REAL CRIMSON

Încep cu scuzele de rigoare, că nu am mai postat de foarte mult timp, fiind ocupată până peste cap. Aveam oareşce idei de postări, care bineînţeles le-am uitat în mare parte, nefiind puse în aplicare. Dar unul dintre subiectele care mă macină de multă vreme este faptul că multă lume mă întreabă de ce am dat la Poli, că am alte talente, că de ce nu am făcut Litere sau Jurnalism sau [introdu aici orice facultate în afară de Medicină, că pe aia chiar nu am primit-o ca sugestie]

Dincolo de orice comentarii. click aici.

Un subiect de criză. Ah, nu criza despre care vorbeşte toată lumea, oricât de înşelător ar părea titlul în acest sens, ci un subiect născut din criza de subiecte. Să vă explic: am multe de comentat, multe răutăcisme la adresa tabloidelor şi a trepăduşilor media în general, dar, considerând că îmi voi plictisi cei 5 cititori dacă voi continua prea mult pe aceeaşi nişă, am decis să caut nişte subiecte absolut aleatorii. După câteva refresh-uri ale unei pagini destinate panei de inspiraţie, am dat peste subiectul "Primul dolar câştigat". Şi mi-am amintit cum am făcut primii mei bani...

L-am văzut azi pe domnul Funeriu la televizor, în sala de aşteptare rulând B1TV. [Apoi am văzut şi introducerea şi primele două zodii din Pasul Fortunei, conformându-mă ofertei] Din nou cu poveşti despre examinări, că cică examenele noastre prea sunt ca nişte ghilotine şi ar trebui mai mult să încurajeze elevii.

Termin liceul. Termin liceul şi nu îmi vine să cred. Am petrecut 12 ani în şcoala asta, am colegi pe care îi ştiu de tot atât timp, am profesori care îmi predau de când eram un prunc de a clasa a cincea. Îmi place să cred că şi eu am oferit multe şcolii; în primul rând respectul pe care îl merită o astfel de instituţie, apoi eforturile mele, atât cele academice cât şi cele extra-şcolare. În legătură cu activităţile mele, nu cred că mă voi schimba vreodată, cel puţin nu în viitorul apropiat, pentru că niciodată nu am căutat calea simplă, niciodată nu am suportat plictiseala şi lipsa de activitate, preferând în schimb să acumulez activitate, să am despre ce vorbi, ce face şi la ce să mă gândesc. Îmi place să muncesc cu capul, îmi place să depun efort şi, bineînţeles, îmi place să îmi fie recunoscut efortul şi succesul, dacă este cazul.

Dezabaterea săptămânii a fost, bineînțeles, reforma din învățământ. Mie sincer îmi plăcea Funeriu ăsta până am auzit declarația lui de ieri seară, că cică n-a murit niciun profesor de foame până acum. Poftim, domnu'? Poftim? Când oamenii ăștia își strofoacă nervii la catedră zilnic în fața a 30 de mini-infractori? Când trăiesc mai degrabă din banii de meditații decât din salariu?

Tot apar din când în când filmulețe cu copii nesimțiți, care fac scandal în ore sau își bat colegii [sau profesorii, cum făcea vaca de aici], și de fiecare dată lumea se scandalizează, se promite că se vor lua măsuri, se face tam-tam, după care pleacă "proteveul" din incintă și ghiciți ce se întâmplă: exact! Absolut nimic! Nimic care să amelioreze situația.

Băi, azi am avut una dintre cele mai funny ore de istorie de când am început școala. Dar să vă povestesc de la început celor ce nu sunteți în temă. Săptămâna trecută, merg în numele clasei spre sala profesorală, să întreb oare cine o fi noua dnă profesoară de istorie. Bineînțeles că, într-un final, o găsesc și o abordez direct:

Și știu că sunt rea. Dar nu pot să mă abțin să le zic vreo două tuturor trepădușilor care cer bani în școli. Sunt perfect de acord cu strânsul banilor pentru copii bolnavi, pentru oameni nevoiași, pentru sinistrați haitieni sau moldoveni... pe scurt, sunt de acrod cu strânsul banilor pentru cauze nobile, dar nu sunt de acord cu strângerea acestor bani de la elevii unei școli.

Mă declar traumatizată. Îmi pare rău, Floriana, iubire, dar în clasa a şasea D nu prea îmi doresc să mai pun piciorul prea curând. Despre ce e vorba? Păi să începem cu începutul...

Am intrat în clasa scumpei mele surioare în căutarea unui pai pentru laptele care li se dă lor gratis şi ei nu îl beau, în schimb este ingurgitat cu mare plăcere de colegii de liceu. După cum spuneam, m-a lovit imaginea unei jungle în plină desfăşurare, nu aşa ca în Mean Girls, sub forma unui scurt flash care apoi revine la realitate, ci efectiv nu se mai oprea.

Copii care se trag, se împing şi se lovesc în timp ce urlă ca în codru. O pruncă urcându-se pe bancă cu picioarele, strigând ca Tarzan şi apoi aruncându-se cu o mişcare de gen wrestling asupra colegilor de sub ea. Unul dintre copii, trecând pe lângă mine, mă pişcă de fund de parcă nu ar fi 6 ani diferenţă între noi [Off topic: Bine, recunosc, unii oameni faţă de care am 6 ani diferenţă nu sunt aşa indezirabili când vine vorba să fiu pişcată, dar copilul totuşi e cam mic pentru gustul meu]

O văd pe soră-mea într-o bancă şi mă gândesc că precis aici voi găsi o fiinţă umană, doar acasă se comportă frumos... Mă apropiu de ea şi o întreb dacă nu cumva are un pai. Se uită în stânga, în dreapta, şi strigă din răsputeri: "CAAAAADIŞEEEEE! AAAAI UN PAAAAAI?" Metamorfoză ca asta nu am mai văzut niciodată. Ovidiu, cu tot cu Metamorfozele lui, n-a văzut aşa ceva. Dintr-o dată, soră-mea aparţinea clasei ei şi nu lumii civilizate...

Am obţinut un pai de la Cadiş. Şi am plecat din clasă încercând să nu mă împiedic de copiii care fugeau prin jurul meu mai rapid decât The Flash, ferindu-mi fundul şi încercând să nu conturb acest ecosistem delicat şi fiinţele ce trăiesc în el. Să se omoare între ei, dacă vor.

Se zvoneşte că profesorii vor intra într-o grevă serioasă de tot, pe perioadă nelimitată. Şi nu îmi convine. Nu, pentru că se pierde foarte mult din materia de BAC, care nici aşa nu ştim exact în ce constă. A fost bine o zi, hai că ar mai merge încă vreo zi sau două de relaxare, dar nu pot să înţeleg de unde a picat atât ghinion pe capul nostru într-un singur an.

Dna Sitaru, suplinind la ora de recapitulare de mate, spunea că de generaţia noastră şi-au bătut joc, şi îşi bat joc în continuare, aşa cum nu au făcut-o faţă de nicio generaţie anterioară. Ce ştim la momentul de faţă? Nişte date incerte, pasibile amânării, nişte programe vagi, nişte proiecte de experimente de încercări la care nici măcar nu e sigur că vom beneficia de simulări pentru a înţelege modul de desfăşurare al fiasco-ului.

Şi da, mi-e foarte uşor să spun că nu mă interesează deocamdată, că mă vor interesa toate acestea abia prin aprilie, dar, aparent, sunt o mincinoasă notorie. Aşa să fie lumea asta, noi ăştia mici să nu avem nimic de spus? Ştiţi cum ar fi o grevă a elevilor? Ne-ar pune pe toţi absenţi sau ne-ar da afară din şcoală pe motiv că învăţământul, după clasa a zecea, nu e obligatoriu.

Deci da, nu avem nimic de zis.

Scuzati lipsa de diacritice, care este datorata laptopului imprumuntat de la dragul de Sica. Acestea fiind zise, bloguiesc de la pensiunea Mama Uta (a se pronunta Utza), din excursia la Arieseni/pestera Scarisoara, unde am pornit, copii silitori din Consiliul Elevilor, ca rasplata binemeritata a eforturilor noastre indiverse activitati. So, long story short, vorba unui prieten foarte bun, daca va paste gandulsa veniti pe aici, as spune ca mai bine urcati cu masina pana la pestera, avand invedere ca noi toti suntem deja de-a dreptul exausted dupa un drum per pedes ce a inceput la 11 fara un sfert dimineata si, cu mici intreruperi, a durat pana acum o jumatate de ora, cand ne-am cazat.

Pestera nu e atat de spectaculoasa precum s-ar fi asteptat o gasca obosita de prunci la sfarsitul unei urcari de 3 ore si probabil ca aveam destule obiective mai aproape sau mai accesibile, dar trebuie sa recunosc ca mi-a prins bine aerul de munte si chiar efortul pe care l-am depus. In definitiv, doua mancari strica, doua activitati fizice repara. Oamenii din Consiliul Elevilor reprezinta o companie cat de poate de placuta, iar pentru distractia clasei de a saptea pe care am declarat-o castigatoarea concursului Clasa mea este model, mi-am permis sa aplic jocul cu killerii de la IPW. Prin urmare, cer in mod oficial proprietarilor de drept ai jocului sa faca o exceptie de la copyright si sa-mi permita sa spun ca a fost un succes.

Pe de alta parte, dupa ce ne-am batut joc de biata pensiune fara macar sa o vedem [cand cineva a intrebat daca sunt dusuri individuale, am inceput sa fabulam cu privire la wireless gratis, la SPA si jacuzzi], am avut o surpriza placuta. Cazarea e de conditii superbe, cu dusuri la camera si, DA, cu internet wireless. Asadar, semnalul de la telefon fiind destul de slab, permiteti-mi sa va salut pe toti si sa inchid bloggerul. Deseara, bagam o Mafie cum n-a mai vazut Arieseniul.

Continuând seria senzaţionalităţilor Click!, aflu următoarele, pe care mă voi strădui să nu le comentez atât de pe larg precum subiectul Ginei Pistol:

Abramburica vrea camere de filmat la BAC. Păi măi oameni măi, nici măcar nu ştim exact ce probe vor fi şi când se vor da, şi lumea îşi face deja probleme de cum se va da BACul? Să nu comentăm investiţiile uriaşe care ar putea fi mai bine puse la bugetul şcolilor cărora li se prăpădeşte structura de rezistenţă peste elevi, probabil chiar în timpul BACului. Luaţi mai bine webcamuri la calculatoarele care [ah, stai, am uitat, nu se mai dau calculatoare la elevii săraci, aşa cum promitea proiectul acela ce a pornit acum mai puţin de un an şi a murit în faşă]... Sau filmaţi cu telefoanele elevilor [ah, stai, am uitat, sunt pline deja cu poze şi filmuleţe de piţipoancă făcute pe catedră]... Sau... Sau mai bine nici nu mai spun nimic legat de asta.

Tot legat de şcoală, cică de luni se intră în grevă, dar tot trebuie mers la şcoală, doar că nu se pun note. Cei de la Click! spun că

Şcolarii sunt în culmea fericirii: vor veni la ore, dar nu vor mai primi note. Sindicaliştii au decis ca, din această săptămână, să nu mai pună note în catalog şi nici în carnetele de note, ci pe caiete speciale, unde ei scriu evoluţia elevului la clasă.

Aveam de mult gând să încep o pledoarie pentru educaţia sexuală, and I mean the real deal, nu cele două ore de biologie de a şaptea în care pruncii pufnesc în râs când aud că doamna profesoară, explicând reproducerea la iepuri, spune "penis". Astfel de reacţii, ele însele, ţin de o atitudine cu totul exagerată privind subiectul. Nimeni nu are curajul să vorbească deschis despre acest subiect cu un adolescent? Credeţi-mă când vă spun că un elev de gimnaziu e destul de deştept ca să înţeleagă că sexul este un lucru firesc, fără ca această înţelegere să îl încurajeze neapărat să sară în patul primului venit. De fapt, dimpotrivă, lipsa de educaţie sexuală, falsa pudoare şi vulgarismele învăţate de la copii de aceeaşi vârstă sunt factorii ce nasc monstruleţi.

Citeam un articol deja arhicunoscut despre copilele de 11 ani de pe formul Cool Girl, experte deja în sex oral şi anal [probabil încă virgine, deci, dacă se pot numi aşa], sfătuite fiind de prietenele lor să încerce, precum şi despre prunca de 14 ani care a făcut sex în grup. Iau în calcul posibilitatea ca totuşi citatele lor să fie fake, dar altfel erau tare mândre de personalitatea lor şi de cum îi satisfac ele pe iubi. O fetiţă de 13 ani era confuză că "dacă îşi începe viaţa sexuală, trebuie să o continue mereu?"... Educaţia sexuală corect făcută încearcă să prevină astfel de evenimente, astfel de interpretări prosteşti ale unui subiect aparent prea sensibil. Prea sensibil ca cineva, oricine, să le ia pe fetele astea, să le spună deschis cum stau lucrurile.

Vrem sau nu vrem să recunoaştem, anumite cunoştiinţe sunt necesare a fi dobândite de la o vârstă cât de cât fragedă, şi nu mă refer aici exclusiv la problema actului sexual, ci la a cunoaşte particularităţile mai delicate ale corpului uman. A te cunoaşte pe tine, să zicem. Cred că pentru generaţiile de fetiţe din şcoli, cel mai mult efort l-au făcut companiile de tampoane, care ţin prezentări despre menstruaţie cu scopul de a-şi vinde produsele.

A nu se confunda SexEdul acesta despre care vorbesc eu şi care ar fi bine dacă ar fi implementat şi pe la noi, aşa cum se face prin alte părţi, cu programele abstinence-only, care fac mai mult rău decât bine. Dacă ştiţi Penn&Teller's Bullshit!, poate vă amintiţi şi statisticile care arătau că deşi au fost finanţate cu peste un miliard din dolarii statului american, nu au schimbat cu nimic incidenţa raporturilor sexuale între adolescenţi şi, mai mult, cei care au participat la astfel de programe e mai probabil ca, în cazul în care trec peste jurămintele de castitate, să facă sex neprotejat. Epic fail, dacă pot şi eu să îmi dau cu părerea. [click aici şi vezi şi un mişto făcut de cei de la The Onion]

Concluzii? Da, păi să le trecem puţin în revistă:

1. educaţia sexuală este benefică, nu încurajează actul sexual ci doar dă informaţii absolut necesare oricărui tânăr care trăieşte atât în universul de faţă, cât şi în mileniul 3.
2. pudoarea [odios cuvânt] care încojoară subiectul este cât se poate de falsă, dar atât de densă încât cu greu s-ar putea schimba ceva
3. dacă educaţia sexuală este dată copiilor de "prieteni binevoitori" [la care se va apela oricum în lipsa altor personaje în stare de o discuţie normală], rezultatele sunt dezastruoase.

În bunul meu obicei de a citi ştirile când ajung acasă, aflu că noul proiect de reformă a învăţământului va fi aplicat în cel mai bun caz abia din anul şcolar 2011-2012. And as I rejoiced mi-am adus aminte de faptul că nimic nu e sigur, dar totuşi, cel puţin în ceea ce priveşte examenele şi toate cele, am avut în viaţă un noroc chior de zile mari.

Am fost penultima generaţie care a dat test naţional [capacitate] şi nu teze unice. În continuare îmi menţin părerea că tezele unice elimină stresul unui examen unic, de importanţă majoră, stres prin care trebuie să treci într-a opta cu bine, tocmai ca să poţi să dai randament mare la bac, obişnuit fiind cu sistemul. În fine, discutam despre teste. Cambridgeul pe care tocmai ce l-am luat [Proficiency cu A, in ya' face!] şi care e valabil pe viaţă se zvoneşte că de la anul va fi valabil doar 2 sau 3 ani, după modelul TOEFL. Bacul sper să fie în acelaşi format ca până acum şi la anul, că apoi cine ştie ce modificări stupiduţe i se aduc...

Dar nu numai testele mi-au zâmbit frumos pe parcursul şederii mele pe băncile şcolii, ci şi corpul didactic. Doamna mea învăţătoare era pur şi simplu genială în ceea ce făcea şi a ştiut să ne modeleze în aşa fel încât într-a cincea cei mai cei profesori se băteau pe capete cine să ne ia clasa. La liceu, of course, din nou încadrare bună, fiind clasa aia de mate-info cu cea mai mare medie de intrare din Cluj and all that.

Soră-mea în schimb, alt noroc. Sau, mai bine zis, ghinion. Prima ei învăţătoare a intrat în concediu maternal destul de repede, apoi a scăpat şi de vreo două suplinitoare dintre care uneia i-a murit soţul şi celeilalte iarăşi i s-a întâmplat ceva cu totul aiurea, atât doar că nu mai îmi amintesc eu exact ce. În orice caz, era ceva cu un spital or something. Pe parcursul a 4 ani a schimbat 4 sau 5 învăţătoare, fapt care i-a făcut pe profesori să privească cu neîncredere clasa lor. Acum intră într-a şasea, iar în 2011 va fi probabil prima generaţie de cobai în realizarea unor teste nici prea prea, nici foarte foarte, adică nici teze unice, nici teste naţionale.

Eh, noi să fim sănătoşi, sistemul de învăţământ să meargă, tinerele generaţii să fie luminate şi mult spor la învăţat să am eu anul ăsta, că deja simt degetele reci şi subţiri ale bacalaureatului apropiindu-se de spatele meu. Până atunci, însă, vacanţă!

Ar trebui să dau la Academia de Ghicitoare. Sunt convinsă, mai nou, că am darul Mafaldei, cel puţin în ceea ce priveşte subiectele de BAC. Îi spuneam ieri la yoggy să-şi înveţe Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război şi aia cu balena [Iona], că sigur una dintre ele pică la română. Şi am avut dreptate.

Ceea ce e şi mai fascinant la mine, în afară de modestia mea extremă, este că sunt atât de darnică încât nu voi încasa bani pentru următoarea mea profeţie de examen. Aşadar, la matematică să ştiţi toţi cât e derivată din arctg şi proprietatea lui Darboux. Lagrange se înţelege oricum, doar şi la intrări de cluburi trebuie ştiută.

Disclaimer: Nu îmi asum responsabilitatea pentru eventualele neconcordanţe cu realitatea ale predicţiilor mele, având în vedere că dacă îmi folosesc darul pe un eşantion prea mare, intervin câteva distorsiuni ale semnalelor, şi vocile din capul meu nu pot procesa totul aşa cum trebuie.

La anul, vă aştept pe voi să îmi ghiciţi în palmă ce primesc. :)

Truism: Totul are o limită. Eu, pe de altă parte, sunt de bună credinţă şi mi-am propus să nu vă plictisesc în această perioadă cu comentariile la adresa sistemului educaţional, că doar au zis şi alţii destule... Nu am cârcotit atunci când ne-au anunţat la 6 seara că mâine dimineaţă totuşi este şcoală. Nu am cârcotit când Abramburica a reiterat intenţia de a "aerisi" programa, deşi am prejudecăţile mele privind ceea ce înseamnă termenul de aerisire. Nu am cedat nervos când am auzit că sistemul tezelor unice şi al bacalaureatului va suferi schimbări aleatoare. Dar, când eşti atât de cinic precum urmează să vă relatez, deja pune capăt sindrofiei cu tezele.

Teza la română cică a fost bazată pe un extras din Caragiale, având ca subiect conflictul dintre domnii Niţă Ghiţescu şi Ghiţă Niţescu. Păi, când ai de a face cu astfel de dificultăţi, sporeşti atenţia la detalii când redactezi subiectul. Sau nu. În fine, s-a strecurat o greşeală în subiect şi textul nu mai avea coerenţă, ceea ce i-a cam zăpăcit de cap pe elevi. O astfel de problemă se rezolvă simplu, prin faptul că profesorii îşi admit greşeala, nu depunctează, şi încearcă, pe viitor, să redacteze mai cu atenţie subiectele.

"Greşeala nu este atât de gravă, probabil a fost făcută la publicarea subiectelor. Eu cred că dacă elevii nu s-ar fi cramponat de numele de pe foaia de examen ar fi rezolvat cu uşurinţă subiectele. Subiectul nu a fost corectat, pentru că supraveghetorii erau de la alte materii şi nu şi-a dat nimeni seama"

Era şi timpul ca tanti Ambramburica să se apuce de nişte schimbări ale modificării în ceea ce priveşte sistemul educaţional. Printre altele, se renunţă la tezele unice şi se bagă admitere la licee şi se vrea renunţarea la câteva probe de BAC. Dar nu ni se zice nimic despre sesiunea de BAC 2010 pentru ca nu cumva să-i deruteze pe cei de anul ăsta.

Reacţia mea la toată şandramaua asta este un mare şi rotund LOL. Nu vă impacientaţi, staţi liniştiţi, nu încercaţi să înţelegeţi. Până în ziua dinainte de BAC mai este loc de schimbări... În definitiv, totul e cât se poate de echilibrat acum că toate generaţiile sunt generaţii-cobai.

Oamenii au umor. Să vezi pe uşa celor de la clasa a VI-a adnotarea "JURASSIC PARK", să îţi ţină de zilele şcolii oamenii conferinţe despre cele 20 de tipuri de fasole... DA, exemple de umor sunt peste tot în jurul meu, dar să văd un joc flash cu Becali numit Pac-Pacman... PRICELESS.