REAL CRIMSON

Zilele trecute mi-am ridicat ochii din monitor şi am prins o scenă pe Acasă TV, în care o tipă era internată la urgenţe şi doctorul era întrebat dacă va supravieţui (atât ea cât şi copilul cu tată incert cu care era gravidă). Ceea ce e mişto e că oricâte scene asemănătoare am văzut, toate erau cu acelaşi actor pe post de doctor grizonat, experimentat şi empatic. Presupun aşadar că este chiar acelaşi doctor, iar personajele de telenovelă trăiesc toate în acelaşi univers vorbitor de limbă spaniolă, în care incidenţa gemenilor este mai mare decât cea a copiilor unici, unde toate doamnele au fost cândva servitoare şi bărbaţii au muşchi, dar şi sentimente pe care şi le exprimă în mod direct via şiroaielor de lacrimi.

Am fost la Star Trek. Filmul, as in filmul bazat pe seria originală, cea cu Kirk, Spock & compania. Mă ştiţi dej afan SF aşa că vă rog să rădbaţi cu sctoicism o relatare a părerilor mele despre film, sau să închideţi blogul, având în vedere că e o ţară liberă...

În primul rând că nu a fost deloc rău, deşi la câte efecte speciale, la câte bancuri s-au făcut despre numerele impare şi despre seria originală, mă îndoiam că storylineul e foarte ok. Totuşi, cu excepţia câtorva mici plot holes, pot să spun că am urmărit filmul cu interes. Un romulan nebun (Eric Bana), câteva similarităţi cu Star Wars (pe planeta aia îngheţată zău că am avut impresia că Jim caută Baza Rebelilor de pe Hoth), o sală de cinema cu locuri numai bune, sunet excelent, calitate video mai mişto decât pe ecranul de la calculator... Da, a fost bun.

În al doilea rând, am observat că majoritatea oamenilor din sală au venit ca să se bucure de un film, nu de un pop-culture icon sau de ceva marcant pentru vieţile şi interesele lor. Eu sunt o mare fană a seriei TNG din Star Trek (cea cu Picard pe post de căpitan) şi nu pot spune că ştiam prea multe despre personaje, însă m-au gâdilat puţin glumele ce apelau la fapte arhicunoscute: tipul în redshirt moare primul, McCoy spune "I'm a doctor, not a physician", Kirk face sex cu toate extraterestrele sexy, Scotty revine la transportor... Ce să mai spun ce zâmbet peste toată faţa mi-a stârnit celebrul "Space, the final fronteer..."

În al treilea şi poate cel mai interesant (pentru voi) rând, ar merita făcută o comparaţie între anii '60 şi aproape '10 chiar şi numai prin Trek. Este incredibil câte se pot schimba în patruzeci de ani, şi cât de bine ne reflectă televiziunea concepţiile, natura, comportamentul. Chekov, spre exemplu, este o fosilă a războiului rece, dar este o fosilă atât de dragă iubitorilor de Star Trek dintotdeauna, încât nu putea fi ignorat, chiar dacă asta a însemnat să renunţăm puţin la political correctness-ul care ne caracterizează deceniul. Modul în care percepem fumuseţea, în continuare cu fuste extrem de scurte însă cu părul mai puţin umflat [vezi Uhura], idealul de bărbat bine [vezi Kirk], trăirile [furia, raţiunea excesivă], diplomaţia, tehnologia [vezi, vorba lui Paul, că iPhoneul e mult mai sofisticat decât comunicatoarele avansate ale primelor Star Treks] şi câte şi mai câte [e târziu, mă mai gândesc mâine şi la altele]... oare toate acestea să se fi schimbat atât de mult? Şi, dacă toate cele care ne reflectă s-au schimbat atât, oare şi lumea noastră să fie cu totul alta acum ca în anii '60?

Şi oare mergem spre direcţia bună, pe care o inuieşte această întreagă franciză a Star Trek? Oare ne îndreaptăm spre glorie în Univers [indiferent dacă ne vom întâlni sau nu cu alte entităţi sau civilizaţii]?

Nu mă satur niciodată să spun că întrebări precum acestea sunt ceea ce Science Fictionul de calitate vrea să inspire.

De ce mă îndoiesc că îmi va plăcea Star Trek XI? Păi, nu numai din prejudecata lui Paul cu numerele impare, dar şi pentru că de vreo săptămână am văzut un episod din The Original Series. Da, cel făcut în anii 1830 cu primele prototipuri de camere de filmat. Nu, de fapt glumesc. Dar oricum, TOS e destul de vechi şi destul de penibiluţ încât să nu îl suporte nici cei mai înfocaţi fani ai Star Trek-ului. Dar ceea ce e de remearcat la tot serialul ăsta este că niciodată, absolut niciodată, Star Trek nu a fost un serial bazat pe efecte speciale, pe scenarii slăbuţe, sau pe sexviolenţă.

La fiecare episod, conflictele sunt mai mult psihologice, mai mult de ideologie umană decât de bătăi cu extratereştri. Pentru asta respect eu nu numai Star Trek, dar şi scrierile lui Asimov [apropo, I am Robot, cel cu Will Smith e o prostie şi nici nu are vreo legătură cu nuvelele lui; mai mult, cred că Asimov se întorcea în mormânt în timp ce se difuza filmul]. Science Fiction, orice ar spune lumea aflată în necunoştiinţă de cauză, e mai mult decât fantezie ieftină cu omuleţi verzi. Este despre ceea ce ne face oameni. Ceea ce, dacă ne vom confrunta vreodată cu alte rase sau cu un progres uimitor al tehnlogiei, rămâne la fel. Ceea ce va rămâne din umanitatea noastră pentru viitor...

De aceea sper că Star Trek XI nu se va complace doar în efecte speciale fenomenale, ci va păstra ceva din SFul de calitate. Iar celor pe care i-am plictisit cu acest post, îmi cer scuze... Dar sper ca odată să aveţi curiozitatea să citiţi Fundaţia lui Asimov, sau să vedeţi vreo două-trei episoade din Star Trek: The Next Generation.