Showing posts with label sarbatori fericite. Show all posts
Showing posts with label sarbatori fericite. Show all posts

Sex festiv

Promit că articolele astea cu sfaturi şi idei din revistele de femei sunt cele mai simpatice. Asta pentru că sunt o fire mai mult decât ironică şi aceste articole servesc ca bază de discuţie în ceea ce priveşte moravurile sociale contemporane... Bine, hai, gata cu introducerea, să trecem la partea cu sexul, că precis pentru aia citiţi. (Adică mama se exclude, ea citeşte numai pentru că sunt fiică-sa, dar ştie că glumele grobiene care urmează provin doar din necunoştiinţa mea de cauză).


Aşadar, articolul peste care tocmai am dat este o serie de 5 poziţii sexuale incitante pentru Sărbători. Şi stăteam eu şi mă gândeam cum poate fi sexul special de Sărbători? Îşi pune cineva zurgălăi? Sau strigă ho, ho, ho în loc de oh, oh, oh? Iese cineva să se dea cu săniuţa dezbrăcat? Sau e ceva freaky, cu globuri şi mai ştiu eu ce, vorba bancului cu îngeraşul înfipt în brad? Aparent, iar m-am gândit prea departe. Ideea era mai alta.

Sugestiile lor sunt mai degrabă nişte americănisme prost preluate, cu tentă de telenovelă ieftină. În sensul că, probabil în afară de viloacele în care servitorii dau din pedale la centrala termică şi încarcă sobele cu cărbuni, în beciuri mizere şi toxice, nu ştiu în casa cui poate fi atât de cald încât să te tenteze să stai gol pe podea. Şi frigul ca frigul, parchetul ca parchetul şi mocheta ca mocheta, dar sub brad e plin de ace, care mai mult ca sigur că nu te îmbie la o experienţă prea confortabilă. Adică e contraproductiv pentru câteva minute de urmat sfaturile din revistele de femei să stai apoi să îţi tot scoţi câte un ac de brad din umăr, din talpă, dintre dinţi sau de mai ştiu eu unde puteau acele alea să ajungă.

Apoi, mai e un sfat tare simpatic despre cum tipul poate să o ia pe tipă de glezne şi să le tot încrucişeze, alternând mişcarea. Ştiţi bicicletele alea naşpa de la teleshopping? Exact imaginea aia tâmpită mi-a trecut prin cap, cu câte o tipă îmbrăcată în "treling" care tot trage de mânere şi le încrucişează şi le descrucişează în timp ce se dă pe bicicletă. Bineînţeles că imaginea include şi zâmbetul jovial care spune "Nu e greu deloc! Iată că fac exerciţii fără efort şi slăbesc instantaneu!"

Dar cel mai romantic sfat este cu siguranţă primul. Nu-i vorbă, mi-aş explica punctul de vedere mai pe larg dar cred că ar trebui să exagerez cam mult şi, ţinând cont că sunt sărbătorile, ar trebui mai degrabă să scriu un post romantic, festiv şi siropos despre lumină în casă, cozonac şi Moş Crăciun.

Să aveţi sărbători şi sărbăutori fericite!

Sărbători

Se spune că toată lumea e mai bună de sărbători. Nu chiar. Atât doar că sunt mai motivaţi şi au mai multe oportunităţi de a face binele. Luni şi marţi am stat în picioare de la orele 15 până la 23, împreună cu o echipă minunată, pentru a coace prăjituri. Prin OSUT, am obţinut ingredientele de la magazinul CORA, cărora ţin să le mulţumesc din suflet pentru că au fost singurul hipermarket care nu ne-a închis telefonul în nas pe motiv că e sfârşitul anului şi nu mai au fonduri.


A urmat o parte neplăcută şi anume că, din două cămine ce au cuptoare în oficii, primul la care am încercat ne-a dat afară, pe motiv că ardem gazul, de parcă fix ea, administratoarea, ar fi scos din buzunarul ei. Am decis să intrăm în căminul 1 incognito, unde am fost primiţi mai mult decât călduros de fetele de acolo. Au cerut reţeta, ne-au servit cu clătite, cu vin fiert, ne-au împrumutat tăvi şi vase, ca să putem coace pe două etaje, nu numai pe unul, ba unele chiar au pus mâna la frământat. Ţin să spun că, în afară de cei din OSUT, pe care cel mai probabil îi voi lăuda şi într-un feedback, au mai lucrat la acest proiect Andra Petrovai, Vali şi Ioana, care au fost de nota 10, deşi aveau de predat teme în ziua următoare.

Până acum, am servit prăjiturelele în 3 dintre cele 7 cămine şi am strâns, împreună cu concertul organizat de Matei, aproape 28 de milioane pentru Casa de tip familial "Maica Domnului". Astăzi vom merge cu cadourile pe care copiii le-au cerut de la moşu' şi ne vom juca cu ei. Dar nu voi spune în niciun moment că acest proiect s-a făcut doar pentru că este sărbătoare.

Atât eu, cât şi OSUT, cât şi întreaga generaţie de tineri, ne-am lovit în mod repetat de scepticism, de prejudecăţi, de lipsa de încredere că vom reuşi să schimbăm ceva. Chiar şi mama se îndoia că vom reuşi să strângem mare lucru. Dar schimbarea e aici. Cu oamenii minunaţi care se implică, oameni care nu au limite pentru că nu sunt obişnuiţi cu mentalitatea de tip vechi, mentalitatea "te zbaţi degeaba". Pentru noi, nimic nu e degeaba. Noi vă suntem tinerii.

Updates pascale

Nu am prea scris zilele astea pe motiv de muncă. Toată săptămâna am umblat și am meșterit și am curățat la ceea ce sper că va fi, după admitere, scumpul meu domiciliu. Apoi a mai fost și treaba de Paști, cumpăratul de bilete pentru simpozionul IPW spre care mă îndrept începând cu noaptea de marți, grație CFR... și uite cum a trecut timpul fără să mai apuc tastatură și inspirație simultan.


Să le detaliez așadar. În primul rând am umblat după mânere la tot felul de mobile și ce nu pot înțelege este de ce nu se modernizează cât de cât magazinele de pe vremea răposatului. La Fierul toți butucii, toate clanțele și șuruburile sunt amestecate și împrăștiate prin tot magazinul, te servește un nene cu mâinile murdare, care apoi îi strigă casieriței cât ai de plătit. Ceva de genul: "Maricicaaaaa, bate 15 lei pentru butoane la don'șoara!" La Salice în schimb, pe calea București, altă viață. Totul este expus frumos pe rafturi, să se poată vedea și alege. Tipul care te servește e amabil, curat, scrie la calcuator ce ai luat și cât ai de plătit, la facturare tanti citește de pe monitor, scoate factura, și apoi se aduce din depozit tot ce a cerut clientul. În mod surprinzător, nici măcar nenea de la depozit nu e murdar și unsuros pe mâini. Și întreb și eu ca proasta, că nu mă pricep, mare lucru i-ar costa la Fierul să modernizeze?

Totuși, am de menționat aici că amabilitatea oamenilor se schimbă în funcție de client. Prima dată am fost prin zonă cu Ale D, care era pe toace și cu freza aia nouă care îi vine extreeem de bine și o face foarte foarte sexy. Ăia mai că nu s-au îmburdat de pe scaune să îmi dea două mânere. A doua oară, când am fost cu Drăgo, care nu era pe toace și nici nu era bunăciune de fată... eh, mi-au zis să mă mai uit și singură.

Cât despre imediata mea plecare la simpozion, sunt destul de entuziasmată. Cu puțin noroc voi găsi pe cineva care să îmi rezolve bugul pe care programul meu îl are la instalarea pe XP, asta având în vedere că niciun om care e întreg la cap nu poate cere la minimum requirements pentru o aplicație chiar Windows 7. Numa' probleme îmi face versiunea asta pe 64 de biți, dar ce să-i faci...

Pe final vă las cu o mică glumiță, destul de veche și pe care majoritatea probabil ați auzit-o live de la mine, dar pe care posteritatea merită să o cunoască. Mai ales că e o poveste adevărată:
- Cum știi că ești la cinema în Ardeal?
- ???
- Când apare Gerard Butler pe ecran purtând doar un prosop în jurul taliei, se aud din sală 4-5 suspine de "iooooi". [desigur, în accentul specific, corcind puțin "o"-ul cu un "a"]

Side note: Ce-i drept îi drept, Gerard Butler îi bun băiat. E în stadiul de bunăciune masculină extremă, în care își permite să aibă zâmbetul strâmb și asta, în loc să-l strice, să-l facă și mai frumos. Mrrrrrr =)) Ale R știe de ce!

Originalitate. De unde?

Am impresia sau, odată spuse, unele lucruri îşi pierd valoarea? Sau nu spuse, ci repetate de infinite ori, până la exasperare... Oameni buni, mie îmi place Crăciunul, dar nu simt nevoia să mi se amintească în fiecare an că s-a născut Iisus, că bradul e bogat şi că lumina curată a sfintelor sărbători trebuie să fie în sufletul nostru, al tuturor.

Prefer un sincer şi la obiect Sărbători Fericite decât o polologhie de 3 pagini de SMS despre cât de frumos ne bate iarna-n geam şi cum mirosul de cozonac umple casa de fericire. Prefer ceva personal sau inedit, ceva scris de mâna omului care trimite mesajul, decât ceva luat de pe net şi trimis la toate numerele de telefon din agendă. Şi, dacă nu se poate aşa, mai bine nu trimiteţi, ca mine, care recunosc că am marea hibă de a nu fi în stare de a debita ceva coerent de Crăciun. Aşadar, nu trimit la nimeni urări călduroase mai lungi de câteva cuvinte.

Sărbători fericite tututor şi distracţie plăcută de Revelion, care se tot apropie...

Sărbătoare

Apropo de chefuri, de petreceri şi aniversări, azi e Ziua Mondială a Zonelor Umede. Ceea ce dovedeşte că şi ecologiştii au simţul umorului.

Oua si circ

Am eu impresia, sau in preajma Pastelor lumea chiar o ia razna? Probabil ca oamenii sunt pur si simplu mult prea ocupati ca sa se pregateasca de sarbatoare din timp, si acum sunt nevoiti sa ia cu asalt hipermarketurile, sa se calce in picioare pentru ultimul pliculet de vopsea de oua ieftina, pentru ultimul cozonac ready-made sau pentru o sticla de vin cu care sa-si serveasca invitatii. Toate acestea sunt facute abia in ultimele zile, cand ai observat sa vopseaua de anul trecut a expirat si ca tot vinul l-a baut unchiul Nelu de la Popesti, ultima data cand a venit la oras.

Cu riscul de a parea eretica, nu cred ca Iisus ar fi prea incantat sa va vada, toti inghiontiti la cozi imense, incercand sa cumparati cat mai multe produse, sa impresionati udatorii si invitatii, sa va indopati cu drob de miel. Uite ca asa se adevereste o expresie, si anume ca la noi "sarbatori sa fie, macar sa bem".

E o contradictie in acest caz: Uite ca oamenii se cearta pe ultima prajitura de pe raft si imping batranicile ca sa se bage in fata la coada, se spovedesc numai de forma (ca trebe') , si considera ca sarbatoresc Invierea lui Iisus. Bravo voua, tine-ti-o tot asa! Sarbatori fericite la cine se simte.