalitatea şi siguranţa lui o face pe gagică, într-un final, să creadă în ză pauăr of lav. Mai e nevoie să iau pe rând comediile romantice văzute în ultima vreme? Hai că o fac şi pe asta:


Ugly Truth: Tipa e frustrată sexual şi control-freak. La fel ca în Not Another Teenage Movie, pare urâtă doar pentru că îşi poartă părul în coadă, dar odată ce i se dau sfaturi de fashion şi atitudine [tu, desfă-ţi părul şi ia un sutien pe tine], e mult mai atrăgătoare. El pare bădăran la început, apoi se îndrăgosteşte de ea.
When in Rome: Tipa e oareşcum paranoică, are tendinţa de a-şi îneca amarul în alcooale, scoate bani din fântâna unde nici nu ar fi trebuit să intre, drept pentru care e şi urmărită de poliţie. [bineînţeles, o femeie desculţă în rochie aleargă mai rapid decât poliţia călare] El e un tip de 2 metri care a jucat fotbal american şi vorbeşte italiana. La final se îndrăgostesc.
The Proposal: Tipa e o imigrantă ilegală obsedată de muncă şi care îşi exploatează şi şantajază angajatul fără milă. El e angajatul oprimat. La final se îndrăgostesc.
The Bounty Hunter: Gagica se bagă de una singură în tot felul de tâmpenii mafiote. Mama ei e o cântăreaţă (?) trecută cu ruj strident şi sfaturi în materie de sex. Ceea ce e şi mai grav, deşi ajunge deasupra, apoi dezbrăcată în proximitatea, lui Gerard Butler, preferă să facă pe supărata. [protagonista, nu mama] Trebuie că e o boală psihică gravă să nu te tenteze Gerard Butler. La final se reîndrăgostesc.
Bride Wars: Serios? Serios? Se aşteaptă cineva să stau să enumăr toate alea? Ambele personaje principale are a basket case. La final se împacă... după ce, în prealabil, s-au îndrăgostit. Fiecare de altcineva.
Confessions of a shopaholic: Datorii, dependenţă, din câte îmi amintesc chiar şi falsă identitate. La final se îndrăgostesc.

3 Response to "Comedii romantice - scurtă analiză"

  1. Anonymous May 15, 2010 at 10:07 AM
    Comediile romantice: mai fiction ca Star Trek-u :))
  2. seamus May 16, 2010 at 9:47 PM
    think it's a sign of the times :)
    uita-te la alde "you've got mail" sa vezi ca chick flicks pur si simplu au evoluat catre asta.
    odata cu ce? probabil cu femeile.
    glumesc! it's all a male plot to keep women docile and hopelessly romantic. and stupid. you've had enough with all this feminism and whatnot!
  3. Floryn May 17, 2010 at 9:54 PM
    Ei şi tu acuma... mă rog dintre cele enumerate de tine la aproape toate m-am uitat în afară de Bride Wars şi mie mi se par destul de ox. Ciudat că din perspectiva ta ca o fată le cam ironizezi, adică în loc să iei apărarea sexului frumos parcă You don"t care! Când vei da o tură virtuală pe net şi vei găsi comedii romantice sau chiar drame, în care rolul principal e un barbat...hmmm îs curios de reacţiile la adresa lor.