Pentru anul 2011, vă urez toate cele bune şi vă ofer, din partea unei persoane ce frecventează siteurile de lifestyle feminin şi tabloidele, în căutare de subiecte de blog, un screenshot memorabil. Sondajul e genial, iar variantele de răspuns... tare sugestive. (click pt. a mări)
Promit că articolele astea cu sfaturi şi idei din revistele de femei sunt cele mai simpatice. Asta pentru că sunt o fire mai mult decât ironică şi aceste articole servesc ca bază de discuţie în ceea ce priveşte moravurile sociale contemporane... Bine, hai, gata cu introducerea, să trecem la partea cu sexul, că precis pentru aia citiţi. (Adică mama se exclude, ea citeşte numai pentru că sunt fiică-sa, dar ştie că glumele grobiene care urmează provin doar din necunoştiinţa mea de cauză).
Circulam cu un taxi zilele astea şi am auzit o poveste care merită redată în scris, ca să vedeţi că nu degeaba comentează lumea că se strică tineretul. De fapt, mai mult ca să scot un contrast între tineretul care face nebunii bune, şi cel care face nebunii de prost gust. Pornesc de la premisa că şi eu vorbesc multe prostii, dar numai atunci când sunt într-un grup care mă ştie de nebună şi nu ia în serios respectivele poveşti. Înţeleg nevoia oamenilor de a se da în spectacol, doar sunt o alintată şi jumătate (când vreau), dar nu în faţa unor oameni care nu te cunosc şi nu au o părere despre tine.
- Tu, aşa m-a ***ut ăla că mă strâng chiloţii.- Păi dă-i, fată, jos!- [către taximetrist] Pot să îmi dau jos chiloţii?
- Nu îi las că sunt de firmă.
Între toate articolele de lifestyle, de relaţii, de bârfă şi de sfaturi penibile, peste toate se ridică cel mai penibil articol din ultimul an. Da, în sfârşit am găsit corespondentul pe 2010 al porcăriei de acum un an care explica cum se agaţă bărbaţii. Aşadar, dacă mai demult comentam despre cum e penibil să aplici mirositul pepenilor sau holbatul intens dintr-un colţ întunecat pentru a atrage un potenţial partener, acum vorbim despre ce fac femeile la finalul unei relaţii, atunci când probabil, dacă ai atâta minte cât să te iei după sfaturile la liber de pă net, tipul s-a prins că ceva e putred în Danemarca şi a hotărât să te lase pe bază de forevăr. Pregătiţi-vă pentru un nou episod din frustrate la maxiiiiiim şi sfaturile lor! [link]
Ai grijă ca gaşca lui de amici sau colegii de serviciu să afle toate detaliile picante.
1. Am fost săptămâna asta la poliţie după paşapoarte şi am observat în geam o foaie A4 cu "Interzis accesul cu animale", complet cu un câine încercuit în roşu. M-am întrebat dacă ăsta e modul lor de a spune-o din nou pe aia cu Ieşi afară, javră ordinară.
Mă distrează ideea de prezentare de modă în club. Mai ales prezentările astea mediatizate de ziarele pline de bun-gust şi de siteurile de lifestyule feminin (a se citi sfaturi pentru disperate şi articole reciclate destinate gospodinelor de pretudindeni), care nu par deloc creaţii ale vreunui designer anume, ci mai degrabă costume de bal mascat. Am avut aşa-zisele prezentări de modă cu gheişe, cu femei-pisică, cu femei Na'vi (albăstrelele din Avatar), cu şcolăriţe obraznice... Ceea ce au în comun toate este însă locaţia (în diverse cluburi) şi prezenţa a numeroase dive ajunse cunoscute prin intermediul scandalurilor, tabloidelor şi/sau a iubiţilor mondeni: Blonda lui Bote, amanta prietenului Deliei Matache, Iulia aia cu celulită pe fund, prietena lui Ale R cu silicoane până-n gât Loredana Chivu, fosta nevastă a unui mitocan care joacă în telenovele şi ilustra Sânziana Buruiană.
Se zicea la un moment dat despre populaţia americană că este [ca să mă exprim politically correct] slab dotată din punct de vedere intelectual şi logico-deductiv, dar asta le bate pe toate. Cică o femeie pretinde că a rămas însărcinată în timp ce se uita la un film porno 3D. Bineînţeles, ca de fiecare dată când ating astfel de subiecte, o rog pe mama, fidelă cititoare a blogului, să considere că am presupus filmul a fi cu berze.
Tatăl cică era în Irak, luptând eroic, când s-a întâmplat evenimentul, iar copilul seamănă cu actorul de culoare din film. Mama se scuză, pudic, că nu obişnuieşte la astfel de producţii cinematografice, dar s-a decis să probeze experienţa cu nişte prieteni. Personal, nu am de unde şti până unde a ajuns experienţa respectivă şi nici nu fac efortul de a-mi imagina, ocupată fiind să mă mir de intelejenţa soţului, care îşi crede nevasta.
Şi de-ar trăi Heliade-Rădulescu acum, să vadă cum avem Zburător high-tech. Te pomini că poţi rămâne gravidă placebo. De fapt, propun feministelor din întreaga lume să cerceteze acest fapt incredibil, astfel s-ar putea crea prima societate umană fără bărbaţi, o societate a şopingului, pantofilor frumoşi, comediilor romantice şi filmelor 3D cu Brad Pitt, Johnny Depp şi Gerard Butler.
Am fost aseară la When in Rome şi m-a lovit revelaţia că majoritatea comediilor romantice sunt de un misoginism monumental şi, culmea, tot chick-flicks se numesc. Păi gândiţi-vă şi voi că personajele feminine suferă în general de probleme psihice, sociale sau legale de-a dreptul neplăcute, în mod tradiţional atitudine anti-socială [oh, sunt atât de blondă şi de 90-60-90 dar nu am pe nimeni pentru că, vezi tu, nu am încredere în bărbaţi] dar ajungând până la chestii mai grave, asupra cărora voi detalia mai târziu. În schimb, tipul e mereu un fermecător şi jumătate, 'nalt la stat, mare la sfat, şi viteaz cum n-a mai stat, care, prin normalitatea şi siguranţa lui o face pe gagică, într-un final, să creadă în ză pauăr of lav. Mai e nevoie să iau pe rând comediile romantice văzute în ultima vreme? Hai că o fac şi pe asta:
Apropo de ultimele videouri, pline cu femei de o cultură/inteligenţă precară, intellectually challenged, ca să par mai politically correct, cică denumirile de profesii precum doctoriţă şi frizeriţă sună peiorativ, asta cel puţin în viziunea unor doamne care vor să introducă denumiri feminine în Clasificarea Ocupaţiilor din România. Aşadar în curând ne vom găsi în situaţia de a merge la o doctoră, să ne opereze o chirurgă şi să ne aducă pizza [cu ou vechi desigur, prietenii ştiu de ce] o chelneră. Vorba bancului cu animalele, când Bulă zicea veveră, bufnă, gărgără.
Pentru Mihai R. Nu, nu suspectez pe nimeni că l-ar trăda în dragoste, dar cred că va aprecia videoul ca pe o fină ironie/subtilitate.
Povestim astăzi despre bunoace. Am mai povestit de multe ori despre bunoace şi numeroasele specii ale încrengăturii, dar parcă mereu mai e loc de discuţii filosofice asupra bunoacei proaste. Mă uit aşadar azi la nişte interviuri luate fotomodelelor care s-au îmbrăcat în gheişe, intitulat în mod sugestiv VIDEO UCIGĂTOR.
Din seria cititorii întreabă că nu-i doare tastatura, eu, care le știu pe toate, răspund, îl avem azi ca invitat special pe Vladi, care vrea să știe de ce, la știrile sportive, apar mai degrabă tipe bune decât sport. Dragă Vladi, îți mulțumesc pentru sugestie și sper ca răspunsul meu să fie pe măsura așteptărilor tale.
