Justified
Motto: "Justify the motherf*cker!" [Alexandru Drăgoescu]
Motto: "Justify the motherf*cker!" [Alexandru Drăgoescu]
Pentru Mihai R. Nu, nu suspectez pe nimeni că l-ar trăda în dragoste, dar cred că va aprecia videoul ca pe o fină ironie/subtilitate.
În momentul în care am văzut clipul ăsta, mi-am zis: "Ăsta ajunge pe blog." Modul în care tipul îl imită pe Dan Bălan, cu tot cu datul ala din cap şi dansul ăla penibil.... cu fularul ala şi cu gestica... e GENIAL. Şi tipa e bună, dar în decorul ăla e tare funny, cum dansează ea aşa sexy pe faţa de masă cu pătrăţele sau în faţa unor monitoare şi tastaturi împrăştiate şi ele p-acolo.
Din multele chestii care au "reînviat" pe youtube de la olimpiada de iarnă încoace.
O telenovelă pentru cei care au făcut doar un semestru de spaniolă, în clasa a patra. Ce e interesant e că, fiind un copil care a stat mult prin preajma telenovelelor, cot la cot cu bunicile, eu chiar am învățat spaniolă de pe AcasăTV, de la Marimar și Sărmana Maria [cred că erau două telenovele diferite, așa-i?]. Subtitrările au fost tot de ceea ce am avut nevoie, păcat de vocabularul restrâns pe care îl am. Mai exact, pot spune și înțelege cam orice legat de corazon, de cafea cu parfum de femeie, de probleme de clasă [veșnicul "sluga se căsătorește cu stăpânul ei"] etc., dar foarte puține chestii serioase. Revenind, așadar, la youtube:
Știu că am ajuns să scriu mai rar. I-ar fi rușine Zelist-ului cu mine, ar spune haterii că nu am o atitudine profesională față de cititorii mei și, ce-i drept, ar avea dreptate. Așa că am să vă dau câteva updates la situația mea actuală.
S-a schimbat numărul de informaţii de la Romtelecom. Bineînţeles, mi-a amintit de:
Gotta love The IT Crowd!
Aşadar din seria filmuleţelor subtitrate cu Hitler:
via TLP
Să expun ştirea zilei: într-o comună suceveană o anume clădire din sat deserveşte unui scop dublu, mai exact e şi şcoală cu clasele I-IV şi cârciumă, beţivanii infecţi şi copii de 6 ani împărţind premisele şcolii, inclusiv toaleta. Bineînţeles, toată lumea se revoltă că e neigienic, că e imoral, că se dă exemplu prost la copii, etc.
Mă simt tentată să expun totul sub o formă cât mai plastică, dar mă tem că voi da în scârbos dacă vă sugerez măcar că pruncii se aşază cu fundul pe unde veselimea satului dă afară excesul de băutură [prin diverse capete ale sistemului digestiv]. Deşi poate că deja exagerez, îmi imaginez o bodegă infectă [clujeni, cred că Bodega Jiul de pe Dorobanţilor e destul de aproape de viziunea mea] plină de oameni din anturajul lui Sandu Ciorbă, care se simt bine, improvizează din când în când câte un karaoke fără suport textual şi sparg/deschid sticlele folosind recuzită inedită, precum mese, tocuri de uşă, câini vagabonzi şi corpul altor tovarăşi de pahar.
Dar v-am promis, prin titlu, o perspectivă optimistă. În primul rând că, din şcoala cu pricina, nu va chiuli niciun prunc. Unde să se ducă? La cârciumă? Iar în al doilea rând, poate li se face şi sătenilor pasionaţi de alcohohol poftă, între două berici şi o ţuică, de o lecţie de geografie sau de nişte exerciţii de mate şi iau ei exemplu bun de la tinerii şi zeloşii şcolari ai zilelor noastre. În ritmul acesta, va ajunge realitate reclama de la Cava d'oro:
Dudes, şi-o mai aminteşte cineva pe tipa asta cum era atunci?
Da, mi-am amintit de piesă uitându-mă la Austin Powers. Britney Spears avea ceea ce se numeşte un cameo cu piesa asta în film.
Exact, dacă vă plictisiţi vă puteţi uita la asta. Şi aşa în ultima vreme numai chestii serioase am dezbătut. Cititorii mei merită şi un post de fun.
PS: Pun pariu că dacă primesc commenturi la asta, primesc ceva de genul "Nu la asta ne aşteptam noi, domnule. Nu la asta, nu la asta."
Beaky Buzzard. Plain, simple, Beaky Buzzard.
[mersi mama şi colegii ei]
Deci ce mult îmi place reclama asta cu badigardu' de la Romtelecom, cu tot cu perechea ei, cea cu gospodina care îi zice tipului să-şi caute de lucru pe net de la fi-su. Sunt efectiv drăguţe, fără clişee tâmpite şi cred că nici foarte scump nu i-a costat realizarea. Sincer, chiar am observat că Romtelecomul este una dintre acele companii care, deşi au fost de stat pe vremea răposatului, acum au campanii publicitare foarte mişto. Aşadar, bila albă:
Cât despre bila neagră, e aşa o reclamă idioată încât nici măcar nu am găsit-o pe veşnicul youtube, dar am să vă fac o naraţiune scurtă: E o tipă care tocmai şi-a spălat rufele şi scoate un pumn de detergent din pungă, apoi îl miroase, vede că are granule în formă de floricele şi strânge pumnul de detergent la piept, uitându-se în depărtări. Oameni buni, cine face aşa ceva? Înţeleg să îmbrăţişezi poza iubitului, un trandafir, o panglică sau ceva cât de cât îmbrăţişabil, dar să oftezi cu detergentul la piept mi se pare pe undeva aproape de culmea penibilului. Şi da, e de la deştepţii cu cristalul portocaleu de [Dero].
Ia, neamule, reclame funny. Via mama.
... este un desen de pe Minimax. Postul TV pe care l-am urât de când a apărut, cu tot cu desenele lui fericite, roz şi pline de învăţăminte! Postul care ne-a dăruit-o pe Căpşunica, pe văcuţa Connie şi pe alţi prieteni fericiţi ai naturii, precum Şoseţica şi Pantofiorul!
Să vă văd, apărători înfocaţi ai Minimaxului, cum mai scoateţi acum cămaşa... (Sau cum vă daţi jos cămaşa, rochia şi toate cele?)
PS: scuze că nu am mai avut timp de blog un timp. Sper să-mi revin curând.
PSP: cine chiar a văzut filmul cu Nikita, bun stomac are!
Emo nu sunt, viaţă naşpa nu duc, sunt la fel de sensibilă ca o cizmă şi totuşi, ceva în clipul ăsta atinge coarda mea sensibilă... Finalul îl văd întotdeauna printre lacrimi. Curios e că melodia în sine nu mă deranjează să o aud, dar clipul e superb.
Dacă totuşi, cu fiecare mişcare a noastră, renunţăm la o fărâmă de inocenţă? Şi dacă singurul mod de a o recăpăta este cel de a da timpul înapoi? Şi dacă ne bucurăm atât de puţin de lucrurile simple încât doar când vom fi bătrâni ni le vom aminti la adevărata lor intensitate? Trebuie să recunoaşteţi că e un clip bun, chiar dacă poate pe voi nu vă atinge cum mă atinge pe mine.
Ei, asta e. Postarea asta e mai cu efuziuni sentimentale.