Showing posts with label youtube. Show all posts
Showing posts with label youtube. Show all posts

Justified

Motto: "Justify the motherf*cker!" [Alexandru Drăgoescu]


Mi s-a făcut un chef enorm de unul dintre comentariile alea răutăcioase pe care le făceam pe vremuri. Unul dintre răutăcismele acide autentice din vremurile de aur ale RealCrimson. Aşa că am ales, pentru o reiterare a acelor vremuri, subiectul perfect: Dan Bălan.

Cum adică cine-i Dan Bălan? Dan Bălan ex-OZone, autorul pieselor pline de succes dar lipsite de versuri Crazy Loop, Joanna shut up şi mai ales Chica Bomb. Ei bine, acum a scos acum o piesă foarte sexoasă (mi-am dat seama după faptul că la fiecare 2 cuvinte se aude o voce senzuală că zice "seeecs" şi după titlu, Justify Sex], care face ravagii prin topuri etc. La o asemenea piesă, se cerea un videoclip pe măsură, aşa că Dan Bălan a venit cu o idee originală. Atât de originală, încât scrie pe youtube la descriere că tot videoclipul e ideea originală a artistului. Deci totul a fost gândit de Dan Bălan, aşa deştept e el, mânca-l-ar mama. Despre ce e vorba în videoclip? Pregătiţi-vă sufleteşte, e atât de original încât o să vă taie respiraţia:

În acest clip (original), care este de fapt, după descrierea de pe youtube, un mini-thriller, Dan Bălan joacă rolul unui psihopat pe nume Jason Black, care omoară bunăciuni. Iar, la final... la final... ce credeţi că se întâmplă? E omorât şi el de o bunăciune. Vaaai, cât de original, Dan Bălan! Micloş îţi transmite că e mai tare decât finalul de la Shutter Island. E cel mai tare mini-thriller pe care l-am văzut vreodată şi, dragi cititori, vă voi da şi vouă linkul, ca să vă clătiţi ochii şi să simţiţi tensiunea poveştii de mini-thriller. Dar, mai întâi, trebuie să treceţi prin corvoada impresiilor mele [sau dacă vreţi să vedeţi direct bunăciunile, scroll în jos şi ignoraţi următoarele pasaje].

În primul rând, tipele sunt bune. Nu comentez. Sunt sexoase, sunt pe măsura clipului, au tot ce le trebuie. Asta ca să nu ziceţi că nu apreciez feminitatea. Dar cine mama mamii ei se urcă pe tocuri când merge până la frigider? Cine face curat în sutien şi tanga? Cine umblă noaptea prin pădure în boxeri şi maieu prin care se văd silicoanele? Probabil e universul ăla în care bărbaţii umblă numai cu bretele şi cască de pompier, sparg lemne toată ziua în blugi şi bustul gol, sau fac pe instalatorii. Nu cred că mi-ar displace să trăiesc în universul ăla...*

Revenind, veţi observa că Dan Bălan e cel mai puţin credibil psihopat pe care l-am văzut în viaţa mea. Adică, la mine în cămară nu se poate închide geamul şi nu pot să merg până la frigider toată bună, cu ţâţe şi tocuri, dar presupunând prin absurd că un psihopat ca Dan Bălan (...mă scuzaţi, vroiam să zic Jason Black) ar veni să mă omoare, aş pufni în râs. Şi poate, dacă aş avea chef, i-aş adresa un "mă băiete, vezi că blochezi calea de acces şi mă trage curentul de la geamul care nu se poate închide". A, uitasem să adaug că nu mă impresionează nici faptul că iese din lac şi e uscat.

Iată aşadar linkul la piesa minunată a lui Dan Bălan, în care Dan Bălan nu cântă mare lucru, dar măcar a avut ideea originală a videoclipului:

*Adevărul e că azi-vară şi eu spălam geamurile dinspre stradă în pantaloni scurţi, cu maieu, şi nu prea îmi păsa de geniile neînţelese de pe stradă care mai comentau câte una. Şi da, când am chef să dansez prin casă, o fac indiferent de gradul de îmbrăcare în care mă aflu. Dar nu se pune, că eu nu sunt chica bomb şi am celulită.

Cum să nu le iubeşti?

Şi mai ucigător


Reporteriţa: Cum e spuma?
Spălătoarea de maşini sexy: E foarte frumoasă şi albă.

EPIC. Mii de ani i-au trebuit civilizaţiei terestre să ajungă la nivelul de dezvoltare la care a ajuns azi. Bruneta sexy a reuşit să cuprindă sute de ani de înţelepciune şi de progres într-o frază, desigur ajutată de o reporteriţă aflată la acelaşi nivel intelectual.

Cu dedicaţie

Pentru Mihai R. Nu, nu suspectez pe nimeni că l-ar trăda în dragoste, dar cred că va aprecia videoul ca pe o fină ironie/subtilitate.


Homemade Chica Bomb

În momentul în care am văzut clipul ăsta, mi-am zis: "Ăsta ajunge pe blog." Modul în care tipul îl imită pe Dan Bălan, cu tot cu datul ala din cap şi dansul ăla penibil.... cu fularul ala şi cu gestica... e GENIAL. Şi tipa e bună, dar în decorul ăla e tare funny, cum dansează ea aşa sexy pe faţa de masă cu pătrăţele sau în faţa unor monitoare şi tastaturi împrăştiate şi ele p-acolo.

