Showing posts with label reforma. Show all posts
Showing posts with label reforma. Show all posts

A mia oară educaţia

L-am văzut azi pe domnul Funeriu la televizor, în sala de aşteptare rulând B1TV. [Apoi am văzut şi introducerea şi primele două zodii din Pasul Fortunei, conformându-mă ofertei] Din nou cu poveşti despre examinări, că cică examenele noastre prea sunt ca nişte ghilotine şi ar trebui mai mult să încurajeze elevii.


Eu sunt om simplu. Mie îmi place să fie proştii cu proştii şi deştepţii cu deştepţii. Nu pentru că aş dispreţui prostia, ba chiar prefer un prost cu bun simţ unuia inteligent şi bădăran, ci pentru că eu, personal, întotdeauna m-am simţit mai bine cu cei aflaţi pe acelaşi palier de inteligenţă cu mine. Îmi place să am subiecte comune cu cineva, să am ce şi despre ce vorbi, să pot schimba impresii... Nu mi-aş dori o clasă neselecţionată [sau slab selecţionată]. Plus că a zice despre examenele de astăzi, care sunt o plimbare prin parc, că sunt ca nişte ghilotine, mi se pare o exagerare monumentală. Ce dacă selecţionează? Ce dacă împart după medii? Oare nu de-aia există muncă şi efort intelectual?

Că cică acum sunt destule informaţii pe Internet. Că ăia din '74 erau într-adevăr nevoiţi să memoreze pentru că altundeva nu exista informaţia, dar acum nu mai e necesar. Cum să nu fie necesar să înveţe? În primul rând că sunt convinsă că ăia din '74 nu sunt handicapaţi să nu ştie pună mâna pe Internet, deci nu le-a stricat cu nimic că au învăţat în tinereţe. În al doilea rând, sunt convinsă că găgăuţă ăştia pe care şcoala îi încurajează la lene [ca nu cumva să se simtă sensibilii de ei ghilotinaţi] nu au antrenamentul mental/intelectual pentru a cuprinde informaţia. Or, a cuprinde informaţia e primul pas spre a o folosi. 'Jaba caută pe net, dacă nu se descurcă să facă managementul informaţiei.

N-ai cu cine, mă. N-ai cu cine...

Și ce fac eu cu certificatele lor?

Dezabaterea săptămânii a fost, bineînțeles, reforma din învățământ. Mie sincer îmi plăcea Funeriu ăsta până am auzit declarația lui de ieri seară, că cică n-a murit niciun profesor de foame până acum. Poftim, domnu'? Poftim? Când oamenii ăștia își strofoacă nervii la catedră zilnic în fața a 30 de mini-infractori? Când trăiesc mai degrabă din banii de meditații decât din salariu?


Eu una am un dispreț incredibil față de toți trepădușii care denigrează meseria de profesor. Se datorează poate faptului că îmi respect profesorii, respect munca pe care ei o depun, dar mai ales respect un profesor care știe cum să fie profesor. Și sunt atâția oameni competenți, atâția oameni pasionați care renunță la ideea de a preda din considerente financiare [veșnicul "Și ce? Vrei să mor de foame cu Literele în spate?"]

Lăsând la o parte remarca penibilă a domnului ministru, cred că nu mai e cazul să îmi exprim dezacordul legat de noul proiect de lege a învățământului. Am fost din principiu împotriva certificatelor de competențe, dar să aud că toate evaluările se vor baza pe certificate de competențe mă ucide încet. Dacă li se dă mură în gură certificatul de competențe la tot felul de porcării amestecate (cocktail de matematică și științe, ghiveci de limbi moderne/materne), de ce ar fi copilul mai fraier să depună și efort, să și învețe? Copilul, ținut în palme 12 ani, fără competiție și fără rigurozitate a notării, dă apoi de lumea reală și are un șoc: Vai doamne, în lumea asta chiar trebuie să muncesc? Chiar trebuie să ating niște scopuri și termene precise?

Ce să mai vorbim de porcăria cu clasa a noua introdusă la gimnaziu, când sunt profesori care nu știu materia de a noua. De fapt, a muta a noua la gimnaziu implică să întârzii programa cu un an. Prelungesc cu un an programa de pe clasele V-VIII și rămâne cu o clasă mai puțin. Deci copii mai prost pregătiți, copii care au făcut vectorii abia în clasa a XI-a și polinoame pe a XII-a. Copii care nu își dau bacul, ci sunt promovați ca la fotbal, în următoarea divizie. Sau, mai rău, ca la modelling, pe bază de portofoliu.

Vom ajunge un neam de tăntălăi cronici și de șmecheri de Dorobanți. Cât despre cei cu oareșce gândire critică, ultimul care pleacă stinge lumina.

De încheiere, ca și Valentin Stan, las linia melodică următoare, cu o amară ironie: