REAL CRIMSON

Am fost acolo doamnă. Doi indivizi dintre ei m-au apostat cu matematici discrete. Mi-a dat cu matematica la neuroni. Deci eu m-am chinuit foarte mult să fac neuronii ăştia şi ei mi-a dat de mi i-a julit. Şi acuma după ce mi-a dat ei, am luat io circuitul 400, am pus firele şi l-am alimentat de i-am ars pinii. Şi apoi la celălalt i-am dat o perversă ca pe Bariţiu aici, de i-am învăţat şi pentru parţialul la PC. Şi tot ei cheamă poliţia. Ce înseamnă asta? Păi ori suntem la poli, ori nu mai suntem.

Întotdeauna am susţinut că fiecare zi cu adevărat stresantă are 4 faze. Mai exact, psihicul meu şi nu numai, trece prin 4 etape:

Nu am prea scris zilele astea pe motiv de muncă. Toată săptămâna am umblat și am meșterit și am curățat la ceea ce sper că va fi, după admitere, scumpul meu domiciliu. Apoi a mai fost și treaba de Paști, cumpăratul de bilete pentru simpozionul IPW spre care mă îndrept începând cu noaptea de marți, grație CFR... și uite cum a trecut timpul fără să mai apuc tastatură și inspirație simultan.

Două dume cu ambele partide ale turului 2, ca să fim echitabili:

De la mama citire: Ştii care e noua culme? ... Să te culci preşedinte şi să te trezeşti prostănac.
Apoi, a vobit Boc la televizor. E atât de mic încât abia se vede deasupra scrollului cu ştiri din partea de jos a ecranului.

Electoreală plăcută în continuare.

Un banc, pentru că lucrurile pot fi privite şi cu simţul umorului:

- De câte feministe ai nevoie pentru a schimba un bec?
- De niciuna. feministele oricum nu vor schimba niciodată nimic.

Acum e un număr rotund.

Ăştia vampiri. Mersi Roxana pentru clip.

Am auzit următorul banc:

- Ce ascultă emo de la ţară?
- Aurel Tăia-m-aş.

Now ain't that cute? ... But it's WROONG!

Era mai demult bancul ăla cu

Pesimistul: Mai rău nu se poate.
Optimistul: Ba se poate!

Data viitoare când te plângi de tot felul de tâmpenii de genul că te-a părăsit gagica/iubiţelul sau, mai rău, că te-a înşelat cu frăţiorul/surioara, aminteşte-ţi de articolul din Cluj Expres cu nenea care şi-a mâncat iubitul. Da, ai citit bine. Era un cuplu gay şi unul dintre ei şi-a tăiat partenerul în bucăţi, a gătit o parte din el şi s-a apucat liniştit să mănânce.

Ei, acum aşa-i că SMSul "Andreea, eşti unica mea iubire" pe care ţi l-a trimis prietenul, uitând că te cheamă Alexandra, nu mai pare aşa un gest sadic?

***
Uite o ştire şi pentru pisicuţa sexoasă nemulţumită de prietenul sărac (cu Logan) care o ducea în parc în loc să o ducă în bamboo: regina muzicii R&B, Cristina Spătar, o tipă bună al cărei fost iubit era plin de verzişori în buzunare, a fost într-o situaţie destul de urâtă. S-a despărţit
de tipul respectiv (care precis nu avea Logan) şi el a manifestat o atitudine de gentleman de mare clasă.

I-a luat tot ce i-a făcut cadou în afară de inelul de logodnă. Naşpa e că a trebuit să îşi vândă inelul pentru bani de pâine şi facturi la stat, aşa lipită pământului a lăsat-o dobitocul.

***
Cât despre mine, am făcut azi o nouă reacţie alergică de toată minunea (am stat 2 ore jumate într-o sală cu calculatoare, cu ferestrele închise). Nasul meu este de dimensiunea şi culoarea unui nas de clovn de circ ieftin ... şi mai seamănă şi cu cascada Niagara în sezonul cu debit mediu. Sper că la mine nu se poate şi mai rău.

Numa' bine!

Iritat de pledoaria bazată pe aceleaşi câteva argumente a ucrainienilor în cazul Insula Şerpilor, agentul României la Haga, Bogdan Aurescu, le-a relatat judecătorilor o anecdotă cunoscută a lui Caragiale, şi anume Castravetele (cu elevul care ştia o singură lecţie, cea cu castravetele de la biologie, repetând-o chiar dacă era întrebat cu totul altceva). [ROL.ro]

Mai comentează careva că nu suntem naţiune veselă?

Am păţit că mi-am tăiat prea tare unghiile. Şi atunci una dintre ele a crescut aiurea, s-a bagat în carne şi am ajuns să mă opereze. Practic mi-a bagat o injecţie NAŞPA de anestezic, apoi mi-a retezat (cred) o parte din unghie, până la rădăcină, după care a cauterizat tot ce era pe acolo. Nu ştiu exact pentru că nu m-am uitat; acum e ok, anestezicul începe să treacă şi implicit mă doare toată zona unghiei mare de la picior.

Absurd că am ajuns la asta pentru că mi-am tăiat prost unghiile (ştiu), dar ideea e că acum sunt ţintuită în casă şi la calculator, deci probabil când găsesc ceva material ok de comentat, voi mai posta pe blog, asta deoarece în ultima vreme nu v-am prea servit revoltăciuni, funny stuff şi alte alea.

Oricum, bancul zilei (sec) a fost următorul: Mama se duce până la farmacie, eu cu un pansament plin de sânge şi nu pot călca decât puţin pe călcâi.
Mama: Să stai aici cuminte până mă întorc, bine?
Eu: Mda... Ce aş putea să fac? Să mă ridic pe vârfuri şi să fug afară?
Mama: Da, pe poante. (poante=vârfurile picioarelor, ca să vă scutesc de un google)
Eu: Eventual pe bancuri, dar slabe şanse.

Dar aşa suntem noi, seci.

După modelul Chuck Norris, în vacanţă ne-am apucat şi eu + sora mea să facem bancuri cu mama. Deci este cazul să le reţineţi pe următoarele:

1. Niciodată nu i-am văzut pe mama şi pe Chuck Norris în acelaşi loc simultan. Asta ar trebui să ne dea de gândit.
2. Dacă Batman şi Superman au pijamale cu Chuck Norris, atunci sigur Chuck Norris are pijamale cu mama.
3. Ştim că Chuck Norris, când face flotări, nu se împinge pe sine de la pământ, ci împinge Pământul. Ei bine, noroc că de cealaltă parte a globului mama face aerobic, ca Pământul să nu îşi schimbe orbita normală.
4. Nu sunt filme cu mama pentru că şi Chuck Norris trebuie să trăiască din ceva.
5. Mama nu doarme, ci se bucură de cealaltă viaţă a ei: Fighting evil. Doar noi credem că e în pat liniştită.

Also see chucknorrisfacts.com. They rock.
linustorvaldsfacts.tk for linux geeks only şi michaelphelpsfacts.com

Scriam mai demult sub acelaşi titlu despre un copil înjunghiat de un vecin pentru că făcea gălăgie în scara blocului (aici era să scriu blogului). Dar asta e şi mai elocventă. Toţi ştiţi bancul cu Ion Balegă? Daţi-mi voie să vă amintesc:

Ion Balegă îşi dă semana că are un nume urât. Aşadar, se decide să îl schimbe în Vasile Balegă.

Bancul în sine e o porcărie, dar tipul despre care scrie Libertatea azi e şi mai tare ca Ion Balegă. Iată povestea emoţionantă: În acte îl chema Botez. William Botez (un nume din seria Edward Usturoi, Charlotte Mătrăgună şi Eleanor Cârpaciu). Până acum nu s-a botezat pentru că tatăl său era în închisoare şi a trebuit să-l aştepte până iese, iar acum şi el a ajuns la rece pentru tâlhărie. Aşadar, abia în închisoare s-a hotărât să se împace cu biserica şi să fie botezat, iar numele l-a ales de la Taraf TV, dintr-o manea cu mesaj.

Acum, pe William Botez îl cheamă Bos de Bos Marian.

Un copil de 12 ani din Constanţa a fost înjunghiat pentru că făcea gălăgie în faţa blocului. Asta e bună de tot. Adică, şi eu am pornirile mele contra copiilor din bloc, când se joacă, împreună cu sora mea, de-a episodul 21 din Totally Spies şi folosesc armele sonice, dar până la a băga cuţitul în oameni mai este...

Ce-ar fi dacă m-aş apuca şi eu să înjunghii pe toţi care mă enervează?

Pe de altă parte, omul era ceea ce se numeşte un vigilante, un Spiderman sau un Batman (Batman, Batman) în devenire. Un justiţiar neleguit, un paria, un om care a simţit că este de datoria lui să înfigă un şiş în maleficul copil care făcea gălăgie. În definitiv, cu ce era copilul de 12 ani mai prejos decât Dr. Evil?

Pe o notă mai serioasă, ştirea asta mi-a adus aminte de bancul acela cu Alinuţa, care făcea gălăgie şi un vecin binevoitor i-a scos un ochi, apoi pe celălalt, urmând ca fetiţa să plece apoi în casă, pentru că s-a făcut întuneric. Cine ar fi crezut că nu mai e un banc bun? Ci o realitate sadică.