REAL CRIMSON

Plăcerea mea vinovată de a citi tabloidele are avantajele ei. Măcar nu trece nicio zi fără să chicotesc cât de cât în faţa monitorului la ce exprimări sunt alese pentru tipar. Aşadar, astăzi este vorba despre un pensionar lovit cu maşina de o tipă de 18 ani, prezentată de către cei de la Libertatea după cum urmează:

Anastasia Simona Tănase, o piţipoancă de 18 ani din Constanţa,

Povestim astăzi despre bunoace. Am mai povestit de multe ori despre bunoace şi numeroasele specii ale încrengăturii, dar parcă mereu mai e loc de discuţii filosofice asupra bunoacei proaste. Mă uit aşadar azi la nişte interviuri luate fotomodelelor care s-au îmbrăcat în gheişe, intitulat în mod sugestiv VIDEO UCIGĂTOR.

Mă deranjează lipsa de respect pe care le-o arătăm celor care muncesc. Pentru că foarte puţini oameni vin să bată pe umăr pe cineva care are îşi face datoria cât de bine poate. Nimeni nu e perfect, dar totuşi ne găsim câte unii mai deştepţi să zicem că toţi profesorii e proşti, sau că toţi doctorii sunt nişte îmbuibaţi care şi-au făcut avere din şpăgi. De ce? Pentru că e foarte uşor să observăm numai aspectele negative, este foart uşor să considerăm ca fiind corectă o demonstraţie empirică, bazată pe experienţe aleatoare... În fine, să clarific despre ce vorbesc:

Alaltăieri am fost la pansat cu piciorul ce îmi tot face fiţe din când în când. Asistentele de acolo, pentru care am o mare consideraţie [având în vedere că două persoane fac faţă unui flux continuu de oameni pe care trebuie să-i programeze, să le facă tratamente simple şi să-i introducă în baza de date, să-i taie şi să-i cauterizeze pe unii şi să îi panseze pe alţii] fac greşeala de a plasa două individe în sala de aşteptare. Fiica, o piţipoancă de circa 20 de primăveri, tencuită cu fond de ten de parcă ar fi în programul cu izolaţia termică la blocuri, păr întins şi brunet, sprâncene desenate cu negru. Mamă-sa, o tipă solidă, cu siluetă destul de drăguţă de altfel, dar cam acoperită de câteva straturi slănină şi şunci, blond-oxigenată, cu cercei de aur în formă de covrig şi şlapi în picioare. Ce credeţi că se apucă ele două de făcut? Aşteaptă cuminţi la rând? Admiră sala de aşteptare?

Nici vorbă, se apucă ele două de bârfit despre cât de proaste sunt asistentele astea şi cum au îndrăznit să le facă pe ele să aştepte în loc să le ia imediat, că şi aşa una dintre asistente nu făcea nimic. Or, femeile acelea două se agitau încontinuu ca toată lumea să se fie în regulă, ca toţi să fie trataţi în mod egal şi cât se poate de eficient. Mi se pare culmea nesimţirii să vină două fufe precum cele două descrise mai sus, să comenteze pe marginea aşa-zisei lor prostii, numai pentru că fundurile lor preţioase nu suportă scaunele din sala de aşteptare pentru jumătate de oră.

Şi ce povestesc eu aici e un singur caz. De câte ori nu ne-am ofticat şi noi dintr-o toană de genul acesta? De câte ori nu am dat vina pe o singură categorie socială pentru probleme? De câte ori nu am generalizat, spunând toţi doctorii, toţi rromii, toţi avocaţii? Departe de mine gândul că toţi aceştia ar fi perfecţi, că toţi şi-ar face treaba aşa cum trebuie, dar ideea pe care vreau să o transmit e alta: Când o să ne vedem noi de treaba noastră, să încercăm noi să schimbăm ceva, în loc să criticăm treaba altora?

Ca un bonus, pe final, vă invit la un material superb despre profesori, pe care dacă vă ajută răbdarea şi cunoştiinţele de engleză, sper că îl veţi aprecia la adevărata valoare.

