REAL CRIMSON

Am zis că e cazul să fiu şi eu în ton cu sezonul, având în vedere că ultimele mele posturi nu au fost tocmai populate cu zăpadă, lumină în suflet şi Moş Crăciun. Aşadar să vorbim puţin despre cum scăpăm de oleacă de kilograme după sărbători, metodă tried and tested, care nu se înscrie la nicio dietă de pe net, şi pe care o urmez din nou acum din varii motive.

Ştiu că e foarte la modă implicarea în tot felul de chestiuni ecologice, să îţi pese de planeta ta şi de viitorul ei, dar toate până la un punct. Mă enervează sfaturile prieteneşti despre cum a face duşuri de 5 minute, a spăla hainele rar şi a pune termostatul pe mai rece te ajută nu doar la economie, ci şi la salvarea planetei. De ce mă enervează? Pentru că e pură ipocrizie.

Nu sunt specialist sau om de ştiinţă. Dar pot să văd cu ochii mei că, în jurul meu, sunt prea multe structuri industriale care elimină mult mai mult dioxid de carbon decât pot eu salva prin reducerea timpului de duş. Cu alte cuvinte, nu merită să put ca să salvez o infimă parte de dioxid pe care oricum o elimină alţii, la nivel mult mai mare, reducându-mi efortul la futil şi iraţional. E ca şi bancul ăla cu tipul care merge la McDonalds şi cere 2 BigMacuri cu extra maioneză, 3 porţii de cartofi şi o Cola light. Nu salvezi silueta cu aşa ceva.

Dacă am avut norocul să mă nasc într-o societate modernă, în care oamenii se spală şi îşi încălzesc casa şi dacă îmi permit să mă spăl des şi să îmi încălzesc casa, de ce nu aş profita de asta? Ar trebui să respir mai rar ca să conserv oxigenul? Ar trebui să nu mai mănânce nimeni fasole din cauza emisiilor de metan? La momentul de faţă, societatea ne oferă fasole, confort şi o stare generală de bine.

Nu sunt nici avocatul diavolului, să propun să lăsăm apa deschisă până inundăm ceva, dar nici nu îmi convine ideea să îmi fie frig din spirit de frondă. Voi continua să citesc la lumină electrică, să pornesc centrala şi să fac duş cât îmi cade mie bine, atât timp cât îmi voi permite luxul.La fel cu toate poveştile că, mai demult, oamenii trăiau mai bine, mai sănătos şi mai natural. Mai demult, oamenii mureau pe capete de poliomielită şi ciumă, se spălau doar la naşterea şi înmormântarea proprie şi rumegau coajă de salcie pentru durerea de măsele. Acum, când societatea modernă oferă oamenilor vaccinuri, igienă şi aspirină, ei refuză politicos, plini de nostalgie faţă de societatea trecutului. Cine să ne mai înţeleagă?

În plus, nici nu sunt atât de sigură că încălzirea globală e o realitate. Am înţeles că lumea a prezis, de-a lungul istoriei, că oamenii ar produce apocalipsa atât prin încălzire, cât şi prin aducerea unei noi epoci a gheţii... Până acum nu s-a întâmplat niciuna dintre acestea.

Să vărsăm o lacrimă jurnalistică pentru cei leneşi. Citesc în gândul un material despre obezi, însă nu despre cei cu probleme glandulare sau mai ştiu eu ce... efectiv despre cei care mănâncă până nu mai pot. Cu toţii au nişte poveşti foarte tragice, de ordinul "vai, mănânc atât de mult şi sunt atât de grasă încât nu pot munci nimic şi trebuie soţul meu să întreţină toată familia", "soţul m-a părăsit pentru că eram prea grasă", "nu mă angajază nimeni pentru că sunt prea gras" et caetera.

Ca mai multe studii care confirmă ceea ce ştim deja cu toţii, cică mai nou un grup de savanţi au descoperit că lipsa respectului pentru propria persoană duce la obezitate. No shit, chiar? Dacă nu erau ei să-mi spună, probabil aş fi crezut că o dietă sănătoasă, exerciţiile fizice şi tot ritualul de a te menţine în formă sunt adevăraţii factori cauzatori de obezitate.

Serios vorbind, mi se pare normal ca respectul pentru propria persoană să nu se refere exclusiv la psihic-spiritual, ci şi la fizic. Adică dacă te respecţi, te respecţi până la capăt... Or, cineva care are o asemenea viziune asupra vieţii nu bagă cremwurşti şi prăjitură în el până crapă. Cel puţin, aşa mă gândesc eu.