Sex bomb... on ice?



Din multele chestii care au "reînviat" pe youtube de la olimpiada de iarnă încoace.

Que hora es?

O telenovelă pentru cei care au făcut doar un semestru de spaniolă, în clasa a patra. Ce e interesant e că, fiind un copil care a stat mult prin preajma telenovelelor, cot la cot cu bunicile, eu chiar am învățat spaniolă de pe AcasăTV, de la Marimar și Sărmana Maria [cred că erau două telenovele diferite, așa-i?]. Subtitrările au fost tot de ceea ce am avut nevoie, păcat de vocabularul restrâns pe care îl am. Mai exact, pot spune și înțelege cam orice legat de corazon, de cafea cu parfum de femeie, de probleme de clasă [veșnicul "sluga se căsătorește cu stăpânul ei"] etc., dar foarte puține chestii serioase. Revenind, așadar, la youtube:


Updates

Știu că am ajuns să scriu mai rar. I-ar fi rușine Zelist-ului cu mine, ar spune haterii că nu am o atitudine profesională față de cititorii mei și, ce-i drept, ar avea dreptate. Așa că am să vă dau câteva updates la situația mea actuală.


1. Sunt foarte obosită și sper să îmi tihnească vacanța asta. Bineînțeles că la școală se simte deja miros de facultate, la cum dăm testele în regim de sesiune [de-ar anunța toți profesorii testele așa cum o face dl Sitaru, la început de semestru...]. Mai mult decât atât, acum trebuie terminată și revista, acum mi se așază cărțile în stivă din lipsă de timp de a le citi, acum trebuie mers la retușuri de poze, de vreo trei săptămâni mi-au scos iar unghia încarnată, acum două săptămâni a fost chef cu invitați de marcă de ziua mea, acum se încheie mediile, iar astăzi tocmai ce [un fleac] m-au vaccinat împotriva HPV. La matematică trag în mod constant. Cui nu-i place tehnica, să sară peste punctul 2. [Asta sună ca melodia "cui nu-i place dragostea, hei-ha!..."]

2. Tot astăzi am reușit într-un final să îmi configurez noul laptop așa cum am nevoie. De sâmbătă l-am primit [mulțumesc sponsorilor], un Lenovo ThinkPad SL510 cu o configurație foarte drăguță via emag.ro. Aceasta este prima postare pe blog făcută de pe minunata mașinărie, care are Core 2 Duo, 3 GB de RAM cu maxim 8 GB, DDR3, hard 250 GB, porturi de toate cele, destul de ușor la 2.24 kg... Dar, revenind la problemele cu configurarea, l-am primit cu Windows 7 Home Premium de 64 biți preinstalat și m-am chinuit trei zile să instalez tot ce avea nevoie. Or, dacă cu Yahoo Messenger și PeaZip nu am avut probleme, a fost un adevărat chin până am reușit să pun un SQL Server Management Studio Express. Am căutat pe 'jdemii de forumuri, de bloguri, am intrat de o groază de ori pe msdn, și am reușit abia cu un kit de Developer Edition, pentru instalarea căruia a trebuit întâi să scot Visual Studio de pe calculator. Și, minune, a mers. Desigur, când am încercat să reinstalez Visual Studio, am scăpat de dracu' și am dat de mă-sa. Sau de Bill Gates, depinde pe cine înjurați voi când nu vă merg instalările de chestii de la Microsoft. Până la urmă am reușit să rulez în compatibility mode și de instalat să îl instalez... dar de rulat nema noroc. Am sfârșit prin a umbla în regiștri [ca de obicei, cu frica-n sân] și finalmente am ieșit plină de glorie... Mintea umană bate mașinăria.

3. Întrebarea mea existențială de azi: Oare dacă s-ar întâlni Ioana Bălaș cu Ale Dascăl, m-ar mai iubi vreuna? Nu știu, dar cu siguranță că eu nu m-aș schimba nici față de una, nici față de celalaltă.

4. Iaca și un video des urmărit pe parcursul acestei zile:

118 800

S-a schimbat numărul de informaţii de la Romtelecom. Bineînţeles, mi-a amintit de:



Gotta love The IT Crowd!

Prezidenţiale. Der Untergang version

Aşadar din seria filmuleţelor subtitrate cu Hitler:


via TLP

Optimism

Să expun ştirea zilei: într-o comună suceveană o anume clădire din sat deserveşte unui scop dublu, mai exact e şi şcoală cu clasele I-IV şi cârciumă, beţivanii infecţi şi copii de 6 ani împărţind premisele şcolii, inclusiv toaleta. Bineînţeles, toată lumea se revoltă că e neigienic, că e imoral, că se dă exemplu prost la copii, etc.

Mă simt tentată să expun totul sub o formă cât mai plastică, dar mă tem că voi da în scârbos dacă vă sugerez măcar că pruncii se aşază cu fundul pe unde veselimea satului dă afară excesul de băutură [prin diverse capete ale sistemului digestiv]. Deşi poate că deja exagerez, îmi imaginez o bodegă infectă [clujeni, cred că Bodega Jiul de pe Dorobanţilor e destul de aproape de viziunea mea] plină de oameni din anturajul lui Sandu Ciorbă, care se simt bine, improvizează din când în când câte un karaoke fără suport textual şi sparg/deschid sticlele folosind recuzită inedită, precum mese, tocuri de uşă, câini vagabonzi şi corpul altor tovarăşi de pahar.

Dar v-am promis, prin titlu, o perspectivă optimistă. În primul rând că, din şcoala cu pricina, nu va chiuli niciun prunc. Unde să se ducă? La cârciumă? Iar în al doilea rând, poate li se face şi sătenilor pasionaţi de alcohohol poftă, între două berici şi o ţuică, de o lecţie de geografie sau de nişte exerciţii de mate şi iau ei exemplu bun de la tinerii şi zeloşii şcolari ai zilelor noastre. În ritmul acesta, va ajunge realitate reclama de la Cava d'oro:

Timpul nu iartă pe nimeni

Dudes, şi-o mai aminteşte cineva pe tipa asta cum era atunci?


Da, mi-am amintit de piesă uitându-mă la Austin Powers. Britney Spears avea ceea ce se numeşte un cameo cu piesa asta în film.

Plictiseală mare



Exact, dacă vă plictisiţi vă puteţi uita la asta. Şi aşa în ultima vreme numai chestii serioase am dezbătut. Cititorii mei merită şi un post de fun.

PS: Pun pariu că dacă primesc commenturi la asta, primesc ceva de genul "Nu la asta ne aşteptam noi, domnule. Nu la asta, nu la asta."

Remember

Beaky Buzzard. Plain, simple, Beaky Buzzard.



[mersi mama şi colegii ei]

Bila albă/neagră: Reclame româneşti

Deci ce mult îmi place reclama asta cu badigardu' de la Romtelecom, cu tot cu perechea ei, cea cu gospodina care îi zice tipului să-şi caute de lucru pe net de la fi-su. Sunt efectiv drăguţe, fără clişee tâmpite şi cred că nici foarte scump nu i-a costat realizarea. Sincer, chiar am observat că Romtelecomul este una dintre acele companii care, deşi au fost de stat pe vremea răposatului, acum au campanii publicitare foarte mişto. Aşadar, bila albă:



Cât despre bila neagră, e aşa o reclamă idioată încât nici măcar nu am găsit-o pe veşnicul youtube, dar am să vă fac o naraţiune scurtă: E o tipă care tocmai şi-a spălat rufele şi scoate un pumn de detergent din pungă, apoi îl miroase, vede că are granule în formă de floricele şi strânge pumnul de detergent la piept, uitându-se în depărtări. Oameni buni, cine face aşa ceva? Înţeleg să îmbrăţişezi poza iubitului, un trandafir, o panglică sau ceva cât de cât îmbrăţişabil, dar să oftezi cu detergentul la piept mi se pare pe undeva aproape de culmea penibilului. Şi da, e de la deştepţii cu cristalul portocaleu de [Dero].

Youtubeuiesc, deci exist

Ia, neamule, reclame funny. Via mama.

Fanilor Twilight



Ăştia vampiri. Mersi Roxana pentru clip.

Everybody loves Yoda

Şi pentru cine nu s-a prins, iaca video de pe youtube, să vă culturalizaţi şi voi:

Acesta NU este Nikita

... este un desen de pe Minimax. Postul TV pe care l-am urât de când a apărut, cu tot cu desenele lui fericite, roz şi pline de învăţăminte! Postul care ne-a dăruit-o pe Căpşunica, pe văcuţa Connie şi pe alţi prieteni fericiţi ai naturii, precum Şoseţica şi Pantofiorul!

Să vă văd, apărători înfocaţi ai Minimaxului, cum mai scoateţi acum cămaşa... (Sau cum vă daţi jos cămaşa, rochia şi toate cele?)



PS: scuze că nu am mai avut timp de blog un timp. Sper să-mi revin curând.
PSP: cine chiar a văzut filmul cu Nikita, bun stomac are!

Ştiu şi eu ce am...?

Emo nu sunt, viaţă naşpa nu duc, sunt la fel de sensibilă ca o cizmă şi totuşi, ceva în clipul ăsta atinge coarda mea sensibilă... Finalul îl văd întotdeauna printre lacrimi. Curios e că melodia în sine nu mă deranjează să o aud, dar clipul e superb.



Dacă totuşi, cu fiecare mişcare a noastră, renunţăm la o fărâmă de inocenţă? Şi dacă singurul mod de a o recăpăta este cel de a da timpul înapoi? Şi dacă ne bucurăm atât de puţin de lucrurile simple încât doar când vom fi bătrâni ni le vom aminti la adevărata lor intensitate? Trebuie să recunoaşteţi că e un clip bun, chiar dacă poate pe voi nu vă atinge cum mă atinge pe mine.

Ei, asta e. Postarea asta e mai cu efuziuni sentimentale.