REAL CRIMSON

Nu îmi stă în obicei să abordez probleme religioase. Asta pentru că fiecare are dreptul să readă în ce vrea şi în cine vrea. Atât timp cât nu înalcă drepturile mele fundamentale, sau drepturile mai multor oameni, n-am nimic cu nimeni, nici cu forumiştii zeloşi, nici cu ateii militanţi. Eu una nu mă apuc să fac propagandă în niciun fel, iar atunci când iau atitudine, nu mă bat cu pumnul în piept că doar eu am dreptate.

Totuşi, din când în când mai apar şi specimene mai mult decât aparte, precum părintele Toadere [click pentru ştire], care, de-al nostru din Cluj, s-a căznit să scoată o nouă listă cu păcate, una tragicomică şi adresată părinţilor. Aşadar:

Părinţii păcătuiesc atunci când:

-le îngăduie copiilor să-şi petreacă timpul liber la calculator, jocuri electronice, filme, teatre, concerte, circuri, carnavaluri, adunări sportive, cursuri de modă, fitness, karate, yoga, bioenergie, radiestezie
-le dau voie copiilor să se joace oricând, oriunde şi cu oricine
-le îngăduie copiilor să privească la televizor
-îi lasă pe copii să aibă orice ţinută, tunsoare, limbaj, comportament, pe motiv că sunt copii şi „nu ştiu”
-le permit copiilor anumite păcate pe motiv că „trebuie să ştie”, să fie „căliţi de mici” pentru „experienţa vieţii”.
-le dau voie copiilor să citească orice, să mănânce ce şi când vor, să doarmă oricât, să meargă oriunde vor, să fie liberi de orice program.

Am să recunosc că sunt de acord cu unele idei ale popii, atât timp cât ele nu primesc denumirea de păcat. Va curge multă apă pe Someş până când toţi părinţii vor fi experţi în a-şi educa pruncii, dar educarea nu e un proces unilateral. Din aceste greşeli [prefer acest termen] precum a-ţi lăsa copilul să "mănânce cât vrea" sau "să se joace oricât", mai exact din corectarea acestor greşeli, nu învaţă doar copilul că nu are voie X sau Y, dar învaţă şi părintele cum să-şi impună autoritatea într-un mod non-violent, cum să îşi educe copilul într-un mod sănătos şi normal.

Fără greşeli din partea mamei sau a tatălui, sau a bunicilor şi rudelor, cum s-ar derula procesul de învăţare, atât pentru copil, cât şi pentru adulţi? Cum am putea acumula experienţă? Cum s-ar forma o relaţie părinte-copil bazată pe încredere şi pe umanitate, dacă nu acceptăm mai întâi că nu suntem infailibili?

Revenind, aş dori să adaug ceva şi despre itemii totalmente absurzi din această listă de păcate. Mi se pare absolut normal ca un copil să socializeze, să se culturalizeze şi să petreacă timp cu alţi copii de vârsta lui. Calculatorul, oricât ar fi de damnat, nu serveşte numai sursă de material obscen, dar şi ca instrument de educare, de învăţare alternativă. Vine o vreme când a nu şti să foloseşti un amărât de ordinator va fi un handicap. Cât despre teatre şi concerte, despre adunări sportive, mi se par nu numai normale, dar absolut necesare în viaţa unui copil, care trebuie lăsat să afle cât mai multe despre lume, la o vârstă la care setea de cunoaştere o depăşeşte cu mult pe cea a adulţilor, dar şi să îşi dezvolte capacităţile fizice, vorba proverbului cu mens sana in corpore sano.

În concluzie, mergeţi, oameni buni, cu copii la teatru, că nu dăunează grav sănătăţii şi să lăsăm exprimările bombastice precum "păcat" în loc de "greşeală de strategie".

Am promis că mă revolt în legătură cu manualul creaţionist de biologie. Adică, de parcă nu ar fi fost de ajuns că dacă Vasilică se urcă în copac, Dumnezeu îi trage scara şi dacă nu îţi faci cruce în faţa bisericii te calcă maşina, ieri primesc un link spre o nouă găselniţă a epocii moderne: manualul de bioreligie.

Oameni buni, de unde apar personajele astea? Cei care să scrie aşa ceva? Cei care să aprobe manualul pentru uzul la clasă? Cei care să facă ghiveci din îndoctrinare şi ştiinţă? Vreau să spun, profesoara noastră de biologie dintr-a şasea nu a avut niciodată probleme în a explica evoluţia fără să o facă să pară contrastantă cu religia.[Dna. Ciugudean, dacă îmi citiţi blogul, tot respectul!] De asemenea, profesoara actuală de religie nu ia Biblia ad literam. Şi atunci, cu evoluţionismul ce-au avut?

se pot identifica numeroase seturi informaţionale disjuncte, rupte, în contrasens cu valorile religioase (vezi anumite teme din manualele de biologie, geografie, fizică etc).

Hai, nu zău! Parcă îmi şi imaginez următoarele manuale de ştiinţe din serie, scriind că plăcile tectonice nu sunt decât o iluzie, că legea lui Ohm i-a fost revelată de Dumnezeu şi că derivata lui 666 (aia de pe paşapoarte, băăă) e unealta necuratului. De altfel, subminarea ştiinţei e deja la ordinea zilei, pagina 33 a manualului fiind elocventă în acest sens:

„Dumnezeu în dragostea şi mila Lui călăuzeşte omul pentru prevenirea virozelor prin:
(...)
- descoperirea unor vaccinuri (antigripal, antihepatic, antipoliomelitic etc).”

Bineînţeles, nu oamenii de ştiinţă, care au trudit vieţi întregi pentru a face lumea mai bună sunt responsabili pentru vaccinuri, ci Dumnezeu. Exclusiv Dumnezeu. Pentru că, aparent, nu putem crede şi în Dumnezeu şi în umanitate. În muncă, în cercetare?

Deci, am stabilit că manualul de faţă subminează în mod grav abordarea ştiinţifică asupra unei probleme şi că nu ajută la înţelegerea biologiei. Dar ajută el măcar în religie? Mă îndoiesc. Pentru că în momentul în care cineva ţi-l bagă pe Dumnezeu cu linguriţa, în loc să-ţi lase libertatea de a face propriile consideraţii asupra naturii Lui, când cineva te împinge să iei totul ad literam, şansele de reuşită nu sunt tocmai mari. Vezi şi:

Plantele au fost create în ziua a treia a săptămânii de creaţie, conform afirmaţiilor scripturale, toate în aceeaşi zi, indiferent de complexitatea lor.

Poate că Dumnezeu ar trebui înţeles într-un mod mai liberal. Poate că modalitatea Lui de a crea Universul a însemnat crearea unor legi pentru el (matematice, fizice, chimice, biologice etc). Dar în niciun caz nu ar trebui ca cele două concepte (religie şi ştiinţă) să fie puse în opoziţie. Evul Mediu s-a terminat deja de ceva vreme...

Am avut o discuţie pă mess cu un coleg, despre care mai toată lumea şi-a dat cu părerea că trebuie să o pun pe blog. Aşa că, pe criteriul cererii şi ofertei, iaca-şa:

Personajele: Eu şi un coleg care lipseşte mai tot timpul de la şcoală, şi cu care mai povestim despre chestii religioase/pocăite, să-l numim Flaviu.
Contextul: Am la avatar o poză în care dansez sexy cu iubirea mea de o viaţă, Ale Dascăl.
Prolog: Flaviu comentează cu privire la locul care îmi este sortit mie după această viaţă, prin prisma avatarului meu (în glumă, desigur). După un timp, apare aceeaşi poză şi la avatarul lui Ale Dascăl...

Flaviu: zi-i si la ale sa isi schimbe avataru .. k altfel merge ea in locu in care iti era sortit tie sa mergi
Flaviu: de fapt mergeti amandoua
Calina: exact
Calina: mergem toti
Calina: facem o linie de conga spre Iad
Flaviu Dan: nu toti
Flaviu Dan: eu nu vin
Calina: of
Calina: o sa ne fie dor de tineeeee
Flaviu Dan: eee stiu
Calina: o sa fie ca in clasa
Flaviu Dan: =))))))

Ooo, da! Au fost două săptămâni de relaxare aproape totală. Să-mi fie ruşine că nu am mişcat nici măcar un deget pentru CPE, dar măcar am învăţat engleza "practică" din Star Wars: Knights of the Old Republic II: The Sith Lords... niciodată nu m-am considerat mare gameritza, ci abia împătimită Star Wars. Se pare că a fost de ajuns.

Mi-am dat seama, astăzi, că nu sunt singura persoană arogantă pe care o cunosc şi că, de fapt, marea majoritate a populaţiei este de o aroganţă fantastică, invocându-l pe Dumnezeu ca să justifice faptul că oamenii nu se trag din maimuţe. Tot nu am înţeles ce legătură are una cu cealaltă... De ce nu puteţi accepta că oamenii şi maimuţele au un strămoş comun, că evoluţia şi-a urmat cursul firesc, miraculos şi divin fiind doar faptul că, din fiinţe organice, ne-am ridicat (cu ajutor divin sau fără, depinde de convingerile fiecăruia) la stadiul de fiinţe inteligente, raţionale şi conştiente? Nu, nu suntem maimuţe. Dar, şi dacă am fi fost vreodată, să lăsăm fiţele de genul "Vai, dar sunt murdare şi proaste, cum să ne tragem noi din aşa ceva?". Tocmai asta ne face oameni, faptul că nu am rămas la stadiul de primate, că am evoluat spre nişte fiinţe ceva mai curate şi mai deştepte decât eram mai demult... [am impresia sau încep să aduc a TLP?] Oricum, dacă creaţia lumii sau efectiv pasul pe care l-am făcut spre umanitate, au avut de a face cu Dumnezeu sau nu, asta nu pot să spun; fiecare să judece singur.

Încă ceva: Eram pe autobuz cu o pungă Auchan în mână (duceam o Cola în ea, nu încercam să impresionez pasagerii), când m-a întrebat o tanti dacă am primit punga gratis, că cică la Carrefour te pune să o plăteşti. Am îngăimat ca la Auchan e gratis şi am rămas oarecum contrariată. Ori suntem prea eco, ori e din cauza crizei.

În rest, alte ştiri simpatice sau comentarii acide marca RealCrimson nu mai am pentru astăzi, aşa că am să mă întorc la Sith Lords, dacă nu vă supăraţi.

Cică o învăţătoare din Marea Britanie i-a făcut pe copii să plângă, spunându-le că nu există Moş Crăciun, că toate cadourile sunt cumpărate de părinţi şi că eventual rudele lor mai în vârstă se constumează câteodată ca Moşu'. Ce motiv a avut? Păi cică religia ei aşa zice, şi că a vrut să le spună copiilor adevărul. Pe aceeaşi pagină cu ştirea, mai comentează câte unii că

parintii sunt vinovati,ar trebui sa le spuna copiilor adevarul de cand sunt micuti

Eu cred în Moş Crăciun de aproape 17 ani şi nu m-a dezamăgit niciodată. Adevărul? Care adevăr? Cum să le spui copiilor o asemena minciună: că nu există Moş Crăciun?

Sigur că fiecare crede ce vrea în legătură cu modul în care operează Moş Crăciun, cum arată el, cum face rost de jucării etc. Poate că nu are spiriduşi şi reni, poate că sunt mai mulţi moşi şi nu numai unul singur, sau poate că arată exact ca şi părinţii voştri. Poate că Moşul este părinţii, dar în niciun caz nu se poate spune despre el că nu există.

Da, există câte un moş diferit la fiecare mall, serbare a copiilor şi la fiecare casă de copii, dar serios că dacă aş fi un tip între două vârste, cu barbă albă, m-aş costuma în moş în fiecare an. Poate că în orice bătrânel cu barbă e un Moş Crăciun. De fapt, sunt sigură că în orice femeie, în orice bărbat, în orice vecină acră, student la Poli sau locuitor al Caransebeşului este măcar o picătură de Moşul. Aşadar, cum poţi să spui că el/ea nu există?


Cât despre un alt comment inteligent la acelaşi articol:

bravo.aceasta invatatoare merita premiul pentru adevarul spus.trebuie sa stim cu totii ca sarbatorim nasterea domnului isus si nu craciunul daca tot ne consideram crestini.

O sfătuiesc acestă ilustră domnişoară să pună mâna pe nişte almanahe, sau pe nişte dicţionaruri, spre exemplu DexOnline, pentru că definiţia Crăciunului este:

CRĂCIÚN, crăciunuri, s.n. Sărbătoare creştină care celebrează, la 25 decembrie, naşterea lui Cristos.

...şi Iisus se scrie cu "I" mare. La fel şi "Crăciun" cu "C". Faptul că vine Moş Crăciun nu înseamnă că celebrăm cadourile. Moş Crăciun, împreună cu Iisus de altfel, simbolizează bunătatea. Îmi pare rău că aceste idei depăşesc intelectul unora precum cei care se trezesc să comenteze ştirile fără măcar să fi învăţat cum se ţine tastatura.

Cei care încă credeţi în Kriss Kringle, nu vă lăsaţi de meserie. Adevărul e un concept mult prea relativ.

Da, ştiu, nu am updatat măgăoaia de mult. Mii de scuze, aşa că să intrăm în pită.

Vineri am avut o mică aventură cu maşina. În sensul că am de gând să mă apuc în curând de şcoala de şoferi, iar tata s-a hotărât să facem o mică încercare. Bunica mea, la care merg de obicei în weekenduri şi vacanţe, stă pe o stradă destul de puţin circulată, mai ales noaptea, când am pornit noi spre ea. În maşină, tata îmi zice, cu cea mai mare naturaleţe "Te duc numai până în colţ, apoi mergi singură." Revoltată că voi merge pe jos, zic "Cu bagajele după mine? Dar tu unde mergi cu maşina?", ca să primesc răspunsul că nici vorbă de mers pe jos, că eu se presupune că voi porni maşina. Am rămas la stadiul de presupunere, probabil pentru că sunt blondă şi nu pot coordona piciorul de pe ambreiaj cu cel de pe acceleraţie, cu mâna de pe schimbătorul de viteză şi cu ochii de la cadranele de bord nici măcar cât să o iau din loc... Nu ştiu, voi, care v-aţi luat carnetul, aţi păţit asta vreodată, sau sunt chiar aşa anti-talent încât nu e de mine la şcoala de şoferi?

Sâmbătă dimineaţă am mers la Olimpiada de Engleză. Problema era că meciul Universităţii începea de la 11, şi eu urma să fiu blocată în sala aia infectă, de un portocaliu psihedelic, al Liceului Ghibu. Am terminat într-o oră şi jumătate subiectul pentru care aveam 3 ore şi am fugit spre Moina. Acolo, alt bai: casa de bilete închisă, geandarmu' că "data viitoare". Stresată la culme, îi explic că am avut Olimpiadă şi chiar aş vrea să îmi susţin echipa la ultimul meci de pe dream theater (recte Ion Moina). Până la urmă m-a lăsat cu condiţia ca nota de la olimpiadă să îmi fie peste 8. Nenea de la intrare, dacă, printr-o coincidenţă absurdă, îmi citiţi blogul, a fost 9, nu eraţi departe.

Nu am să povestesc mult despre meci. Nu prea am ce povesti. "U" este o echipă care, poate, pentru outsideri, ar putea părea nedemnă de atâta încredere şi de atâta susţinere din partea suporterilor ei. Ei bine, nu este aşa. Pentru că indeiferent de rezultate, indiferent de divizie, indiferent dacă după demolare va fi mall sau stadion nou, noi vom striga în continuare "Haide U!". Şi, aşa cum bunicii noştri le-au transmis iubirea pentru echipă părinţilor, care ne-au pasat-o nouă, peste ani şi ani va creşte o nouă generaţie e suporteri. Şi poate, odată cu ei, va creşte şi o nouă echipă. Una puternică, una care să fie demnă de toată iubirea lor, aşa cum, de bine de rău, Universitatea Cluj de astăzi este demnă de iubirea noastră.

Tot sâmbătă înainte să ies în oraş am prins o ediţie în reluare a Dansez pentru tine şi cică urma duelul. Au ţinut-o aproape o oră cu filmări de la repetiţii, cu povestea viselor concureţilor, cu transimisii de la Chişinău din casele familiilor care îi susţin, şi cu publicitate. Dar momentul culminant a fost, fără discuţie, când Ştefan Bănică Junior i-a adus fratele Alinei Dumitru din Canada, frate pe care nu l-a mai văzut de 6 ani. Nu vă pare cunoscut, parcă de undeva de la vreo rudă prin alianţă a Juniorului?

Duminica a fost zi de parastas pentru bunicii mei şi masă în familie. Motiv pentru care mi-am amintit de o fază de la ultimul parastas, cu un diacon la care, în mijlocul cântării, i-a sunat telefonul. Fără a schiţa cel mai mic gest şi continuând cu aleluia, aleluia, aleluia tipul a scos telefonul, s-a uitat la mesaj şi a pus aparatul înapoi în buzunar. Primise probabil, vorba lui tata, un apel de sus.

Azi am fost la teatru cu colegii, cam pe nepusă masă (credeam că e seara, pe la 6-7, ştiu eu? Când colo, la 3 aud la şcoală că piesa e la 3 jumate, deci abia am ocazia să halesc un Pontino Fornetti că trebuie să fiu în faţă la Teatrul Naţional), la O scrisoare pierdută, într-un soi de regie modernă. Actorii au improvizat poate cam mult pentru gustul meu, dar pe final mi-a plăcut mult. Poze cu nemiluita (îmi luasem aparatul-cărămidă la şcoală pentru nişte poze de revistă), pe care ar fi cazul să le descarc din aparat, altfel mi se urcă în cap tot liceul...

Cam atât a fost zilele astea care m-au ţinut departe de blog. Să nu uit, aici găsiţi ceva interesant. Numa' bine.

Din seria cu unele tanti care pe vremuri arătau în public unde au femeile părul negru şi creţ [în Africa, desigur]... În vreme ce Madonna, după ce acum câţiva ani se plimba în costumul Evei pe stradă urmând ca mai nou să primească elogii de ordinul ce frumos îşi educă copila, sau ce femeie de carieră este, acum iaca şi Angelina Jolie.

Veşnicul super-ziar Click! anunţă că un suedez vrea să facă o ediţie ilustrată a Noului Testament. Iar ca să exemplifice cât de important e ca oamenii să fie buni, va pune poze cu Mahatma Gandhi, Bono de la U2 şi ... Angelina Jolie. Scuzaţi-mă, sunt singura care a uitat de Gia? [să nu aud că mozoalele cu alte femei erau în virtutea actoriei, toată lumea ştie ce făcea Angelina prin tinereţe]

Acum, dacă şi Noul Testament a ajuns să se tabloidizeze, nu m-ar mira ca, după ce şi Biblia cu Angelina Jolie se banalizează, să facă editura ceva parteneriat cu revista Maxim, să combine Biblia cu Top 100 cele mai belea gagici, daca numai aşa poţi face vânzările să crească.

Could we sink lower?

O fază foarte simpatică s-a întâmplat azi la noi în clasă. Profesoara de religie, o tipă cam firavă, naivă şi pe care o cheamă Petruţa (pe principiul "hai să-i punem nume cu diminutiv, şi aşa rămâne copiluţ întotdeauna, pentru că nu o vom lăsa să crească"), ne-a povestit o minune. Ce minune?

Cred că am zis şi mai demult care este părerea mea despre religie, şi anume, că este o treabă profund personală. Mă scârbeşte felul în care unii popi îşi fac case pe banii enoriaşilor care bagă banii pentru reconstruirea bisericii. Mă scârbesc manualele de religie ale copiilor (vezi exemplul Florianei, sora mea) care sunt pline de prozelitisme, de poveşti vânătoreşti care nu au nimic de a face cu religia.

Aveam o postare, din 4 martie anul acesta, când blogul meu era încă în faşă, despre aberaţiile din unele manuale de religie. Dar nu numai în manuale se spun tâmpenii, le spune şi profesorul la clasă. La o clasă primară am auzit că se vorbea despre faptul că microbiştii sunt satanişti pentru că înjură pe stadion, la alta că cei din trupa AC/DC sunt demoni (cei de la AC/DC au vreo 50 de ani, nu cred că le mai arde de prostii de-astea), că simbolurile diavolului sunt peste tot (fulgere, pentagrame &co., unde se poate purta o discuţie lungă despre cum au ajuns atribuite diavolilor, când de fapt aparţineau doar altor credinţe decât cea creştină).

Am să pun un banner spre o campanie împotriva îndoctrinării religioase în şcoli, pe care, dacă vreţi, îl vizitaţi. Părerea mea este că totuşi, copiilor trebuie să li se facă o educaţie religioasă moderată, acasă. Orele de religie ar trebui să fie informative, să nu aducă prejudicii altor religii (din seria catolicii sunt de vină pentru Marea Schismă, sectele îşi atrag adepţii prin înşelăciuni şi şantaje) şi, mai ales, să nu întărâte minţile încă în formare ale elevilor împotriva nimănui. Un Tatăl Nostru, o icoană, nu mă deranjează absolut deloc... dar prostiile spuse de unii profesori sunt altă mâncare de peşte.

Live and let live.

Eu îi citesc blogul lui TLP. Nu sunt eu de acord cu tot ce zice, pentru că nu sunt fundamental împotriva religiei. Sunt, în schimb, de acord că principiile religiei au fost extrapolate şi ceea ce a devenit biserica nu este tocmai ceea ce şi-au imaginat fondatorii, fie ei Allah, Buddha sau Iisus.

Am citit, cred că la visurat pe blog, că Biserica Ortdoxă Română s-a hotărât să ajute sinistraţii. Nu să dea ceva bani sau să meargă să zidească noi case, ci... Suspans, suspans... Au deschis un cont bancar pentru donaţii! Asta pentru că mai marii bisericii sunt sufletişti, miloşi, buni cu cei care suferă.

Ei, apropo de TLP şi de ce scrie, de pe blogul lui am citit una şi mai bună din partea cvasi-religioşilor. (Teoria mea este că religia este oarecum intimă, personală, şi nu e cazul să o fluturi prin faţa tuturor.) Aceste fiinţe, aceste persoane docte şi spirituale, au descoperit că John McCain e Antihristul, pe baze vezi-Doamne reale, adică pe interpretarea unor texte din Biblie. Şi nu numai atât: e Antihrist dar şi descendentul unui român. Adică Biblia zice că Antihristul e român.

Poftim?

Da, Antihristul e român, dacă e să ne luăm după super-fundaţia de reasearch biblic True Bible Society. Dar, pentru că eu cel puţin sunt o optimistă convinsă, să luăm partea bună a lucrurilor: străinii vor adăuga un nume celebru în plus alături de restul românilor cunoscuţi peste hotare. Acum, lista va fi Nadia Comăneci, Dracula, Ceuşescu, Hagi, Ilie Năstase şi ... Antihristul.

Unii ar zice "F**k me, I'm famous." Nu sunt de acord.

Sursa ştirii: TLP şi Hotnews.

Un cercetator israelian sustine ca a Moise era sub influenta drogurilor in momentul revelatiei de pe muntele Sinai. A dedus aceasta din propria experienta cu o anume planta (ayahuasca, daca chiar va intereseaza) si a explicat astfel ceea ce a vazut si auzit Moise pe munte. Sincer, nu stiu cine era mai high: Moise sau el? Adica, in definitiv, cercetatorul asta admite ca a luat si el diverse chestii, asa ca nu stiu cata credibilitate are.

Totusi, draguta treaba... Adica mi se parea mie ca Moise arata a hippiot dar chiar la asta nu m-am gandit. Mai stii, poate ca tipul nici nu vroia sa conduca un popor intreg spre salvare , poate vroia doar sa-si fumeze linistit joint-ul cand unul dintre evrei a venit si l-a intrerupt.
- "Rabbi, ce faci aici?"
- "Discut cu Dumnezeu."
Si restul e istorie.

Nu, acum serios, ce fel de news-flashes sunt astea? Drogat sau nu, pe baza legilor aduse de el, un popor intreg a fost adus mai aproape de civilizatie. Nu ma bag in chestiile divine (daca l-a vazut sau nu pe Dumnezeu, daca a vorbit cu el sau nu) dar, fie din cauza religiei, fie din cauza ierburilor, fie din orice alt motiv, tipul a ramas in istorie.

Supertare. Uitati-va putin la acest link: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2494574-invata-copiii-din-manualele-religie-pedeapsa-divina-calca-masina.htm
Cine face manualele de religie in tara asta? In primul post, cand mi-am inceput blogul, ziceam ca pollitically correctness-ul excesiv strica, dar nici chiar asa... Si doua probleme curg direct din articolul asta:

1. Copii sunt maleabili si usor de influentat. Nu speriati copiii cu pedepse divine de genul "Vasilica este un baiat rau care vrea sa strice un cuib de randunici. Dar Dumnezeu l-a vazut si i-a tras scara". Deci tu esti un copil rau, da? Si Dumnezeu pac!, iti trage scara, iti rupi o mana, apoi Dumnezeu incepe sa rada de tine tinandu-se de burta?

O greseala esentiala in manualele acestea este sa-i zici copilului

daca (te rogi inainte de test) atunci iei testul;
altfel nu il iei;

Undeva acolo sus, daca e sa ne luam dupa autorii aberatiilor de fata, exista un compilator divin ca la informatica. Deci ai doua variante si nicio cale de mijloc: zici "pana mea, la ce sa invat?", te rogi si iei testul, sau iei un 4 la lucrare indiferent de cata matematica sau fizica stii. Comod, nu?

2. Atacul la adresa ateismului, catolicilor si sectelor; aici chiar e vorba de pollitically correctness. E treaba fiecaruia daca crede sau nu crede, daca e catolic sau protestant, asta nu ii face sa fie oameni groaznici care vor doar sa te converteasca si de care trebuie sa te feresti. Am 2 colegi penticostali, 2 colegi martori ai lui Iehova, inca vreo 2-3 greco-catolici si pana acum niciunul din astia nu mi-a dat in cap si nu m-a torturat sa le accept credintele.

E vorba aici de copii care daca li se spune ceva de genul asta, sunt in stare sa nu mai vorbeasca cu bietul coleg protestant, sa-i distruga toata increderea in sine si sa dezbine clasa pana la punctul in care incep sa arunce cu corn si lapte unii in ceilalti.

Nu credeti tot ce vi se spune. E una dintre cele mai mari greseli pe care le puteti face.