REAL CRIMSON

Nu în fizică... acolo au activat destul alţii, nu mai e nevoie să îmi dau şi eu cu părerea. Dimpotrivă, vreau să vorbesc despre relativitate într-un domeniu relativ trivial, mai exact topurile de "cel mai sexy" şi "cel mai frumos". Recunosc că şi eu am preferinţele mele în ceea ce priveşte celebrităţile, dar nu am pretenţia să fiu un etalon al obiectivităţii. Citesc astăzi că, pentru al doilea an consecutiv, Robert Pattinson a fost desemnat cel mai sexy bărbat din lume, cu Taylor Lautner pe locul al doilea. Ce-au făcut băieţii ăştia să înnebunească atâta lume? Amândoi apar într-un film pentru adolescenţi, primul sclipind şi dorind să-i protejeze virginitatea prietenei sale ca ea să nu ardă în focurile iadului, iar al doilea umflându-şi pectoralii goi pe viscol în faţa aceleiaşi gagici.

Pentru Mihai R. Nu, nu suspectez pe nimeni că l-ar trăda în dragoste, dar cred că va aprecia videoul ca pe o fină ironie/subtilitate.

Nu am prea scris zilele astea pe motiv de muncă. Toată săptămâna am umblat și am meșterit și am curățat la ceea ce sper că va fi, după admitere, scumpul meu domiciliu. Apoi a mai fost și treaba de Paști, cumpăratul de bilete pentru simpozionul IPW spre care mă îndrept începând cu noaptea de marți, grație CFR... și uite cum a trecut timpul fără să mai apuc tastatură și inspirație simultan.

Nu mă interesează. Ştiu că gusturile nu se discută, la fel cum ştiu că Twilight e filmul/cartea de suflet a 'jdemii de fete la vârsta adolescenţei, dar Edward, marele vampir [care nu consumă sânge uman] al seriei mi se pare că arată oribil.
În primul rând că nu e masculin d-e-l-o-c. Are freză de cocalar şi moacă de servitoare bolnavă la stomac. Are o privire tâmpită, probabil vroiau să îl facă să pară înfricoşător/misterios aşa încruntat şi sobru cum e el, dar faptul că nu e un vampir propriu-zis îl cam face să îşi piardă din credibilitate. Prefer ca vampirii mei să fie ucigaşii nopţii, sexy immortal beings that feed on human blood, nu jucători de baseball abstinenţi rămaşi mereu la vârsta de 17 ani. Tipul e dat cu ruj, are sprâncenele vopsite şi profunzimea în limbaj a unei cizme. Nu-i de mine. Şi încă am folosit o poză reuşită.

Apropo, ştiaţi că dacă căutaţi "edward" pe google images prima poză e a lui?

Povesteam cu Lore că aparent filmele în care apare Brad Pitt, şi mai ales filmele în care apare fundul gol al lui Brad Pitt, sunt deseori considerate filme de succes. Troy, de exemplu, cu un Ahile care se trezeşte dimineaţa dintre iubitele lui. Meet Joe Black, care are un Brad Pitt tânăr şi al naibii de frumos în rolul principal. The Curious Case of Benjamin Button, care merge pe acelaşi principiu de personaj supranatural cu muşchi faini, mutră patibulară, păr blond şi ochi albaştri, ce încearcă să se adapteze umanităţii şi mai ales umanităţii unei tipe.

Dar oricât de palpitant ar fi fundul lui Brad Pitt pe post de subiect de blog... Nu acesta este motivul pentru care am început să scriu. Am văzut în ultimul timp două filme foarte bune circa 97-98, unul dintre ele fiind mai sus pomenitul Meet Joe Black, iar celălalt Gattaca. Luate în ordinea cronologică în care au fost vizionate, aş începe prin a spune că Gattaca este un film extraordinar. Mai mult, e un film care mie cel puţin îmi vorbeşte despre voinţă, despre autodepăşire şi despre demnitate umană. Categorizat ca Science Fiction, toate elementele se omogenizează în Gattaca: povestea devenirii sau echivalentul cinematografic al unui bildungsroman, firul poliţist, familial, amoros, precum şi conceptul de validitate genetică superb transpus şi lipsit de kitschozitatea clasic atribuită. Ethan Hawke şi Jude Law joacă superb, chiar şi Uma Thurman, a cărei mutră nu m-a încântat niciodată, e credibilă ca o adevărată ariană a viitorului.

Meet Joe Black este de asemenea un film care surprinde umanitatea. Sub camuflajul unei poveşti de iubire imposibile, de fapt filmul se impune prin conceptul de viaţă plină, de evenimente ce merită trăite, despre fericire. De când eram mică, am câteodată o frică imensă de moarte, de faptul că undeva, cândva, voi înceta din existenţă, dar Meet Joe Black ia această frică şi o întoarce într-un mod superb asupra vieţii aşa cum este ea. Îmi împărtăşeşte mica filosofie conform căruia fiecare moment trebuie stors de fiecare picătură de fericire pe care o conţine, doar aşa ştiu că nu voi regreta mai târziu nimic. Pentru că eu sunt suma tuturor alegerilor mele, a tuturor greşelilor şi evenimentelor frumoase, a tuturor cărţilor pe care le-am citit, algoritmilor pe care i-am scris şi raţionamentelor pe care le-am făcut. E un film neapărat de văzut, dacă nu pentru mesaj atunci pentru rolurile superbe făcute de Sir Anthony Hopkins şi Brad Pitt. Iar dacă nici asta nu vă atrage, am spus mai sus că Brad Pitt apare dezbrăcat, nu?

Cât despre mine, am de văzut "Stiva" lui Schindler şi Before Sunrise. Distracţie!

Băi, eu am auzit că femeile sunt ipocrite, dar dă-o-ncolo de treabă. Deci pe femina.ROL.ro [am început bine, nu? deja se ştie că unde încep cu femina deja le dau în aiureli şi mirceabadisme] am găsit un minunat articol despre cum se uită bărbaţii după femei pe stradă şi câte griji îşi fac gagicile lor că de ce se uită iubiteţii în stânga şi în dreapta. Evenimentul este referit prin sintagma "cel mai negru coşmar".

Vai, tată[asta ca să nu zic "vai, frate" de parcă aş fi fost la mitici prin weekend sau ceva de genul]... Ăsta e cel mai negru coşmar al unei femei? Să se uite iubi la alta pe stradă? Atunci încep îndoielile şi stresul şi învinovăţirea: "oare ce am făcut să nu mă mai iubească?". Hai, sictir. Aş crede că sistemul emoţional şi raţional pe baza căruia funcţioneşte femeile e puţin mai dificil de scos din echilibru stabil.

Acum, nu că sunt eu prea mare expertă în chestiunile acestea, dar cred că exagerările celor de la femina se datorează fie unei ipocrizii crase, fie lipsei unei distincţii clare dintre atracţie şi relaţie. Înclin spre ipocrizie, pentru că sincer nu am auzit femei care să nu se fi uitat după tipi niciodată. La TEDxBucharest a vorbit de exemplu un tip, alpinist, pe la 25-26 de ani, care ne mai şi arăta filme cu el pe vârful muntelui de 8000+ metri, "fără mască de oxigen, fără şerpaşi!". Păi mi-au picat plombele după el în ultimul hal, dar după cele 20 de minute alocate speechului lui mi-a trecut and I moved on to the next best thing.

Atracţia aleatoare faţă de o persoană de sex opus pe care o vezi odată mi se pare perfect normală şi chiar mi s-ar părea ciudat ca oamenii să nu aibă aceste mici ieşiri. E clar că nici eu cu alpinistul, nici iubiţeii gagicelor de la femina cu piţipoancele admirate pe stradă, nu se vor mai întâlni. Nu că nu există soluţie la ecuaţie. Pur şi simplu nu există ecuaţie.

Întrebarea mea era cum poţi, ca femeie, să te excluzi într-atât din rasa umană încât să renegi propriile porniri. Oameni, toţi observăm oameni frumoşi pe stradă, fie că sunt de sex opus, fie de acelaşi sex. Get over it. Nu se întâmplă nimic, nu moare dragoste eternă, "piară oamenii cu toţi,/ S-ar naşte iarăşi oameni."

A, şi încă ceva, un citat din articol:

O intrebare fundamentala pe care ar trebui sa ti-o pui este: "Oare ce face cand nu este langa mine sau cand este cu prietenii?"

Aveam de mult gând să încep o pledoarie pentru educaţia sexuală, and I mean the real deal, nu cele două ore de biologie de a şaptea în care pruncii pufnesc în râs când aud că doamna profesoară, explicând reproducerea la iepuri, spune "penis". Astfel de reacţii, ele însele, ţin de o atitudine cu totul exagerată privind subiectul. Nimeni nu are curajul să vorbească deschis despre acest subiect cu un adolescent? Credeţi-mă când vă spun că un elev de gimnaziu e destul de deştept ca să înţeleagă că sexul este un lucru firesc, fără ca această înţelegere să îl încurajeze neapărat să sară în patul primului venit. De fapt, dimpotrivă, lipsa de educaţie sexuală, falsa pudoare şi vulgarismele învăţate de la copii de aceeaşi vârstă sunt factorii ce nasc monstruleţi.

Citeam un articol deja arhicunoscut despre copilele de 11 ani de pe formul Cool Girl, experte deja în sex oral şi anal [probabil încă virgine, deci, dacă se pot numi aşa], sfătuite fiind de prietenele lor să încerce, precum şi despre prunca de 14 ani care a făcut sex în grup. Iau în calcul posibilitatea ca totuşi citatele lor să fie fake, dar altfel erau tare mândre de personalitatea lor şi de cum îi satisfac ele pe iubi. O fetiţă de 13 ani era confuză că "dacă îşi începe viaţa sexuală, trebuie să o continue mereu?"... Educaţia sexuală corect făcută încearcă să prevină astfel de evenimente, astfel de interpretări prosteşti ale unui subiect aparent prea sensibil. Prea sensibil ca cineva, oricine, să le ia pe fetele astea, să le spună deschis cum stau lucrurile.

Vrem sau nu vrem să recunoaştem, anumite cunoştiinţe sunt necesare a fi dobândite de la o vârstă cât de cât fragedă, şi nu mă refer aici exclusiv la problema actului sexual, ci la a cunoaşte particularităţile mai delicate ale corpului uman. A te cunoaşte pe tine, să zicem. Cred că pentru generaţiile de fetiţe din şcoli, cel mai mult efort l-au făcut companiile de tampoane, care ţin prezentări despre menstruaţie cu scopul de a-şi vinde produsele.

A nu se confunda SexEdul acesta despre care vorbesc eu şi care ar fi bine dacă ar fi implementat şi pe la noi, aşa cum se face prin alte părţi, cu programele abstinence-only, care fac mai mult rău decât bine. Dacă ştiţi Penn&Teller's Bullshit!, poate vă amintiţi şi statisticile care arătau că deşi au fost finanţate cu peste un miliard din dolarii statului american, nu au schimbat cu nimic incidenţa raporturilor sexuale între adolescenţi şi, mai mult, cei care au participat la astfel de programe e mai probabil ca, în cazul în care trec peste jurămintele de castitate, să facă sex neprotejat. Epic fail, dacă pot şi eu să îmi dau cu părerea. [click aici şi vezi şi un mişto făcut de cei de la The Onion]

Concluzii? Da, păi să le trecem puţin în revistă:

1. educaţia sexuală este benefică, nu încurajează actul sexual ci doar dă informaţii absolut necesare oricărui tânăr care trăieşte atât în universul de faţă, cât şi în mileniul 3.
2. pudoarea [odios cuvânt] care încojoară subiectul este cât se poate de falsă, dar atât de densă încât cu greu s-ar putea schimba ceva
3. dacă educaţia sexuală este dată copiilor de "prieteni binevoitori" [la care se va apela oricum în lipsa altor personaje în stare de o discuţie normală], rezultatele sunt dezastruoase.

Motivul pentru care am lipsit de la îndatoririle mele de membra a blogosferei este unul destul de simplu, şi anume acela că am petrecut o săptămână la malul gârlei, cu familionul, într-o staţiune care se cheamă Lignano Sabbiadoro şi se află undeva în zona Veneţiei.

Nisipul fin, soarele strălucios, am avut cărţi de citit pe plajă etc. [btw, Martin Eden de Jack London a fost atât de pasionantă încât am reuşit să o citesc în întregime de pe PDA]. Dar ceea ce este mai interesant este că am elucidat misterul apariţiei poporului român pe aceste meleaguri.

Aşa tipi frumoşi ca în Italia nu mai ţin minte să fi văzut prin alte părţi prin care am umblat. Veneţia e un oraş cu totul şi cu totul împodobit de gondolieri tipic italieni, bronzaţi de soarele care îi bate pe acolo, cu fibra numai bine pusă pe bicepşi de la împins la vâsle, maxilare puternice şi dinţi albi... Unii cu ochelari de soare, alţii fără; unii cu pălăriuţe, alţii fără, dar toţi cu tricouri mulate şi majoritatea frumoşi daţi naibii. Vorba mamei, ar fi fost posibil să îmi şterg zâmbetul tâmp de pe faţă numai cu câte o înghiţitură de suc de lămâie la fiecare pas, cu un surplus de vreun sfert de litru când treceam pe lângă "staţiile" de gondole unde stăteau băieţii la un taifas mic şi aruncau cu zâmbete în dreapta şi în stânga.

Aşadar presupunând că italienii sunt urmaţii logici ai romanilor, păi eu să fiu o gagică oarecare de pe la 105-106, aş fi lăsat încolo iubit cu căciulă şi barbă, cu miros de varză, mânz şi viezure şi zău că aş fi fost un factor important la romanizare. Şi zău că aş fi plâns la 271 [uimitor câte chestii din istoria de a opta îmi amintesc] când ar fi plecat exemplarele astea decupate parcă din reclamele la Peroni.

Divaghez, totuşi. Ideea pentru fete e să mergeţi să vedeţi Italia, iar pentru scumpii mei cititori de sex masculin să NU îşi ducă prietenele pe teritoriile cizmei... În rest, la Lignano foarte mulţi oameni cu copii, familioane şi toate cele, este un gen de staţiune anti-coolness, dar care are de oferit multă relaxare.

Am făcut şi karaoke, am cântat cu soră-mea pe Hotel California la ceva restaurant în aer liber, dar din fericire pentru noi, şi mai ales pentru mine care îl moştenesc pe tata în d-alde afoniei, nu s-a auzit cine ştie cât de tare. Dimineaţa pe plajă erau ceva trepăduşi care făceau streching şi acqua gym pe gratis, aşa că şi pe acolo m-am înfiinţat.

Cât despre întoarcere, nici nu am pus bine piciorul în aeroport că am auzit o piesă incredibil de stupidă la radio. Ceva că femeia e ca focul, nu uita, şi chiar dacă suferă şi plânge tot voinţa ei va învinge. Peniiibil... Dar despre asta altădată. Deocamdată să am şi eu puţin răgaz să verfic ce mai e nou pe net de când am plecat.

Ciao!

Prin periplurile mele în această lume deopotrivă fascinantă şi respingătoare a Internetului, dau de tot felul de specimene, de oameni care mă derutează din ce în ce mai mult. De fapt, atât de mult încâtnu pot să mă abţin să nu împart şi cu voi aceste superbe perle de înţelepciune.

Citez utilizatorul unui forum aici, sau mai degrabă utilizatoarea [după nume], care dădea o pildă taaaare interesantă:

Doamna profesoara de religie ne-a povestit cum ca se facuse o emisiune despre casatorie ,despre importanta faptului ca tinerii casatoriti sa fie curati inainte de nunta.La emisiune au fost invitati doi tineri,soti si sotie,cu principii de viata crestinesti dar si altii care nu aveau tocmai principii ortodoxe.In timpul emisiunii din discutie in discuti se putea observa ca moderatorul era de partea celor cu principii mai putin ortodoxe si l-a un moment dat , ii intreaba pe cei doi soti crestini care este motivul pentru care se vrea ca viitorea sotie sau viitorul sot sa fie curati inaite de nunta.La care sotul scoate o periuta de dinti din buzunar si-i spune:Aceasta este periuta mea de dinti,ma spal in fiecare zi cu ea,este curata.V-o ofer dumneavoastra sa o folositi cu mare drag de acum inaite.

O întrebare standard în majoritatea cercurilor sociale, pe care până acum am reuşit să o evit este "Ce actor/actriţă ţi se pare că arată cel mai bine?" Ieri mă uitam la TV la ceva top al frumoşilor bruneţi de la Hollywood şi, deşi pe locul I a fost Eva Mendes, m-am bucurat să-l văd pe Eric Bana pe locul II (dar totuşi primul dintre bărbaţi, nu?).

Aşadar, am ajuns la nişte concluzii. Cel mai bun(oc) actor, cel puţin mie aşa mi se pare, este Eric Bana (Hulk, Hector din Troia). E masculin, e brunet, e sexy, e făcut, are ochi mişto şi aşa mai departe, pe lista calităţilor unui bărbat-bine.

Cât despre cea mai faină actriţă, nu mi se pare a fi nici Eva Mendes, nici Angelina Jolie, nici Catherine-Zeta Jones, nici Jessica Alba, nisi Scarlett Johanson. Dacă mă întrebaţi pe mine, eu o aleg oricând pe Debra Messing. Deşi toate pe care le-am enumerat au farmecul lor cu totul aparte, Debra Messing are ceva special, ceva simpatic, ceva draguţ dar sexy în acelaşi timp.
Subscrie cineva? Sau aveţi voi idei mai bune? Aştept comentarii.

Cum ar arata lumea fara femei?
[via metalhead.ro]

Mai nou cica in toata sandramaua asta pe care o numim societate, apare un nou vechi trend, cel ca barbatii sa se comporte masculin. David Thomas este cel care a scris o care intreaga despre "Cum sa fii un barbat adevarat" si sfatuieste populatia masculina sa se inscrie in "cultul" retrosexual. Se pare ca e cheia succesului in relatii. Adica nu tu metrosexuali obsedati de manichiura, balsam de par cu 23124 de vitaminte esentiale si haine Xeng-Velo, nu tu maneloti autohtoni cu adibasi aurii asortati la culoarea dintilor, ci barbati adevarati, care pot sa deschida o sampanie si care te zgarie cu barba.

Wow! Ce revelatie... E una dintre cele mai bune lucruri pe care le-am auzit in ultima vreme, e o stire adevarata... Femeilor le plac barbatii! Dumnezeule, sa punem asta pe prima pagina a ziarelor, sa raspandim vestea ca mai exista persoane heterosexuale!

Logic ca un barbat adevarat nu e un pampalau super-aranjat. Mi se pare clar ca lumina zilei ca modelele masculine reale nu sunt d-alde David Beckham. Cum vi s-ar parea, dragi cititoare, sa va "impresioneze" unul cu muschii lucrati, plimbat pe la sala, care, in cazul in care trebuie sa schimbe un bec sau sa mute o masa, se scuza cam asa: "Imi pare rau, draga. Nu poti si singura? Am fost azi la manichiura si nu vreau sa-mi cojesc solutia nutritiva de pe unghiutze."

Ce e asa greu de inteles, incat sa fie nevoie de un manual pe tema asta? Nu sunt retrosexuali, sunt oameni normali! In cazul in care ati invatat silogisme la scoala, dati-mi voie sa fac o demonstratie, pentru idioti si nu numai:

1. Barbatii care nu se comporta firesc seamana cu niste femei.
2. Femeilor straight nu le plac femeile din ACEL punct de vedere pe care il exploatam acum.

Concluzie: Femeilor straight le plac barbatii.

V-am lamurit?

Nu cred ca femeile, in general, sunt mai proaste. Cred doar ca este mult mai probabil sa gasesti o femeie proasta decat un barbat prost, pentru ca majoritatea femeilor pretind ca le stiu pe toate, pe cand un barbat nu se va da de gol asa usor.

Blonde (indiferent de ce culoare de par au) sunt si pe net destule, puteti sa le cautati. Caracteristica lor comuna este ca toate zambesc de parca ar fi experte in toate domeniile, de la fotbal la inginerie, si cred ca ne incanta pe noi, privitorii sau ascultatorii, cu inteligenta si priceperea lor. Era mai demult o tipa pe net care explica uitatul la meciuri de fotbal ca dorinta de a vedea barbati frumosi. Pe cat punem pariu ca daca o intrebai la ce echipa joaca Ofsaid, iti zicea "... la Steaua" sau "... la Fiorentina, alaturi de Mutu, care are nevasta aia faina si bine imbracata din Spania"? Cat despre barbatii ei frumosi, transpira a naibii, scuipa incontinuu si se umplu de noroi in fiecare meci. Daca vrei sa vezi barbati frumosi, incearca cu Jose Armando si Miguelito, pe Acasa TV, si lasa-i pe cei care se bucura de spectacol sa se uite la meciuri.

Am ajuns din intamplare zilele trecute sa ma uit fugar pe Antena 1, la emisiunea "Te pui cu blondele?". Stiti si voi, cea realizata de regele bunului gust, Dan Negru. Le-a intrebat pe niste domnisoare prezente in emisiune cat valoreaza la handbal un gol inscris din afara semicercului. Si cat credeti ca au zis? 1 (varianta corecta)? 3 (care era mai plauzibil, dupa baschet)? Nu! Vreo 2-3 blonde, cate au trebuit sa arate raspunsurile, au scris 5. CINCI PUNCTE. Bravo, fetelor. Macar au incercat, nu?

Si acum se presupune ca spun ceva si de barbatii aflati in situatii asemanatoare. Deci daca femeile stiu totul despre fotbal, barbatii nu vor pretinde niciodata ca hainele pe care si le ia iubita sunt de calitate sau nu, daca sunt mai interesanti ciorapii negri sau cei transparenti... si, mai mult ca sigur nu se va baga in domeniul decoratiunilor interioare: "Draga mea, ce perdele execrabile ai cumparat! Camera noastra e in tonuri de galben, cafeniu si portocaliu! Perdele albastre la un asemenea cuib al feng-shui?". (Ca sa nu para ca le tin partea, cand e vorba de mersul cu masina si se pierd, nici ei nu par mai incantati sa o recunoasca...)

Bineinteles, ma refer aici la o oarecare majoritate. Sunt si femei care stiu multe lucruri din domeniile specific masculine, si invers. Dar, noi sa fim sanatosi... Va las un link cu niste bancuri misogine, daca v-a placut articolul de azi: click aici.