Showing posts with label senzational. Show all posts
Showing posts with label senzational. Show all posts

Scurte

1. Am fost săptămâna asta la poliţie după paşapoarte şi am observat în geam o foaie A4 cu "Interzis accesul cu animale", complet cu un câine încercuit în roşu. M-am întrebat dacă ăsta e modul lor de a spune-o din nou pe aia cu Ieşi afară, javră ordinară.


2. Aparent, femeile mai au un serviciu şi acasă, nu numai la serviciu, pentru că spală, calcă, gătesc şi au grijă de copii. De aceea merită să se pensioneze mai devreme. Propun ca serviciul de acasă să fie efectuat part-time. În cazul în care schimbul doi nu se conformează sistemului, propun metoda făcăleţului ca motivaţie.

3. Mă enervează faptul că, atunci când moare cineva tânăr, televiziunile apelează la hiperbole mirobolant-blatante pentru a-l descrie. Este elev model (cu ceva 7 în catalogul filmat), tot oraşul îl plânge în hohote, a avut o moarte nedreaptă etc. Normal că a avut o moarte nedreaptă, nimeni în deplinătatea facultăţilor mintale nu ar zice că e drept ca un tânăr să moară. Normal că plâng apropiaţii şi că îi doare, dar nu plânge tot oraşul. De altfel, să nici nu mă apuc de comentat la adresa filmuleţelor siropoase cu muzică de pian, poze alb-negru şi citate greţoase urcate pe youtube în astfel de momente.

4. Ăştia care se urcă pe clădiri/în copac şi ameninţă că se aruncă, în dorinţa de a apărea la ştirile de la ora 5, de ce nu sunt lăsaţi să se arunce? Dacă ei vor... Dar nu! Trebuie să avem ştire de maximă senzaţie, în care simţim tensiunea crescândă, palpitaţiile pompierilor când pun scara sau frânghia ca să urce după el. Avem subtitrat dialogul cu replici rapide, eficiente, cruciale, precum: "Ghiţă! Ghiţă! Pe unde punem scara, mă?"/"Trage de frânghie. Aşa, aşa! Hai că l-am prins.". Aşa am ajuns eu să mă uit la o felie de ştiri senzaţionale, cu o voce stresată (şi întretăiată de fiorii tensiunii insuportabile) pe fundal, ce a durat vreo 10 minute, deşi totul putea fi rezumat la: "Un bărbat s-a urcat în copac pe fondul consumului de alcool şi a fost recuperat de către pompieri."

Absolut incredibil

Dincolo de orice comentarii. click aici.


PS: Rişca şi Bughy, fără bancuri vă rog.

Cel mai vândut ziar

... trăieşte din exagerări. Bine, nu e de parcă nu ştiaţi acest lucru şi eu tocmai am venit cu o idee revoluţionară. Dar vreau să exemplific prin acest articol minunat din Click! modul în care cultura senzaţionalului se răsfrânge asupra vieţii de vedetă şi cum curiozitatea bolnavă şi nesănătoasă este complet inutilă. Bun, tocmai am îmbrăcat în cuvinte frumoase faptul că voi comenta un articol de tabloid.



Aşadar Cristiano Ronaldo a fost "prins" de paparazzi cu unghii negre la picioare. Mega-senzaţie! Cum îndrăzneşte să îşi dea unghiile cu ojă ca o femeie? Vai, precis e homosexual! Dar tocmai că a fost mai cochet decât prietenă-sa, că ea a venit la plajă - ATENŢIE! - nemachiată! O femeie vine nemachiată la plajă, iar prietenul ei are unghiile negre? Aflăm mai încolo în articol că nu e prima abatere a lui Cristiano Ronaldo de la căile masculine, pentru că acum un an a fost "prins" dat cu ulei de plajă pe corp. ULEI DE PLAJĂ! SENZAŢIONAL!

Bineînţeles, pe lângă faptul că unghiile vopsite nu te fac homosexual, Click! ignoră şi faptul că machiajul la plajă e contraindicat, pentru că rişti să ajungi urâtă şi bolnavă [expunerea piţipongismului la plajă, cu fond de ten&co. e super indicată femeilor care vor să ajungă ca The Joker] De asemenea, uleiul de plajă nu e "apucătură feminină", după cum o demonstrează concursurile de culturism. Groteşti, dar elocvente în argumentarea mea. Ăăăă... cred.

Revenind la dilemele mele existenţiale, cui îi pasă? Serios, cui îi pasă atât de mult despre viaţa lui Cristiano Ronaldo, Lady GaGa sau Britney Spears ca să conteze în ziare ştirile de genul "Lady GaGa are celulită!", "Britney are un coş pe faţă", "Miley, te jenează sandalele?", "Lindsay Lohan izbucneşte în plâns când află că e condamnată la închisoare!" [ce era să facă? să sară-n sus? să facă dansul pinguinului?]. Toate chestiile astea sunt perfect normale pentru o fiinţă umană. Înţeleg să scrii în ziar despre vedete, dar nu ieftinităţi ce se pot întâmpla oricărui om. Desigur, eu încă ţin minte pozele senzaţionale cu dragul de Cove, care îşi ducea mama la piaţă şi o ajuta să pună plasele în portbagaj. Ăla a fost cel mai articol neinteresant. Decât prostiile astea, prefer caracatiţa psihică.