[link via Victor P]

Am fost nevoită să asist, astăzi, la o superbă demonstraţie de ipocrizie publică, condimentată cu scandal, din partea unei tipe cu limbă ascuţită.

Aşadar intru în magazin, unde o individă între 40 şi 50 de ani se certa de mama focului cu vânzătoarea, care avea cam jumătate din vârsta "distinsei"... Intriga a fost o sumă de 1 leu pe care cică vânzătoarea nu l-ar fi dat ca rest. Văzând că scorpia de clientă îşi scoate cele 3 capete şi cele 5 limbi despicate, tipa îi dă un leu. Ete, na, asta să o calmeze pe tanti? Nici vorbă, ea dacă vrea harţă, asta să i se dea.

- Domnişoară, te rog să nu vorbeşti nerespectuos cu mine. [Deşi nu îmi amintesc să fi auzit ca vânzătoarea să treacă la un registru de tutuială, sau să îşi fi insultat clientela în vreun fel]
- Nu am vorbit.
- Poftim? Vezi că poate o încurci.

Văzând că nu se gată scandalul, o altă tanti, pe la 60-70 de ani, iţeşte capul din cabina de probă şi zice "Doamnă, dar nu a spus nimic! Dumneavoastră sunteţi cea care este nerespectuoasă!". Bang, punct ochit, punct lovit, scorpiei i se multiplică mai sus pomenitele capete:

- Tu de ce te bagi, hoaşcă ce eşti? [asta venind de la cine pretindea respect mai devreme]
- Oricum, aşa ca mine veţi ajunge şi dumneavoastră.
- Da' nu e treaba ta, spurcăciune. Că arăţi de parcă ai avea o sută de ani!

Cu acestea zise şi cu multe altele bombănite până la ieşire, tanti 40-50 îşi ia leul şi îl trânteşte plină de furie în portmoneu, lăsând-o pe vânzătoare aproape în lacrimi [poate de nervi, poate de ruşine] şi pe interlocutoarea din cabină înapoi la hainele ei.

Chestii precum astea mă fac să îmi fiarbă sângele. Cum îşi permite individa asta ordinară şi toate cele de teapa ei să insulte oameni în public, să ceară respect din partea celor mai tineri dar să nu acorde acest respect celor mai în vârstă? Mama tot timpul îmi spune că mă iau de toţi dezaxaţii pe blog şi că nu merită. Totuşi, o parte din mine, o mică, minusculă parte, speră ca odată şi odată femeia asta să se recunoască între aceste rânduri. Ruşine să vă fie, doamnă.

Nimic mai mult decât o modă trecătoare. Aşa mi se pare noua găselniţă cu asistentele sexy, pe care fiecare realizator de emisiune vezi-Doamne serios şi-o cocoţă pe scenă la loc de cinste, cu picioarele la vedere. Da, toată lumea are acum asistentă. Ciutacu glumeşte că şi-ar lua şi el una, lumea se învârte că piţipoanca lui Capatos şi-a făcut poze cu telefonul.

Dar nu va ţine mult. Nu va ţine mult deoarece am încredere în simţul estetic al telespectatorilor români. Consider, deşi poate sunt idealistă şi credulă, că frumuseţea unei femei se citeşte şi în privirea ei. Fotomodelele cele mai cotate, actriţele cele mai adorate de la Hollywood, toate au un "ceva" în privire. Ceva care, dacă nu e inteligenţă, e totuşi o rudă apropiată a ei. Orice poză, orice campanie publicitară de succes care are o gagică drept imagine este datorată şi faptului că gaicile astea îţi captează atenţia prin modul cum te privesc.

Ori, uită-te în ochii unora cum este Loredana lui Capatos. Blondă, da. Cu silicoane, da. Cu picioare lungi, da. Cu privirea goală. Cu o privire care nu spune nimic. Cu o privire care inspiră cel mult milă, în niciun caz siguranţă pe sine, sex-appeal şi vino-ncoa. Văd că aparent e bunoacă, dar nu are nimic special, nimic care să te ţină cu ochii zgâiţi la emisiune.

Fizicul e un factor, dar nu ajunge pentru a atrage atenţia... Ar fi trist să fiu singura care gândeşte aşa.

... o facem să arate ca o păpuşă gonflabilă şi folosim pozele în campanii publicitare. Cu alte cuvinte, ceea ce a păţit Jessica Alba. Când am citit titul articolului acesta (Jessica Alba şi magia Photoshop), mă gândeam că dau peste cine ştie ce poze cu ea nemachiată, grasă, cu şunci şi cu coşuri, retuşate ca, mai apoi, să arate ca o superdivă.

Dar nu. Am dat peste nişte poze cu o femeie frumoasă, însă făcute mai mult sau mai puţin contra luminii. Adică vezi-Doamne (vorba lui Cristoiu) nu îi strălucea destul pielea, aşa că tipii de la butoane (probabili nişte tocilari lifeless care îşi petrec toată ziua în faţa Photoshopului şi nu au contacte cu femei adevărate decât prin Facebook) au retuşat pozele respective. Îi atac astfel pentru că, dacă ar fi văzut femei pe viu în ultima vreme, ar fi ştiut că pielea unei femei nu arată ca un cauciuc la mâna a treia.

Bun, trecem de piele. Dacă ea zâmbeşte uşor melancolic, nu are rost să îi umfli buzele şi să-i dai o expresie de femme fatale, pentru că nu asta a vrut fotograful de la ea. Am păţit şi eu odată ca în 10 minute buzele mele să crească aşa. Se rezolvă cu Xyzal, Prednisonă şi o zi de mucit batiste. Faină imagine am acum despre pisicuţa voastră de plastic...

Next: Jessica Alba nu are 2 metri şi 34. Ghiţă Mureşan are 2 metri şi 34 şi nu mi se pare deloc sexy. De asemenea, femeile au fund, şi picioare. Crăpăturile fustelor au fost făcute ca să li se vadă picioarele, deci poate nu este o idee bună să le subţiezi picioarele tipelor chiar aşa încât crăpătura fustei să nu mai arate nimic.

E pur şi simplu ilogic. Dar poate eu (şi eventual BadPitzi) suntem urâte şi de-aia nu ne plac transformările femeilor în păpuşi stereotipice. Nu înţelegem arta care stă în spatele acestei campanii.

Astăzi am trecut prin piaţa Mărăşti şi am constatat cu bucurie că pe unul dintre choişcurile de ziare (închise, de altfel, pe motiv de duminică) scria "Avem reviste pentru adulţi cu DVD-uri şi fără". Mi se pare foarte corect. Dacă nu ai destui bani cât să îţi iei o revistă calumea, cu material audio-video educativ... Ce să faci? Să-i dai pe o pită? Să cumperi un litru de lapte?

Păi dacă vrei femei dezbrăcate, femei dezbrăcate primeşti. Cu DVD sau fără, depinde cât scoţi din buzunar. Bine că e egalitate în şanse.

Cică acum Diaconescu o atacă pe Magda pentru faptul că pleacă la Euforia. În fine, articolul e destul de plictisitor dar mi-a atras atenţia următoarea exprimare:

Totodata, Diaconescu lamureste si enigma privind disparitia Magdei Ciumac de la OTV, dupa aproape doua luni in care seara de seara a avut-o in emisiune. [...] "Adevarul este ca Magda Ciumac nu mai facea audienta, iar eu nu imi pot permite acest lucru. Am decis sa nu o mai chem [...]"

Diaconescu nu îşi dă seama ce ocazie a pierdut. Putea să facă serialul Magda pe toată treaba asta. Ar fi fost cel puţin vreo două-trei luni discuţii cu Ogică şi cu Lăzăruş, polluri cu "De ce credeţi că nu o mai chem pe Magda în emisiune?". Dacă tot e enigmă, măcar să faci ceva audienţă pe asta, nu să ne zici din prima de ce nu mai vine gagica în emisiune.

Şi jos labele de pe televiziunea poporului!

Când va începe lumea să înţeleagă, de fapt, curentul emo? Toţi bat câmpii pe la teveu şi prin şcoli că vai de mine cât de rău, cât de nociv este curentul emo şi ce putem oare să facem pentru a opri răspândirea lui. Dar toţi oamenii care îşi dau cu părerea se pare că nu ştiu face diferenţa între emo, trist, între o piesă lentă şi Tokio Hotel.

Azi dimineaţă mă deplasam prin curtea şcolii şi dau să intru în clădire. Cum aseară a fost Balul Bobocilor, în faţa mea erau două domnişoare care schimbau impresii despre respectivul eveniment. Una dintre ele, căreia nu i-am reţinut figura ci doar tenişii Aoki Xin (sau aşa ceva), îi relatează celeilalte cum, pe final, au fost două piese emo.

Care să fie cele două piese emo? Oare ceva de la Tokio Hotel, Cinema Bizarre, Fallout Boy? Nici vorbă. Piesele pe care ea le-a catalogat drept emo erau Wonderful Life de la Black (pe care, dacă vă mai amintiţi, am postat-o pe blog acum vreo câteva zile) şi Red, Red Wine al UB40. Adică o piesă optimistă despre frumuseţea vieţii şi despre cum nu are rost să plângi şi una dintre cele mai cunoscute piese reggae.

În cazul în care aveţi nevoie de o lecţie de istorie, Wonderful Life a apărut pe albumul omonim în 1985, iar Red, Red Wine a fost iniţial cântat de Neil Diamond în 1968, şi coverul celor de la UB40 datează din 1983. Cu mult înainte de explozia emo.

Dar ce să ştie copila când toţi i-au împuiat capul cu tâmpenii iemo. Ce să faci cu pruncii ăştia care, deşi abia cu doi ani mai mici decât mine, se sparg în figuri de house pe Lambada (de la Kaoma)? Ce să faci cu fâţele de-a noua care nu au aflat încă că dacă nu ai un fund perfect, nu se vine la bal în pantaloni scurţi de lungimea unei lăţimi de curea?

Să-i educi. Asta să le faci. În rest, tot respectul pentru bobocii 2008.

Magda Ciumac, tipa care ştie adevărul despre Elodia, dar tot nu ni l-a spus în 100 de episoade în care a fost invitată la OTV, va prezenta un fel de "Din Dragoste, bre" marca Euforia TV. În mod surprinzător, ea a declarat că a vrut propria emisiune încă de când a apărut pentru prima dată la televizor. E ciudat, pentru că eu aveam senzaţia că vroia atenţie, nu emisiune.

De altfel, iaca ce matură e Magda:

"Desi sunt in divort, am invatat din greselile mele cum trebuie sa arate de fapt o relatie de durata"

... ceea ce se presupune că îi dă dreptul să le dea sfaturi la alţii? Păi şi eu ştiu cam cum ar trebui să arate o relaţie durată, dar asta nici nu îmi asigură viitorul din punct de vedere sentimental şi nici nu mă îndeptăţeşte să arunc în dreapta şi în stânga cu sfaturi bine intenţionate despre iubire.

Revino-ţi, tanti, că nu eşti nici zâna surprizelor, nici nu lupţi în chiloţi contra fumatului, şi nu eşti nici pe invers, la naiba. Nu ai fi în stare să porţi o rochie elegantă, nu ai putea să nu te comporţi ca o ţaţă de OTV. Pur şi simplu nu ai stofă de prezentatoare... dar aştept emisiunea ta, ca să aflu şi eu cum trebuie să arate o relaţie de durată.

Am fost ieri la farmacie şi am auzit una dintre cele mai edificatoare discuţii de anul ăsta. Protagonistele: o pitzi mâţâită cu ruj ciclam psihedelic şi o farmacistă cu un IQ aparent destul de dubios.

Mâţâita: Absorbantele astea şi [scoate o reţetă] ... ce scrie aici? E o reţetă de la veterinar pentru căţel.
Farmacista: [nu îmi amintesc exact numele dar se termina cu Digest]. Pentru adulţi sunt două pastile pe zi, pentru copii una pe zi.
Mâţâita: ...
Farmacista: A... Ce talie are căţelul?
Mâţâita: [aruncă prima bombă] Are 6 luni.
Farmacista: [şi ea deşteaptă] Deci e mic.
Mâţâita: [a doua bombă] Şi (nuştiucum)Digest ăsta la ce foloseşte?
Farmacista: Ajută la digstie.
Mâţâita: [nu se lasă, trebuie lansată a treia şi ultima bombă, de prostie supremă] Căţelul şchioapătă.

Mulţi inteligenţi pe lume, dar ei tac din gură.

Era mai demult bancul ăla cu

Pesimistul: Mai rău nu se poate.
Optimistul: Ba se poate!

Data viitoare când te plângi de tot felul de tâmpenii de genul că te-a părăsit gagica/iubiţelul sau, mai rău, că te-a înşelat cu frăţiorul/surioara, aminteşte-ţi de articolul din Cluj Expres cu nenea care şi-a mâncat iubitul. Da, ai citit bine. Era un cuplu gay şi unul dintre ei şi-a tăiat partenerul în bucăţi, a gătit o parte din el şi s-a apucat liniştit să mănânce.

Ei, acum aşa-i că SMSul "Andreea, eşti unica mea iubire" pe care ţi l-a trimis prietenul, uitând că te cheamă Alexandra, nu mai pare aşa un gest sadic?

***
Uite o ştire şi pentru pisicuţa sexoasă nemulţumită de prietenul sărac (cu Logan) care o ducea în parc în loc să o ducă în bamboo: regina muzicii R&B, Cristina Spătar, o tipă bună al cărei fost iubit era plin de verzişori în buzunare, a fost într-o situaţie destul de urâtă. S-a despărţit
de tipul respectiv (care precis nu avea Logan) şi el a manifestat o atitudine de gentleman de mare clasă.

I-a luat tot ce i-a făcut cadou în afară de inelul de logodnă. Naşpa e că a trebuit să îşi vândă inelul pentru bani de pâine şi facturi la stat, aşa lipită pământului a lăsat-o dobitocul.

***
Cât despre mine, am făcut azi o nouă reacţie alergică de toată minunea (am stat 2 ore jumate într-o sală cu calculatoare, cu ferestrele închise). Nasul meu este de dimensiunea şi culoarea unui nas de clovn de circ ieftin ... şi mai seamănă şi cu cascada Niagara în sezonul cu debit mediu. Sper că la mine nu se poate şi mai rău.

Numa' bine!

Se deschide Bamboo la Cluj. Superveste, nu? Acum, Obsession va fi mult prea uncool, şi bamboo va deveni unicul loc valid de a-ţi arăta arfele, talentu' şi banii. Ne capitalizăm. Ne uniformizăm.

Am văzut azi la Arhi o postare drăguţă pe tema bambu-ului, a fiţelor şi a sărăciei. O domnişoară se plânge aşadar (pe un forum roz) de condiţiile modeste în care trăieşte prietenul ei. Îl place mult, dar tipul e atât de amărât încât conduce un Logan şi nu un BMW şi o duce la pizzerie şi în parc în loc să o ducă în Bamboo. Toţi prietenii gaigcii sunt scârbiţi de condiţia prietenului ei. Să recunoaştem, totuşi, că nu îţi freci hainele Armani de scaunele de la McDonalds şi papuceii Jimmy Choo din piele de crocodil şi antilopă nu pot fi uzaţi de pavajul ăla aspru din parc.

Fie că e adevărat sau nu, mi se pare destul de oribil.

Deja, a fi pitzi nu cred că se mai rezumă la haine sclipitoare, la clubbing cool şi la poze cu telefonul, îmbibate în gloss. Asta e o rasă de pitzi modificată, new and improved. Nu fac eu elogiul frumuseţii naturale şi lipsei de îngrijire. Nu susţin că misrosind a transpiraţie, neepilată şi nearanjată este reţeta unei femei cu adevărat frumoase, însă probabil ar fi cazul ca unii să mai dea jos vreun strat-două de fond de ten... de pe moacă şi de pe mentalitate.

Daphnis şi Chloe nu aveau Bambu. Dar, peste 1500 de ani, stră-stră-stră-strănepoţii noştri vor citi marile poveşti de iubire ale epocilor trecute ca fiind împerecheri ciudate prin cluburi, între un tip cu lanţ de haur şi o tipă cu botic încordat.

Eu cu o poză cică pitzi la avatar. Părul ridicat, buzele ţuguiate, tot tacâmul.

colegu' microbist (referitor la avatar): pitzi
colegu' microbist: :-"
Calina Cenan: >:P
Calina Cenan: :P
Calina Cenan: :*
colegu' microbist: ai si tu buitoane
colegu' microbist: si gimi chu?
Calina Cenan: nu.... dar am gloss
Calina Cenan: =))

În afară de a mă uita la deschiderea Jocurilor Olimpice, ieri am mai zapat puţin pe la TV. Şi am rămas contrazisă de imbecilitatea unor producători de reality show. Lăsând la o parte amalgamul de cocalari şi printzese prezente în super-emisiunea Magic Taxi, prostul gust (în materie de haine, accesorii, comportament, socializare, etc.) al personajelor şi, probabil, şi al telespectatorilor, am observat că ţigările erau acoperite cu blur.

Bombă. Reportajele făcute la mare de diferite televiziuni, care au în prim-plan ţâţe (scuzaţi cuvântul) nu sunt cenzurate, dar un amărât de Kent dus la gură de o tanti uşor trecută, dar cu aere de divă, este blur-uit. Şi era clar că dacă duce la gură un blur care scoate fum, trage din el şi îl scutură în scrumieră, era vorba de o ţigară.

Ori, era clar că fuma, dar hai să ne facem că nu vedem. Hai să facem ca cele 3 maimuţe cu Hear no evil, See no evil, Speak no evil. Oamenii nu fumează, copiii nu mor de foame, nimeni nu fură şi noi nu am auzit niciodată să se întâmple nimic rău. De ce nu cenzuraţi ştirile de la ora 5? De ce nu cenzuraţi scenele de prin Africa, din zonele sărace, cu subnutriţi care mor pe capete (chiar dacă Andreea Marin Bănică şi Angelina Jolie îi adoptă pe câţiva)?

De ce să dăm piept cu problemele? Decât să spunem omului direct să nu mai fumeze... Mai bine ne facem că nu există ţigări.

PS: Nu fumez, nu de-aia "iau apărarea" fumătorilor.

Pe cât punem pariu că minim două ziare de mâine vor aborda subiectul chiloţilor Monicăi Columbeanu? Din nou.

Mega-scandal: Andreea Marin, zana preferata a populatiei trecute de 60 de ani, cea care ne incanta saptamana de saptamana cu cadouri pentru orfani si cu aducerea vreunui cinstit cetatean al Straineziei inapoi in Romania ca sa-si reintalneasca mama, frumosa sotie a regelui rock'n'roll-ului romanesc... face topless.

Si, culmea indraznelii, paparazzi unei reviste au pozat-o! Incredibil, romani si romance, sa le pice fanelor Andreei cataracta, nu alta! Sa-si scape bunicutele andrelele, mega-soc in show-bizul autohton! Pe o plaja publica, Andreei Marin i se vad sanii. Sunt singura care nu vede nimic senzational in asta? Dar bun, sa o lasam deoparte. Cititorii revistei respective poate gasesc aceste poze interesante.

Dar ca zana cea buna sa-i dea in judecata pe juma' de milion de euro mi se pare totusi putiiiin exagerat. Draga Andreea, dragi pitzipoance, dragi babutze, in momentul in care te expui intr-un loc public topless, nu ai cum sa te crizezi apoi si sa ceri daune unor paparazzi care te-au pozat. Daca vreti, la voi acasa sau in curte puteti sta si in fundul (pardon, poponetzul) gol si sa va simteti bine, sa va relaxati impreuna cu sotul si familia, sa beti un cocktail si sa povestiti despre ultima tura de shopping.

Mai ales daca este vorba despre o persoana publica, mi se pare inadmisibil sa nu aiba grija de imaginea ei - imagine care, in definitiv, se vinde si nu trebuie afectata in niciun caz. Data viitoare, luati-va sutiene si inchideti gurita.