REAL CRIMSON

Întotdeauna am preferat cosmeticele şi produsele de îngrijire simple. Sigur, nu merg să îmi iau creion de ochi din piaţă, de la firme gen Farmasi sau RubiRose şi nici nu mă încântă prea tare să mă spăl cu săpun Duru. Totuşi, cred că nu am exagerat niciodată, să îmi cumpăg gelul de duş la un milion litrul sau să mă scârbesc de rujul care nu conţine ulei de jojoba şi extract de parafango.

Nu văd rostul. Sigur, puteţi zice că în 40 de ani, când eu voi avea cu 3 riduri mai multe decât fetele îngrijite care folosesc doar produse bio pentru a-şi "răsfăţa corpul şi simţurile", îmi va fi ciudă că nu am acţionat corect la momentul potrivit. Dar ce om se gândeşte la 18 ani la buna stare a organismului pe viitor? Când erau culi blugii cu talie joasă, în mijlocul lui ianuarie umblau fetele cu rinichii pe afară fără cel mai mic stres. Dacă e mişto să îţi arzi şi vopseşti părul, îi dăm bătaie cu placa şi oxidantul. În fine, aţi înţeles ideea. Şi atunci de ce plătesc femeile de 10 ori mai mult pentru produse bio?

Teoria mea este că sună mişto. Adică domn'le, nu pun eu pe mine orice jeg de compus organic sintetic [aici Costi se pricepe la denumiri] sau vaselină crudă [get over it, e în orice cremă, glumeţilor], eu folosesc doar loţiuni pe bază de esenţă preţioasă de ylang ylang, uneori patchouli şi trandafiri din Bulgaria. Creionul de ochi să fie cu ulei de karite, iar rujurile şi glossurile alea greţoase care se lipesc ca Picătura să aibă aromă de caisă de Drôme, sau de fructe sălbatice culese din inima munţilor.

Apoi putem povesti cu prietenele despre toate aceste ingrediente mirifice. Se numeşte criză economică.