Showing posts with label stiri. Show all posts
Showing posts with label stiri. Show all posts

Scurte

1. Am fost săptămâna asta la poliţie după paşapoarte şi am observat în geam o foaie A4 cu "Interzis accesul cu animale", complet cu un câine încercuit în roşu. M-am întrebat dacă ăsta e modul lor de a spune-o din nou pe aia cu Ieşi afară, javră ordinară.


2. Aparent, femeile mai au un serviciu şi acasă, nu numai la serviciu, pentru că spală, calcă, gătesc şi au grijă de copii. De aceea merită să se pensioneze mai devreme. Propun ca serviciul de acasă să fie efectuat part-time. În cazul în care schimbul doi nu se conformează sistemului, propun metoda făcăleţului ca motivaţie.

3. Mă enervează faptul că, atunci când moare cineva tânăr, televiziunile apelează la hiperbole mirobolant-blatante pentru a-l descrie. Este elev model (cu ceva 7 în catalogul filmat), tot oraşul îl plânge în hohote, a avut o moarte nedreaptă etc. Normal că a avut o moarte nedreaptă, nimeni în deplinătatea facultăţilor mintale nu ar zice că e drept ca un tânăr să moară. Normal că plâng apropiaţii şi că îi doare, dar nu plânge tot oraşul. De altfel, să nici nu mă apuc de comentat la adresa filmuleţelor siropoase cu muzică de pian, poze alb-negru şi citate greţoase urcate pe youtube în astfel de momente.

4. Ăştia care se urcă pe clădiri/în copac şi ameninţă că se aruncă, în dorinţa de a apărea la ştirile de la ora 5, de ce nu sunt lăsaţi să se arunce? Dacă ei vor... Dar nu! Trebuie să avem ştire de maximă senzaţie, în care simţim tensiunea crescândă, palpitaţiile pompierilor când pun scara sau frânghia ca să urce după el. Avem subtitrat dialogul cu replici rapide, eficiente, cruciale, precum: "Ghiţă! Ghiţă! Pe unde punem scara, mă?"/"Trage de frânghie. Aşa, aşa! Hai că l-am prins.". Aşa am ajuns eu să mă uit la o felie de ştiri senzaţionale, cu o voce stresată (şi întretăiată de fiorii tensiunii insuportabile) pe fundal, ce a durat vreo 10 minute, deşi totul putea fi rezumat la: "Un bărbat s-a urcat în copac pe fondul consumului de alcool şi a fost recuperat de către pompieri."

Chestiuni de fiţă

Click! o ceartă şi o face de ruşine pe Bianca Drăguşanu (care obişnuia să fie, dar acum nu mai e nici blondă, nici a lui Bote), pe motivul că aceasta s-a dus să îşi cumpere haine dintr-un complex fără fiţe. Cum îşi permite Bianca Drăguşanu să se îmbrace cu haine de la aceeaşi firmă no-name care aprovizionează cu îmbrăcăminte şi categoriei nefericite a oamenilor obişnuiţi? Desigur, urmează nişte presupuneri foarte profi-paparazzo despre cum, ruşine fiindu-i că se amestecă printre clasa muncitoare, Bianca s-a deghizat în haine sport, şi-a pus ochelari de soare şi nu a comentat nimic cu privire la incursiunea sa în complexul ieftin. Lasă-neee, haită de hiene ce sunteţi. De când e ruşine să cumperi lucruri ieftine?


Ca de obicei, Click! le cam exagerează. De asemenea, oare de ce apare inconsecvenţa asta în reportaje? Mai devreme citeam că Megan Fox a fost admirată pentru originalitatea ei când a împrumutat tricouri băieţeşti de la fiul ei vitreg, Lady GaGa e fashion icon pentru că îşi leagă hălci de carne pe post de rochie şi pantofi şi una dintre cele mai sexy poze cu Johnny Depp (ca să am măcar un exemplu masculin) este cu un tricou lălâu şi transpirat. Apoi, mai sunt o grămadă de avocaţi ai second handurilor. Ce treabă are preţul hainelor cu modul în care le asortezi şi cu stilul vestimentar general nu pot să pricep.
Cred că e tare gravă situaţia dacă am ajuns să iau apărarea Biancăi Drăguşanu...

Limbajul ne omoară

Apropo de ultimele videouri, pline cu femei de o cultură/inteligenţă precară, intellectually challenged, ca să par mai politically correct, cică denumirile de profesii precum doctoriţă şi frizeriţă sună peiorativ, asta cel puţin în viziunea unor doamne care vor să introducă denumiri feminine în Clasificarea Ocupaţiilor din România. Aşadar în curând ne vom găsi în situaţia de a merge la o doctoră, să ne opereze o chirurgă şi să ne aducă pizza [cu ou vechi desigur, prietenii ştiu de ce] o chelneră. Vorba bancului cu animalele, când Bulă zicea veveră, bufnă, gărgără.


Uite ce mi se pare mie aiurea în toată povestea asta: de ce nu contează competenţele reale, profesionalismul? Argumentul lor era că între un doctor şi o doctoriţă alegi doctorul, pentru că el nu e numit doctoruţ şi nu sună tălâmb. Sincer, mi se pare cel mai idiot raţionament din ultima săptămână, pentru că eu nu îmi aleg doctorul/doctoriţa după cum îi sună numele pe plăcuţa de la cabinet, ci după referinţele unor oameni de încredere care au mai trecut pe acolo sau au informaţii conform cărora cabinetul e de încredere. De multe ori, doctoriţele şi asistentele sunt mai drăguţe, au mai multă răbdare şi încearcă să îşi liniştească pacienţii cu o vorbă bună înainte să le căsăpească diverse părţi anatomice.

Eu vreau să mă fac inginer. Că îi va zice ingineră, ingineriţă, inginerucă, ingineroaică, persoană-inginer, eu ştiu una şi bună: tot de la ingeniosus provine. Voi fi la fel de bună la ceea ce voi face indiferent de denumirea aleasă ca fiind politically correct în respectivul caz. De ce? Simplu, pentru că întotdeauna am crezut că faptele valorează mult mai mult decât vorbele, decât finesurile lingvistice, pentru a demonstra valoarea unei persoane.

PS: frânturi de idei cu privire la noile ocupaţii:
  • gagicile din videoul ucigător vor fi o manechină - două manechine
  • toate specializările medicale se vor termina în -oloagă [proctoloagă, cardioloagă, neuroloagă], sufix mult mai finuţ şi mai puţin peiorativ decât -iţă
  • vom avea soldate şi, cel mai probabil, pilote sau piloate
  • clovnă, ghidă, geamgie?

Şi mai ucigător


Reporteriţa: Cum e spuma?
Spălătoarea de maşini sexy: E foarte frumoasă şi albă.

EPIC. Mii de ani i-au trebuit civilizaţiei terestre să ajungă la nivelul de dezvoltare la care a ajuns azi. Bruneta sexy a reuşit să cuprindă sute de ani de înţelepciune şi de progres într-o frază, desigur ajutată de o reporteriţă aflată la acelaşi nivel intelectual.

Las' mă Petrule, să vezi ce popor le dau!

Aveam o vorbă cu cei din excursia la Londra: "Romanians. They grow everywhere". Debitam şi noi, ca o glumă bună, că românii sunt o rasă atât de rezistentă şi de flexibilă încât nu gândacii vor fi cei care voi supravieţuii iernii atomice, ci românii, ei fiind deja obişnuiţi cu shaorma radioactivă şi cu cele mai absurde condiţii de viaţă. Mai mult, este adevărat că românii cresc peste tot, aşadar ne aşteptam cu toţii ca în curând să se schimbe motto-ul "Mind the gap between the train and the platform" în "Mind the Romanians between the train and the platform." pentru că o colonie de români poate creşte, supravieţui şi înflori chiar şi în acel gol celebru dintre tren şi platformă.


Dar, ca să continui cu expresiile anglofone, shit just got real. O familie de români chiar au crescut în casa unui om... şi chiar din Marea Britanie [click aici pentru link]. Adicătelea, o fameile de români, cu căţel şi purcel [bine, bine, numai cu copilul] a intrat să locuiască în casa unui tip care plecase pentru o perioadă. Tipul s-a întors după portofel şi nu mare-i fu mirarea să găsească oamenii trăind acolo liniştiţi.

Ei susţin că alt român le-a spus că e o casă goală, nelocuită, că nu voiau să fure nimic [Tibi drag], doar să trăiească acolo pe gratis o perioadă. Judecătorul spune că n-a mai văzut aşa ceva niciodată, că e scandalos. Adevărul trebuie să fie undeva pe la mijloc. În primul rând că românii au făcut şi curat acolo înainte să se stabilească, deci i-au făcut un bine omului. De altfel, nici nu ştiu ce mofturi a avut ăla la întoarcere să depună plângere, că mai bine îi angaja pe post de menajeră, grădinar şi debarasator de resturi de mâncare.

Gluma la o parte, cum să intri să trăieşti în casa omului? Şi să mai ai şi tupeul să îţi laşi maşina pe locul lui de parcare şi să-ţi aduci familionul cu tine? Efectiv să parazitezi aşa, să ai impresia că ţi se cuvinte să locuieşti unde vrei tu, cât că altul a muncit pentru casa respectivă? Păi aşa când să plec şi eu în circa patru ani la un master şi le voi spune că sunt româncă, să-mi zică "Daa, am şi eu unul la mine în casă. S-a instalat când eram în vacanţa de vară, dar ne-a fost milă să îl dăm afară, că a promis fii-mea că are grijă de el şi îi dă de mâncare şi îl duce la plimbare..."

Mare e grădina Domnului şi mulţi intră prin efracţie în ea!

Currency FAIL

De ce iubim telefoanele

Am văzut ieri, înainte să plec în oraș, o știre despre un tip căruia tigrul din grădina zoologică din Sibiu i-a sfâșiat piciorul. Aparent, împreună cu un prieten, a considerat că ar fi o treabă interesantă să provoace tigrul și să filmeze toată povestea cu telefonul.


Dar ne interesează mai mult reacța tipului, care mi se pare de un țugulanism epic. Cu piciorul în pericol de amputare, după ce el singur a fost prostul care și-a făcut-o, ridicat fiind pe o targă de cei de la salvare, echipa știrilor ProTV [nu sunt sigură că era pe Pro știrea, dar nu îmi imaginez unde altundeva ar putea fi] îl filmează la momentul intrării în ambulanță. Și ce zice? Ce zice?

Întinde mâna într-un gest nonșalant spre prietenul lui și îi spune: "Adă, mă, telefonu'!"

Probabil rămăsese împrăștiat pe acolo după ce și-au filmat isprava...

Scurte clickuri (II)

Continuând seria senzaţionalităţilor Click!, aflu următoarele, pe care mă voi strădui să nu le comentez atât de pe larg precum subiectul Ginei Pistol:

Abramburica vrea camere de filmat la BAC. Păi măi oameni măi, nici măcar nu ştim exact ce probe vor fi şi când se vor da, şi lumea îşi face deja probleme de cum se va da BACul? Să nu comentăm investiţiile uriaşe care ar putea fi mai bine puse la bugetul şcolilor cărora li se prăpădeşte structura de rezistenţă peste elevi, probabil chiar în timpul BACului. Luaţi mai bine webcamuri la calculatoarele care [ah, stai, am uitat, nu se mai dau calculatoare la elevii săraci, aşa cum promitea proiectul acela ce a pornit acum mai puţin de un an şi a murit în faşă]... Sau filmaţi cu telefoanele elevilor [ah, stai, am uitat, sunt pline deja cu poze şi filmuleţe de piţipoancă făcute pe catedră]... Sau... Sau mai bine nici nu mai spun nimic legat de asta.

Tot legat de şcoală, cică de luni se intră în grevă, dar tot trebuie mers la şcoală, doar că nu se pun note. Cei de la Click! spun că

Şcolarii sunt în culmea fericirii: vor veni la ore, dar nu vor mai primi note. Sindicaliştii au decis ca, din această săptămână, să nu mai pună note în catalog şi nici în carnetele de note, ci pe caiete speciale, unde ei scriu evoluţia elevului la clasă.

Nu pot să cred ce exprimare nefericită a fost asta. Eu sunt elevă şi abia de simt un uşor fior de bucurie la gândul că nu se pun note (deşi s-ar putea să fie ceva ce am mâncat). Absenţele, tot absenţe. Orele, tot ore. Unde e greva? Unde e culmea fericirii pe care o aruncă în dreapta şi în stânga redactorul articolului? Nici nu înţeleg dacă e să o luăm ca pe o chestie japoneză, sau ca pe o sărbătoare a plusurilor, minusurilor şi cataloagelor improvizate. [Pentru cei care au părăsit şcoala de ceva vreme, plusurile şi minusurile sunt sistemul acela ingrat în care nouă semne fac o notă, cu un punct din oficiu, şi dacă te prinde fără temă îţi pune 3 minusuri]

Vă salut. Spor la citit cele mai recente debitări şi revoltăciuni de la mine sau de la alţii de pe blog.

Întrebare

Cum se face că toate ştirile, mai ales cele de la ora 5, care se referă la violuri, se referă la violuri de babe, sau de tot felul de tanti de la ţară demult trecute de a doua tinereţe? Nu cred că voi înţelege niciodată gusturile psihopaţilor care apar la ProTV. Din două una: ori chiar sunt semi-necrofili, ori vor să ajungă vedete şi să-i vadă lumea pe sticlă...

Nu mai poate face omul un banc

Evenimentele lumii reale îmi dau clasă în ultima vreme. Mare pare din ceea ce am glumit şi ce am comentat ironico-sarcastic a fost desfiinţat de ştiri la limita stupidului. Spre exemplu, următorul link de la Mihai Rişca zice că după gripa aviară şi cea porcină, acum vom avea de a face cu gripa canină.

În ritmul în care merg lucrurile, peste 2 ani tot ce am scris aici, pe blog, cu intenţia de fi cât de cât funny va părea o predicţie plină de acurateţe a realităţii.

Principiu jurnalistic

Anul trecut, în tabăra de jurnalism, următorul paragraf era citat ca fiind unul dintre cele ce stau la baza jurnalismului:

Nu e ştire dacă un om e muşcat de un câine. E ştire doar dacă un câine e muşcat de un om.
Nimeni nu punea nicio întrebare. Dar ipotetic vorbind, să zicem că din toată tabăra s-ar fi găsit unul să întrebe dacă e ştire că Un om a fost muşcat de un om. Ce credeţi că aş fi făcut eu?

a. Mi-aş fi dat ochii peste cap.
b. M-aş fi ridicat şi aş fi plecat din sală, pentru că nu aş mai fi suportat cretinismul discuţiei.
c. I-aş fi dat o palmă, l-aş fi strâns de gât şi l-aş fi pus înapoi pe scaun cu un căluş îndesat între dinţi, pentru că nu aş mai fi suportat cretinismul discuţiei.
d. L-aş fi întrebat dacă e de prin Vaslui, şi, dacă mi-ar fi răspuns afirmativ, aş fi zâmbit înţelegător.
e. Aş fi considerat întrebarea pertinentă şi realistă.

Se pare că răspunsul corect era e, pentru că azi, citind ştirile, văd că un om a muşcat de mână un poliţist, pentru că acesta din urmă a vrut să ridice un vehicul abandonat din Capitală. Miticilor, cum să nu vă iubim?

Nostalgia, altfel

Toată lumea e la un moment dat mai mult sau mai puţin nostalgică. De la muzica veche atât de invocată de adevăraţii fani până la jocurile de Ascunsa' şi La foc, la foc, de la bikini cu talie înaltă la ceea ce am făcut eu acum câteva posturi, când mi-am amintit de adolescenţa mea atât de tipic atipică. Dar nimeni nu a observat, în materie de muzică şi de trupe, schimbări majore. Spre exemplu, astăzi scormoneam pe ştiri.ROL.ro după ştiri stupide, şi mi-a sărit în faţă titlul:

Moby si Serban de la Animal X lupta muzical contra incalzirii globale

Say whaat? În primul rând că sună stupid că luptă muzical împotriva încălzirii globale. Parcă îmi şi imaginez un grup de idioţi dansând în jurul focului îmbrăcaţi în piele de Hienă. Ceea ce mă aduce la adevărata problemă. De când au ăştia de la Animal X nume precum Şerban? Sau nume cu copyright, ca Moby. Unde sunt vremurile când erau numai trei Animale X, şi pe ălea le chema Vierme, Şopârlă şi Hienă? Unde sunt vremurile când trupele stupide nu se implicau în campanii anti-încălzire globală, mulţumindu-se doar să scoată din când în când nişte videoclipuri tâmpiţele?



Aşa a început. Cu 3 indivizi ale căror strofe numărau câte 2 versuri şi ale căror refrene, ceva mai lungi ce-i drept, întregeau numărul de 13 versuri originale ale unei piese. Singurul lucru mişto la ei era că îi chemau Vierme, Şopârlă şi Hienă şi aveau părul roşu şi verde. Atât. Ăsta le era brandul. Niciodată nu erau în altă ordine decât asta. Nu pentru că Vierme era mai important decât Şopârlă, sau că Hienă era mai mic de înălţime decât ceilalţi doi, ci pur şi simplu. Then, something went terribly wrong:



Au scos un videoclip mai interesant decât celelalte. Şi o piesă care sincer îmi place şi acum, în limitele genului ei. L-au luat şi pe şmecherul ăla de Pacha Man, şi vreo doi trepăduşi la chitară. Dar erau tot Vierme, Şopârlă şi Hienă. Niciodată nu au fost altceva.

Iar acum, vine un site de ştiri şi îmi zice mie că pe băieţii ăştia îi cheamă Moby şi Şerban? Nici măcar nu s-au obosit să precizeze care dintre cei trei Vierme, Şopârlă şi Hienă e Moby şi care e Şerban. Sunt oricum combinaţii de trei luate câte două... Concluzia rămâne aceeaşi: jurnalismul contemporan strică toată imaginea muzicii autohtone din anii '90. Şi mă supăr! Îmi iau jucăriile şi plec, da?

Mai lipseşte să îmi zică că pe Nick de la N&D îl cheamă Nicolae, că unul dintre cei trei tipi de la Valahia e dentist şi celălalt a mers la Eurovision, şi că fetele de la Bambi arată ca două piţipoance de pe centură. Ups...

Crâmpeie de ora 5

După cum am mai spus de atâtea ori, la bunică-mea, unde îmi petrec de obicei vacanţele, nu am net şi, în ciuda faptului că îmi duc rezerve imense de episoade din Star Trek, tot mai dau o geană şi pe la posturile de televiziune publice. Nu pot să zic că îmi face bine, nu pot să zic că îmi face rău, ci doar că îmi reconfirmă faptul că nimic nu se schimbă. Ştirile de la ora 5, care vin imediat după Tânăr şi Neliniştitul lui bunica, sunt mereu aceleaşi, mereu ţăranul care îşi omoară copilu/nevasta cu sapa, accidente de maşină şi prunci legaţi cu sfoara de gardul casei.

Totuşi, iată câteva chestii notabile, care pentru mine au fost imposibil de ignorat.

1. Prezentatoarea principală, blonda din spotlight, le cere întotdeauna amănunte oripilante omoloagelor ei provinciale. Dar întotdeauna totul vine după acelaşi tipar: Mai întâi, blonda şi provinciala apar amândoua în cadru, provinciala expunând pe scurt ştirea morbid-scârboasă aflată la ordinea zilei. Apoi, blonda pune o întrebare monumental de idioată. Nu exagerez - de fiecare dată e chiar incredibil de stupidă întrebarea: "Şi cum a reacţionat bătrâna când s-a văzut plină de sânge?", "Ce părere are familia victimelor despre accident?", "Ce riscă ucigaşul fetei de 16 ani?", "Când au aflat studenţii că s-au intoxicat cu shaorma?"

2. Oamenii au tendinţa de a ciocăni în orice. Da, aşa cum baţi la uşă, aşa batem şi în mumia spontană a lui Nea' Gheorghe ca să vedem cât de tare e, aşa batem şi în burta unei femei gravide, pentru a ne întări punctul de vedere: "Uite, copilul ăsta? Cum va creşte el în această groapă de gunoi?" [Offtopic, tanti de la ProTV zicea că sătenii lui Nea Gheorghe s-au împărţit în două tabere: cei care cred că în conservarea cadavrului e implicat Dumnezeu, şi cei care se tem că e ceva cu draci. Adică serios, nimeni nu s-a gândit şi la o explicaţie raţională?]

3. Nikita mi-a distrus speranţele că măcar viitoarea generaţie va ieşi mai bine decât noi. A zis că îi va da fetiţei ei tot ceea ce nu a avut ea, adică copilărie şi iubire. Bineînţeles, a uitat să zică de educaţie. Dar probabil aia, deşi Nikita n-a avut-o, nu e aşa important să o dea urmaşilor urmaşilor ei. Ne ducem de râpă...

Şi acum scuzaţi-mi acest post lung şi cam neinteresant despre subiectele tabloidelor. Am simţit nevoia să împart şi cu alţii ororile.

Evidentul zilei

Pentru că atunci când nu sunt ştiri, reporterii născocesc cele mai senzaţionale chestii, iată o infimă parte din revista presei de azi:

DĂĂĂ...

Hold 'em!

Uite o ştire interesantă. Un amărăştean din Lacul lui Baban ştie poker. Şi nu numai că ştie poker, dar aseară, în focul unei partide tensionate, şi-a pariat toate câştigurile, căruţa cu cei doi cai (nu, nu avea şasă), ceasul şi nevasta. După cum v-aţi şi aştepta, le-a pierdut pe toate. Printre altele, tipul spune clar

Nu am niciun viciu, nu beau, nu fumez dar m-a luat apa in noaptea aia si am sperat sa-mi recastig pierderea
Apoi, ca să se complice puţin lista personajelor implicate, se bagă şi Maricela, mătuşa pokeristului, care clarifică problema:

Eu cred ca se vor impaca. Am auzit ca nici baietii aia nu au vorbit serios si ca si-au batut joc de pacatosul asta
În vreme ce comisarul-şef Săndel Doagă afirmă că nu a primit nicio reclamaţie. Alţi aruncători cu părerea de pe net sunt convinşi, totuşi, că băiatul nu prea arată a purtător de ceas... d-apoi a pokerist! Ei bine, tocmai asta îl va ajuta în carieră, dacă hotărăşte să continue: e dispus să rişte orice şi are un pokerface atât de bun încât nici nu seamănă a pokerface.

Din partea mea, toată stima pentru băiatul ăsta. Leo băiatule, perseverează!

Lady Gaga- PokerFace

Vânătoare

ProTV:

Pusca si cureaua lata! Asta au cantat barbatii la balul vanatorilor!

Nu zău? Se aştepta cineva ca vânătorii, la Balul Vânătorilor, să cânte Master of Puppets şi arii de Verdi? Azi, mâine, vom auzi ştiri de genul "Un manelist a cântat la o nuntă de cocalari!", "Fanii Paraziţii ascultă hip-hop!" şi "DJ-ul din Bamboo pune muzică de clubbing".

Un lucru e sigur: Când va fi balul pădurarilor, se va cânta asta:


margineanu - m-am dus sa tai un copac

O-o!

Cică pe la noi prin Ardeal se fac ouă ecologice. Partea mai faină decât orice banc cu Năstase pe care l-aş putea face este că găinile din fermă sunt îngrijite atent, astfel încât să nu li se provoace niciun stress. Voi vă daţi seama cum poate fi ca nişte oameni să-ţi asigure spaţiu e somn şi de recreere, ca tu să-ţi ocupi ziua cotcodăcind cu suratele şi făcând sex?

În alte ştiri, un bărbat a distrus cu ciocanul jumătate din bancomatele din Simeria. Chestie care nu mă afectează prea tare, având în vedere că eu nici nu ştiam că există vreun bancomat în Simeria.

[realitatea.net]

Cu copilu'

Andreea Bănică va cânta cu copilul în braţe, titrează evz.ro

Şi ce? La colţul străzii nu sunt destule care cântă cu copilul în braţe?

2 planes 1 city

Cică a plouat cu excremente la Craiova! Nu, nu e banc cu olteni. Efectiv în loc să îţi pice de la păsări, îţi pică kkt omenesc, de puritate 100%.

Păi cum e dom'le să stai la poveşti cu iubita în câmpul cu flori, să îi arăţi norii în formă de inimioare, şi să vă orbească ploaia maro? Cum e să ai încredere în Romica Jurcă şi să-ţi laşi acasă umbrele, pelerine şi toate cele, doar ca să te surprindă o livrare cu miros de fertilizant? Cum e să-ţi faci poze de hi5 şi să te trezeşti cu ditamai pata pe freza gelată de care le era ciudă la duşmani?

Vorbiră ăştia prea mult la perfectul simplu şi se puseră teroriştii pe bancuri. Şi-aşa la noi nu prea sunt zgârie nori, nu prea mult de dărâmat şi de terorizat. Păi nu sunt şi ei oameni? Nu s-ar distra şi ei de olteni?

linkul cu ştirea.

PS: Să se înţeleagă că nu am nimic împotriva oltenilor, doar pe linie maternă am ascendenţă de pe malurile Jiului. De fapt, când mă născui, 25% ieşii olteancă.

Grinch în Marea Britanie

Cică o învăţătoare din Marea Britanie i-a făcut pe copii să plângă, spunându-le că nu există Moş Crăciun, că toate cadourile sunt cumpărate de părinţi şi că eventual rudele lor mai în vârstă se constumează câteodată ca Moşu'. Ce motiv a avut? Păi cică religia ei aşa zice, şi că a vrut să le spună copiilor adevărul. Pe aceeaşi pagină cu ştirea, mai comentează câte unii că

parintii sunt vinovati,ar trebui sa le spuna copiilor adevarul de cand sunt micuti

Eu cred în Moş Crăciun de aproape 17 ani şi nu m-a dezamăgit niciodată. Adevărul? Care adevăr? Cum să le spui copiilor o asemena minciună: că nu există Moş Crăciun?

Sigur că fiecare crede ce vrea în legătură cu modul în care operează Moş Crăciun, cum arată el, cum face rost de jucării etc. Poate că nu are spiriduşi şi reni, poate că sunt mai mulţi moşi şi nu numai unul singur, sau poate că arată exact ca şi părinţii voştri. Poate că Moşul este părinţii, dar în niciun caz nu se poate spune despre el că nu există.

Da, există câte un moş diferit la fiecare mall, serbare a copiilor şi la fiecare casă de copii, dar serios că dacă aş fi un tip între două vârste, cu barbă albă, m-aş costuma în moş în fiecare an. Poate că în orice bătrânel cu barbă e un Moş Crăciun. De fapt, sunt sigură că în orice femeie, în orice bărbat, în orice vecină acră, student la Poli sau locuitor al Caransebeşului este măcar o picătură de Moşul. Aşadar, cum poţi să spui că el/ea nu există?


Cât despre un alt comment inteligent la acelaşi articol:

bravo.aceasta invatatoare merita premiul pentru adevarul spus.trebuie sa stim cu totii ca sarbatorim nasterea domnului isus si nu craciunul daca tot ne consideram crestini.

O sfătuiesc acestă ilustră domnişoară să pună mâna pe nişte almanahe, sau pe nişte dicţionaruri, spre exemplu DexOnline, pentru că definiţia Crăciunului este:

CRĂCIÚN, crăciunuri, s.n. Sărbătoare creştină care celebrează, la 25 decembrie, naşterea lui Cristos.

...şi Iisus se scrie cu "I" mare. La fel şi "Crăciun" cu "C". Faptul că vine Moş Crăciun nu înseamnă că celebrăm cadourile. Moş Crăciun, împreună cu Iisus de altfel, simbolizează bunătatea. Îmi pare rău că aceste idei depăşesc intelectul unora precum cei care se trezesc să comenteze ştirile fără măcar să fi învăţat cum se ţine tastatura.

Cei care încă credeţi în Kriss Kringle, nu vă lăsaţi de meserie. Adevărul e un concept mult prea relativ.