A fost Bahmu la Te pui cu blondele?. Nu, nu voi da importanță acestui fapt. Mai degrabă aș vrea să vorbesc despre pauza publicitară și despre oareșce constatări din domeniul advertisingului pe care le-am putut face în intervalul a 10 minute.
Băi, eu am auzit că femeile sunt ipocrite, dar dă-o-ncolo de treabă. Deci pe femina.ROL.ro [am început bine, nu? deja se ştie că unde încep cu femina deja le dau în aiureli şi mirceabadisme] am găsit un minunat articol despre cum se uită bărbaţii după femei pe stradă şi câte griji îşi fac gagicile lor că de ce se uită iubiteţii în stânga şi în dreapta. Evenimentul este referit prin sintagma "cel mai negru coşmar".
Vai, tată[asta ca să nu zic "vai, frate" de parcă aş fi fost la mitici prin weekend sau ceva de genul]... Ăsta e cel mai negru coşmar al unei femei? Să se uite iubi la alta pe stradă? Atunci încep îndoielile şi stresul şi învinovăţirea: "oare ce am făcut să nu mă mai iubească?". Hai, sictir. Aş crede că sistemul emoţional şi raţional pe baza căruia funcţioneşte femeile e puţin mai dificil de scos din echilibru stabil.
Acum, nu că sunt eu prea mare expertă în chestiunile acestea, dar cred că exagerările celor de la femina se datorează fie unei ipocrizii crase, fie lipsei unei distincţii clare dintre atracţie şi relaţie. Înclin spre ipocrizie, pentru că sincer nu am auzit femei care să nu se fi uitat după tipi niciodată. La TEDxBucharest a vorbit de exemplu un tip, alpinist, pe la 25-26 de ani, care ne mai şi arăta filme cu el pe vârful muntelui de 8000+ metri, "fără mască de oxigen, fără şerpaşi!". Păi mi-au picat plombele după el în ultimul hal, dar după cele 20 de minute alocate speechului lui mi-a trecut and I moved on to the next best thing.
Atracţia aleatoare faţă de o persoană de sex opus pe care o vezi odată mi se pare perfect normală şi chiar mi s-ar părea ciudat ca oamenii să nu aibă aceste mici ieşiri. E clar că nici eu cu alpinistul, nici iubiţeii gagicelor de la femina cu piţipoancele admirate pe stradă, nu se vor mai întâlni. Nu că nu există soluţie la ecuaţie. Pur şi simplu nu există ecuaţie.
Întrebarea mea era cum poţi, ca femeie, să te excluzi într-atât din rasa umană încât să renegi propriile porniri. Oameni, toţi observăm oameni frumoşi pe stradă, fie că sunt de sex opus, fie de acelaşi sex. Get over it. Nu se întâmplă nimic, nu moare dragoste eternă, "piară oamenii cu toţi,/ S-ar naşte iarăşi oameni."
A, şi încă ceva, un citat din articol:
O intrebare fundamentala pe care ar trebui sa ti-o pui este: "Oare ce face cand nu este langa mine sau cand este cu prietenii?"Trăieşte, fă! Că lângă tine nu poate.
Aveam de mult gând să încep o pledoarie pentru educaţia sexuală, and I mean the real deal, nu cele două ore de biologie de a şaptea în care pruncii pufnesc în râs când aud că doamna profesoară, explicând reproducerea la iepuri, spune "penis". Astfel de reacţii, ele însele, ţin de o atitudine cu totul exagerată privind subiectul. Nimeni nu are curajul să vorbească deschis despre acest subiect cu un adolescent? Credeţi-mă când vă spun că un elev de gimnaziu e destul de deştept ca să înţeleagă că sexul este un lucru firesc, fără ca această înţelegere să îl încurajeze neapărat să sară în patul primului venit. De fapt, dimpotrivă, lipsa de educaţie sexuală, falsa pudoare şi vulgarismele învăţate de la copii de aceeaşi vârstă sunt factorii ce nasc monstruleţi.
Citeam un articol deja arhicunoscut despre copilele de 11 ani de pe formul Cool Girl, experte deja în sex oral şi anal [probabil încă virgine, deci, dacă se pot numi aşa], sfătuite fiind de prietenele lor să încerce, precum şi despre prunca de 14 ani care a făcut sex în grup. Iau în calcul posibilitatea ca totuşi citatele lor să fie fake, dar altfel erau tare mândre de personalitatea lor şi de cum îi satisfac ele pe iubi. O fetiţă de 13 ani era confuză că "dacă îşi începe viaţa sexuală, trebuie să o continue mereu?"... Educaţia sexuală corect făcută încearcă să prevină astfel de evenimente, astfel de interpretări prosteşti ale unui subiect aparent prea sensibil. Prea sensibil ca cineva, oricine, să le ia pe fetele astea, să le spună deschis cum stau lucrurile.
Vrem sau nu vrem să recunoaştem, anumite cunoştiinţe sunt necesare a fi dobândite de la o vârstă cât de cât fragedă, şi nu mă refer aici exclusiv la problema actului sexual, ci la a cunoaşte particularităţile mai delicate ale corpului uman. A te cunoaşte pe tine, să zicem. Cred că pentru generaţiile de fetiţe din şcoli, cel mai mult efort l-au făcut companiile de tampoane, care ţin prezentări despre menstruaţie cu scopul de a-şi vinde produsele.
A nu se confunda SexEdul acesta despre care vorbesc eu şi care ar fi bine dacă ar fi implementat şi pe la noi, aşa cum se face prin alte părţi, cu programele abstinence-only, care fac mai mult rău decât bine. Dacă ştiţi Penn&Teller's Bullshit!, poate vă amintiţi şi statisticile care arătau că deşi au fost finanţate cu peste un miliard din dolarii statului american, nu au schimbat cu nimic incidenţa raporturilor sexuale între adolescenţi şi, mai mult, cei care au participat la astfel de programe e mai probabil ca, în cazul în care trec peste jurămintele de castitate, să facă sex neprotejat. Epic fail, dacă pot şi eu să îmi dau cu părerea. [click aici şi vezi şi un mişto făcut de cei de la The Onion]
Concluzii? Da, păi să le trecem puţin în revistă:
Aveau cei de la Aerosmith o melodie drăguţă acum câţiva ani, căreia îi spunea Pink. În videoclip apăreau tot felul de ciudaţi, bineînţeles doar atunci când Steven Tyler se retrăgea mai spre marginea ecranului, iar gura lui imensă lăsa loc şi de altceva în cadru. Dar da, rozul este o obsesie, rozul este un trend care mereu revine şi rozul va fi mereu ceva de care să ne preocupăm.
În altă ordine de idei, mi-a zis Mihai bancul cu Elena Băsescu, când sună ea acasă supărată şi zice că la Parlamentul European toţi vin cu tramvaiul, numai ea cu maşina personală, iar tăticu' îi trimite bani să-şi cumpere şi ea tramvai, să nu fie mai prejos decât ceilalţi europarlamentari. Pentru cei care sunteţi mai întârziaţi cu poanta, sau aveţi părul oxigenat, e o exagerare a răsfăţului EBei. Ceea ce nu e o exagerare, este ceea ce au făcut bulgarii:
[Revenim, aşadar la ceea ce spuneam despre roz.] Fostul ministru bulgar al apărării a vopsit două maşini în roz pentru a se potrivi cu culoarea rochiei fiicei lui, care avea mare nevoie de maşini cumpărate din banii contribuabililor pentru a se deplasa la balul şcolii.
Uneori, ştirile astea mă umplu de un sentiment călduţ, pentru că mi se refuză dreptul la replica binecunoscută Ca la noi la nimeni. De asemenea, cu asta sunt nevoită să îmi retrag tot ce am spus vreodată rău despre EBa şi despre piţipoancele de la My Super Sweet 16 de la MTV [care, totuşi, au părinţi incredibil de bogaţi şi care n-au decât să strice banii pe chefuri extravagante, doar ajung la femeia ce curăţă după chef, la chelneri şi la restul membrilor echipei organizatorice]
Ştirea mi-a trimis-o Dee, aveţi aici şi linkul. E de menţionat şi unul dintre comentatorii de pe site-ul respectiv, care a pus punctul pe i. Perimiteţi-mi să citez: Noi suntem hoţi. da vecinii noştri sunt gay
Un banc, pentru că lucrurile pot fi privite şi cu simţul umorului:
- De câte feministe ai nevoie pentru a schimba un bec?
- De niciuna. feministele oricum nu vor schimba niciodată nimic.
Povesteam aseară cu Dany Gherasim, care mi-a dat un soi de feedback pentru blog. Simţind aşadar că l-am dezamăgit pe el şi alţi câţiva cititori pasionaţi mai degrabă de criticile mele acide la adresa diverşilor cretini decât de postările ceva mai serioase, i-am promis dragului meu coleg că voi intra pe femina.ROL.ro şi mă voi lega poate de ceva gagici frustrate, aşa cum am mai făcut şi înainte, când le-am desfiinţat tehnicile stupide de agăţat şi ideile geniale de cină în doi de Valentine's.
Am menţionat câteva cuvinte şi despre un film pe care l-am văzut pe HBO de curând şi care, deşi nu părea realizat cu buget redus sau cu scenarişti idioţi, avea scena aceea clasică de sex la lumina a zeci de lumânări. Şi ce-i cu asta, mă întrebaţi? Ei bine, filmul se petrecea pe undeva prin vremurile lui Pazvante Chioru' [rectificare: pe când Pazvante Chioru' nici măcar nu era încă chior], când lumânările erau singura sursă de lumină, erau scumpe a naibii şi nu se aprindeau decât în cazuri de extremă urgenţă sau dacă aveai o slujbă incredibil de grea pentru care trebui să stai noaptea şi să scrii adrese poştale or something, ca pruncul din Cuore, inimă de copil. Dar, totuşi, ei aveau timp să aprindă lumânările alea şi să le consume fără jenă, deşi se hrăneau amândoi din bugetul unui pictor sărac, iar ea fusese prostituată.
Totuşi, mi s-a părut că nici articolele din femina.ROL.ro, nici idioţenia cu lumânările nu merită singure un post. Da, e surprinzător dar pe femina nu am găsit prea mare lucru de comentat, iar treaba cu lumânările e mult prea random. În schimb, Gherasim dragule, fii pe fază! Am găsit bârfe.
Ce fel de bârfe? Ce fel de fiţe? Ce fel de fâţe? Cică "Mama Natură" şi-a pierdut sânii. Nu fiţi deştepţi acuma să-ziceţi să şi-i caute la baza genunchiului, că nu i-a pierdut efectiv, nu i-a rătăcit, doar că i s-au micşorat din cauza unei cure de slăbire. Regretul ei cel mai mare nu este însă că trebuie să le facă un lifting ca să rămână pe prima pagină a tabloidelor, ci faptul că trebuie să arunce sutiene la gunoi, PIERZÂND ASTFEL O MARE SUMĂ.
Şi ziceţi voi că nu e preţioasă de tot exprimarea asta? Câtă subtilitate în vorbele ei, să ne zică ce valoroase sunt sutienele ei, că parcă îmi şi imaginez cum aruncă la gunoi, în lacrimi, un articol cupa E încrustat cu diamante şi cristale Swarovski, semnat de Michael Jackson şi cu autograful Madonnei, într-o scenă asemănătoare celeia din Titanic, cu Rose bătrână renunţând odată pentru totdeauna la colierul cu Inima Oceanului.
O văd pe Mama Natură strângând la piept ultimul sutien kitsch cu paiete, strigând din toţi rărunchii "Doamne, nu îmi lua totul! Lasă-mi măcar această zdreanţă!". Iar acum, prevăzându-şi soarta tragică, priveşte cu ochi umezi în ochii reporterilor şi regretă că va trebui să arunce sutienele ei valoroase, pierzând mulţi bani. Of, of!
Melodramă ieftină.
Stiu, nu ne-am mai scris si citit de ceva vreme, aceasta fiind datorata faptului ca am plecat la IPW, la un gen de scoala de vara de IT&stuff. Dupa cum ati observat, acest post nu va avea nici diacritice, din motive tehnice care tin de laptopul pe care l-am imprumutat, insa am dat de niste treburi destul de... suculente sa le zicem, pe net, chestii comentabile si care ma fac, deja dintr-un reflez, sa intind mana dupa tastatura si sa deschid blogger.com
Asadar, ceva bloggerita da sfaturi despre femei si cum ar trebui sa fie ele. Problema este ca viziunea superba pe care tanti aceasta o are este una parca picata din anii 1800 toamna. Dar, decat sa va explic, mai bine dau citatul:Nu stiu ce sa simt mai intai cand vad o femeie moderna - uimire sau mila? Cel mai rau dintre toate este "femeia-cariera", un termen care descrie pe cea care si-a abandonat feminitatea pentru pseudo-barbatie. Una ca aceasta si-a tradat tot ce e nobil si frumos in sufletul femeii - s-a negat pe sine. Fetele lor sunt necajite, obosite inainte de vreme, fete pe care tooata frumusetea feminina s-a pierdut de mult si a trebuit sa fie inlocuita cu o "frumusete" artificiala - machiajul. [...] O, femeie, ce ai pierdut! Sotia si mama crestina, urmatoare traditiei milenare, libere de sclavia si pozitia servila a femeii din lumea pagana
Fontul folosit a ramas intact in citat. Si da, este fontul pe care toti il foloseam in clasa a 6-a la referate, Comic Sans MS. Voi realizati ca unii oameni chiar au parerea asta despre viata? Nu stiu cine zicea ca providerul de servicii de Internet ar trebui sa dea un test de inteligenta sau cel putin un test psihologic clientilor, inainte de a le da acces la www. Femeia cu cariera este demna asadar de mila? Care a tradat ce e nobil si frumos in sufletul femeii?
Daca e sa ne luam dupa citatul de mai sus, munca si dorinta de a munci sunt o contradictie cu frumosul, cu nobilul. Munca este redusa, de la stadiul de "bratara de aur" la cel de rusine, la cel de mizerie cu care doar barbatii ar trebui sa se indeletniceasca. Nu, nu e ok sa fii femeie-pilot sau femeie de stiinta, nu e ok sa fii casierita sau muncitoare, nu e ok sa muncesti ca sa asiguri un viitor si o stare materiala buna familiei. Cel mai bine este pur si simplu sa stai acasa, sa freci si sa cureti jeg si, docila, sa ii faci un masaj sotului cand vine acasa. Teoretic sotul cica aduce destul, si oricine se poate descurca cu mai putin, dar eu as spera ca pruncilor mei sa le dau o ciocolata, sa le cumpar un dulce sau o jucarie. Daca sotul, the big provider, e un betiv infect? Daca in loc de ciocolata la copii el cumpara jinars si Monopol? Atunci nu mai bine imi misc curul de pe canapea si sacrific natura mea feminina, atat de nobila si frumoasa dupa cum este descrisa mai sus, si pun mana sa fac niste banuti?
Ceea ce oamenii nu inteleg este ca a munci si a-ti dedica parte din timp muncii tale si carierei pe care o urmaresti nu este nici pe departe rusinos. De la oameni de servici la dealeri de Mertane, de la femei la barbati si de la vladica la opinca, munca ESTE bratara de aur. Nu este umilitoare, nu este rusinoasa. Eu, care mama are serviciu si totusi isi gaseste timp sa se ocupe si de noi, sa ne mai faca o coada impletita, sa ne mai duca prin parc, nu cred ca mi-as dori o mama care sa stea acasa, care sa puna inainte dadacitul si spalatul mai presus de demnitatea ei ca om, care sa nu urmareasca niciun scop personal si care sa asculte de astfel de bloguri precum cel citat mai sus.
Iar eu, niciodata nu m-as putea imagina in postura de femeie intretinuta. Cred ca si de ar castiga familia mea cu miliardele, tot as face un voluntariat, sau o munca care sa ma tina cat de cat in randul populatiei active. Nu e sclavie, e demnitate.
[sursa citatului]
