Showing posts with label telefoane. Show all posts
Showing posts with label telefoane. Show all posts

De ce iubim telefoanele

Am văzut ieri, înainte să plec în oraș, o știre despre un tip căruia tigrul din grădina zoologică din Sibiu i-a sfâșiat piciorul. Aparent, împreună cu un prieten, a considerat că ar fi o treabă interesantă să provoace tigrul și să filmeze toată povestea cu telefonul.


Dar ne interesează mai mult reacța tipului, care mi se pare de un țugulanism epic. Cu piciorul în pericol de amputare, după ce el singur a fost prostul care și-a făcut-o, ridicat fiind pe o targă de cei de la salvare, echipa știrilor ProTV [nu sunt sigură că era pe Pro știrea, dar nu îmi imaginez unde altundeva ar putea fi] îl filmează la momentul intrării în ambulanță. Și ce zice? Ce zice?

Întinde mâna într-un gest nonșalant spre prietenul lui și îi spune: "Adă, mă, telefonu'!"

Probabil rămăsese împrăștiat pe acolo după ce și-au filmat isprava...

Tehnologia în filme

... bună până la un punct

Reclama emo



hai că e destul de bună. Şi-aşa sunt destui.

Observa cineva zilele trecute că marea majoritate a bobocilor şi a celor de a opta de la noi din liceu s-au făcut emo... sau arată emo. Partea bună este că, peste trei ani, nu vor da bacul decât jumătate dintre ei, iar albumul cu fotografii şi sonetele pentru profesori vor fi dedicate celeilalte jumătăţi a clasei, odihnească-se-n pace!

Later Edit: Acel "cineva" se numeşte Vlad Miclea [yoggy] şi nu eram sigură dacă vrea reclamă la mine pe blog. Nu e plagiat, doar că tu, regretabil, dar nu ai blog. Mi s-a mai întâmplat să pun numele vreunuia pe blog şi să nu îi placă. Scuzaţi vă rog incidentul. :)

Mandria de a avea telefon

Veti spune probabil (din nou) ca sunt negativista, ca tin predici despre bunul simt si despre cum ar trebui sa se comporte oamenii. Subiectul acestui entry nu este, nici pe departe, nou, dar, oricat s-ar discuta pe aceasta tema, oamenii par sa nu invete niciodata la ce foloseste un telefon. Recunosc, chiar si eu mai gafez uneori, insa nu in stilul "hardcore" practicat in piata (si nu numai).

Ma refer la mucosii cu telefoane ultra-performante care simt nevoia sa impartaseasca trecatorilor (sau celorlalti clienti ai McDonalds-ului) cate ceva din cultura muzicala pe care o au: marii compozitori isi fac, astfel, intrarea fortata in urechile oricui se intampla sa treaca prin zona. Bach, Beethoven, Mozart, Vivaldi, Guta, Adi de Vito, Denisa, Florin Peste, Sandu Ciorba, Florin Salam si alte exemple de produse de macelarie, pot fi mandri de sustinatorii lor. De fapt, propun ca ei sa cumpere telefoane lu toti despre care vorbesc pentru a-si face reclama.

Apoi mai este tipul galagios, in costum, care isi deschide telefonul (sau chiar mai multe telefoane, pe rand) si vorbeste foarte tare. Nevasta, copii, soacra, amici sau (si mai bine) parteneri de afaceri, oricine i-ar cauta, oamenii astia ne dau o reprezentatie live a ceea ce se intampla in vietile lor: "Cum? Pentru un moment am plecat de la serviciu si toti faceti numai tampenii!" (In traducere, "Eu sunt mare sef"). Un altul, poate nu cu costum, ci cu freza de strut, face altfel de scandal: "Megap*zda, fratele meu! Mi-am gasit o gagica proasta ca drumu' care ne ducem la discoteca deseara!" (In traducere: "Eu am succes la femei si am chiulit de la ora de gramatica dintr-a patra").

Oameni buni, nu ne intereseaza nici preferintele voastre muzicale, nici ca trebuie sa cumparati 3 kile de detergent, nici ca mergeti in Obsession deseara... Asa ca, daca se poate KEEP IT DOWN!