REAL CRIMSON

Cică Moş Crăciun promovează un stil de viaţă nesănătos. E pe bune, aşa spune un cercetător australian (dacă vă amintiţi, ultima referinţă la cercetători australieni făcută pe RealCrimson a fost ceva despre un trepăduş care vroia să înlocuiască pixurile roşii din şcoli) în numărul de sărbători al British medical Journal, citat de csid.ro.

Aşadar în primul rând Moş Crăciun, dacă nu e cumva cel din videoclipurile Andre, este obez. Mai mult, nu face nimic pentru a-şi îmbunătăţi condiţia. Pe lângă faptul că nu sunt nicăieri imagini sau reclame cu Moşul truding şi transpirând la sala de fitness, în marea şi supraponderala lui nesimţire, mai mănâncă şi prăjituri! Prăjituri?! Trebuie că are colesterolul la limită. Ei lasă, că măcar nu fumează. Ce? Fumează? Rectific, unele imagini de sezon îl prin pe Moşul în flagrant cu pipa în mână. Mai mult, cică obiceiul de a-i lăsa lapte cald şi prăjituri Moşului are şi variaţiunea cu alcool, ca să-i ţină de cald. Aşadar ar fi încurcat-o Kriss Kringle dacă ar fi existat poliţişti cu etilotest prin cer, în noaptea de Crăciun... Ruşine, Moşule, ruşine.

Pe lângă acest stil viciat de a-şi asigura alimentaţia, dr. Grills critică şi lipsa de responsabilitate a Moşului, care practică sporturi extreme fără a purta echipament de protecţie. Adicătelea, urcatul pe casă şi folosirea hornului casei pe post de tobogan ar trebui să se desfăşoare doar folosind cotiere, genunchiere, fundiere şi cască de protecţie.

Hai, frate...

Să expun ştirea zilei: într-o comună suceveană o anume clădire din sat deserveşte unui scop dublu, mai exact e şi şcoală cu clasele I-IV şi cârciumă, beţivanii infecţi şi copii de 6 ani împărţind premisele şcolii, inclusiv toaleta. Bineînţeles, toată lumea se revoltă că e neigienic, că e imoral, că se dă exemplu prost la copii, etc.

Mă simt tentată să expun totul sub o formă cât mai plastică, dar mă tem că voi da în scârbos dacă vă sugerez măcar că pruncii se aşază cu fundul pe unde veselimea satului dă afară excesul de băutură [prin diverse capete ale sistemului digestiv]. Deşi poate că deja exagerez, îmi imaginez o bodegă infectă [clujeni, cred că Bodega Jiul de pe Dorobanţilor e destul de aproape de viziunea mea] plină de oameni din anturajul lui Sandu Ciorbă, care se simt bine, improvizează din când în când câte un karaoke fără suport textual şi sparg/deschid sticlele folosind recuzită inedită, precum mese, tocuri de uşă, câini vagabonzi şi corpul altor tovarăşi de pahar.

Dar v-am promis, prin titlu, o perspectivă optimistă. În primul rând că, din şcoala cu pricina, nu va chiuli niciun prunc. Unde să se ducă? La cârciumă? Iar în al doilea rând, poate li se face şi sătenilor pasionaţi de alcohohol poftă, între două berici şi o ţuică, de o lecţie de geografie sau de nişte exerciţii de mate şi iau ei exemplu bun de la tinerii şi zeloşii şcolari ai zilelor noastre. În ritmul acesta, va ajunge realitate reclama de la Cava d'oro: