REAL CRIMSON

Ştiţi emoticoanele acelea de la Yahoo cu :-w ? Care de obicei sunt puse la nerăbdare, la aşteptare plicticoasă, etc. Este una dintre calităţile care ne definesc cel mai bine de decenii întregi. Noi niciodată nu acţionăm, mai tot timpul ni-s moi posmagii şi aşteptăm ca norocul să se reverse peste noi şi noi doar să stăm şi să ne lăfăim în el ca porcii în noroi.

Veţi spune că iar mă iau de exprimări nefericite şi că le caut paiul în ochi la cei care scriu articole, dar m-a şocat ceva de groază să văd, ca subtitlu la o ştire despre Bookfest, sintagma "Cultură la preţ redus!". Şi, dacă în ultimul post vorbeam despre intelectualitate şi despre cum termenul nu prea mai e valabil astăzi, termenul de cultură este cu totul altceva. NICIODATĂ, dar NICIODATĂ, cultura nu se va rezuma la cumpărarea unor cărţi. Pentru că valoarea cărţii nu stă în eticheta de preţ care îi este pusă, aceea fiind contravaloarea materialelor necesare tipăririi şi a salariilor celor din editură. O carte e o investiţie, în sensul că valoarea ei iniţială nu se măreşte decât dacă este citită, dacă oferă proprietarului ei senzaţii şi lumi noi, nu dacă este bibelou în bibliotecă.

După cum probabil am mai zis, nu mă impresionează absolut bibliotecile de bibelouri. Dacă Sandra Brown şi Danielle Steel sunt uzate şi roase de atâta citit, iar Codul bunelor maniere zace neatins, laolaltă cu alte cărţi status-symbol [Hemingway, Tolstoi &co.], e clar că investiţiile nu au avut mare succes. E ca şi cum ţi-ai cumpăra Lamborghini când stai în chirie la bloc; contravine logicii.

Revenind, ceea ce exprimă cuvintele "Cultură la preţ redus!" este că putem cu minimul de efort să facem rost de cultură. Nu să citim, să gândim, să judecăm cu propria materie cenuşie, ci să zacem confortabil în timp ce cultura ni se bagă ea singură în sistem. Problema cea mai stringentă este că nu numai cultura, dar şi bunăstarea, fericirea şi împlinirea, în timpul în care trăim, nu sunt gratis. Niciodată nu au fost şi niciodată nu vor fi. Cultura nu este ieftină, ci cere timp, dedicaţie şi interes. Bunăstarea nu vine din Occident şi ne cuprinde dintr-o dată, ci trebuie noi să ne întindem după ea, să muncim pentru a ne fi mai bine.

Bine-ar fi să nu gândim aşa:

Dar, dacă putem fi ca Monica Columbeanu şi să ne pice din cer tot binele, de ce să ne mişcăm fundurile şi să punem mâna pe ceva?

Oamenii din popor ştiau să scoată nişte maxime destul de inteligente. Una dintre ele era că Dumnezeu îţi dă, da' nu-ţi bagă-n traistă...

(E trendi sa vorbesti despre copii emo mai nou, Romania e innebunita dupa ei, de parca ar fi un curent foarte nou si foarte interesant. Am sa-mi incalc politica de "ignoring them works best" pentru acest articol, pentru ca am sa trec prin subiectul emo doar ca sa-mi exemplific teoriile absurde.)

... nu! Nu e faptul ca se taie pe vene si isi fac rau la pielea de pe maini (si eu urlu pe stadion si imi paradesc gatul, dau din cap la concert si imi paradesc ceafa, si o gramada de lume bea si isi ajuta ficatul cu asta). Nu e faptul ca arata ca o combinatie intre cocalari murati si cheap goth rip-offs. Este faptul ca nu au propria lor personalitate.

Intr-un grup de copii de genul asta, toti se imbraca la fel, gandesc la fel, asculta aceeasi muzica si au aceleasi opinii. Trezeste-te, Romania! Ii critici pe la ProTV si pe la Prima pe emo, dar multi romani traiesc la fel, in fiecare zi. Si nu numai adolescentii, ci si iubitorii de manele, babele care isi prapadesc pensiile pe gaz si pe acatiste, cocalarii care ies la agatat in "Cluburi de fitze", barbatii care isi bat sotiile si mamele care le dau peste gura copiilor ca "asta e treaba de adulti! tu nu te baga!"

Suntem o tara de emo, pentru ca nimeni nu se ridica sa-si exprime opinia, ci preferam sa suportam gunoaiele pe care ceilalti le arunca spre noi. Si, ce e si mai trist, marea majoritate nici macar nu isi dau seama ca traiesc o minciuna. Ne mintim zilnic ca totul e bine, ca e normal ca doctorul sa ne ceara spaga, ca e normal sa fim furati, ca e normal sa se prabuseasca betivii pe strada...

Si atunci, acesti oameni judeca drept nociv curentul emo? Cu ce drept? In momentul in care si voi v-ati exprimat o parere in viata, ati argumentat-o si ati incercati sa-i convingeti pe cei din jur ca este solida si buna, in momentul in care voi insiva ati iesit din starea generala emoida a Romaniei, atunci sa comentati.

Veti spune probabil (din nou) ca sunt negativista, ca tin predici despre bunul simt si despre cum ar trebui sa se comporte oamenii. Subiectul acestui entry nu este, nici pe departe, nou, dar, oricat s-ar discuta pe aceasta tema, oamenii par sa nu invete niciodata la ce foloseste un telefon. Recunosc, chiar si eu mai gafez uneori, insa nu in stilul "hardcore" practicat in piata (si nu numai).

Ma refer la mucosii cu telefoane ultra-performante care simt nevoia sa impartaseasca trecatorilor (sau celorlalti clienti ai McDonalds-ului) cate ceva din cultura muzicala pe care o au: marii compozitori isi fac, astfel, intrarea fortata in urechile oricui se intampla sa treaca prin zona. Bach, Beethoven, Mozart, Vivaldi, Guta, Adi de Vito, Denisa, Florin Peste, Sandu Ciorba, Florin Salam si alte exemple de produse de macelarie, pot fi mandri de sustinatorii lor. De fapt, propun ca ei sa cumpere telefoane lu toti despre care vorbesc pentru a-si face reclama.

Apoi mai este tipul galagios, in costum, care isi deschide telefonul (sau chiar mai multe telefoane, pe rand) si vorbeste foarte tare. Nevasta, copii, soacra, amici sau (si mai bine) parteneri de afaceri, oricine i-ar cauta, oamenii astia ne dau o reprezentatie live a ceea ce se intampla in vietile lor: "Cum? Pentru un moment am plecat de la serviciu si toti faceti numai tampenii!" (In traducere, "Eu sunt mare sef"). Un altul, poate nu cu costum, ci cu freza de strut, face altfel de scandal: "Megap*zda, fratele meu! Mi-am gasit o gagica proasta ca drumu' care ne ducem la discoteca deseara!" (In traducere: "Eu am succes la femei si am chiulit de la ora de gramatica dintr-a patra").

Oameni buni, nu ne intereseaza nici preferintele voastre muzicale, nici ca trebuie sa cumparati 3 kile de detergent, nici ca mergeti in Obsession deseara... Asa ca, daca se poate KEEP IT DOWN!

Pentru cei care nu au aflat inca, ConQUIZtador e un joc online de cultura generala in care cuceresti teritorii raspunzand corect si rapid la intrebari din diverse domenii. Probabil mai tineti minte cum arata ConQUIZtador pe vremuri: era pur si simplu un joc de cultura generala, fara animatii orbitoare, fara efecte speciale, fara reclame cu duzina.

Cand s-au facut invenstitii si look-ul jocului s-a schimbat complet, cu chestii care lucesc daca sunt corecte, beculete care se aprind, stelute si umbre, nu am zis nimic. Dar cum a ajuns ConQUIZtadorul sa fie bazat pe reclama? Cum se poate transforma un joc de oameni (care se vor) culti, intr-un panou publicitar?

Plus ca e un sampon anti-matreata, care totusi mi se pare un pic scarbos. Data viitoare mai bine puneti sigla de la ceva crema anti-cosuri, tampoane ultra-absorbante sau laxativ, da mai bine la ochi si poate ies si mai multi bani (cacalau, cum ar zice unii).

ConQUIZtador, asta a fost o dezamagire pentru multi fani. You sucked at this one.

Stau si ma intreb daca merita sa dam saracia din Romania pe lipsa de cultura din State. Pentru ca tare multi isi doresc din tot sufletul sa avem intr-o zi bunastarea americanilor dar nimeni nu isi face probleme cu privire la cultura pe care trebuie sa o pastram.
Trezirea! Nu au rost campaniile anti-manele si anti-TV, trebuie facute campanii pro-cultura si pro-educatie ca altfel ajungem ca astia de pe youtube.