Showing posts with label engleza. Show all posts
Showing posts with label engleza. Show all posts

Măi, deosebiţilor

Pentru toţi cei care comentează prin diferite părţi că prea ne-am luat cu engleza că lumea foloseşte RIP şi nu Odihnească-se-n pace, amintim că expresia este Requiescat In Pace şi e în latină. Epitafurile cu RIP, precum şi expresiile ce conţin acronimul nu provin din limba engleză şi a le folosi nu înseamnă că te dai de partea ultra-anglofonilor (d-alde Connect-R şi Inna).


De asemenea, înot se scrie cu un singur n şi la cerere numele subsemnatului se izolează prin virgule. Competenţilor.

Colaj de copii cu accent pe o

Cică Beyonce, în noul ei videoclip, o copiază pe Inna, care a făcut, acum un an, un pictorial sexy în care era îmbrăcată ca o gospodină şi întindea rufe la uscat. Analog, Beyonce apare mai nou ca gospodină sexy, repară o maşină şi se ocupă şi de rufe. Managerul Innei spune că totul se datorează faimei Innei care a ajuns demult peste hotare. OK, acum că am terminat cu expoziţunea, voi ştiţi cine e Inna? Face parte din noua generaţie de cântecaci români care abia le rup pe engleză, dar ştiu că e mult mai cul să ai piese în engleză. De acolo provin numeroase colecţii de versuri idioţele:

Zboară ca şi cum o faci
Ca şi cum eşti la înălţime
Ca şi cum zbori,
Ca şi cum o faci
Ca o femeie
Precum şi acestea, de care m-am legat iarna trecută:
Zboară, zboară...
Zboară, zboară, fluturaş,
Dragostea ta e foc.
Nici cu astea nu mi-e ruşine:
Am nevoie de niste apa
Pentru ca ma usuc
Dragostea ta arde
Ca soarele in iulie.
Dar cea mai culă piesă rămâne tot cea cu:
Spune-mi ce vrei sa faci
Daca am pus dragostea pe tine

Beyonce, pe de altă parte, e cunoscută pe tot globul [Andrei Bara ar trebui să o încorporeze în Know your world, inside joke]. Are o grămadă de fani, printre care chiar şi eu, deşi nu aparţine ariei mele generice de muzică preferată. Şi vine menegiăru' Innei cu poveşti de-astea? Dar mi se pare foarte logic! Mai las-o-n amarul ei de Beyonce, că toate astea ne copiază pe noi, românii, la ce deştepţi şi originali suntem noi.

Dacă e până acolo, Ricky Martin îl copiază cu neruşinare pe Voicu-şoferul-lui-Moni, Lady Gaga era o amărâtă de brunetă neinteresantă până să audă de Anda Adam, Elvis Presley a avut noroc cu time-travelingul că şi-a putut trage inspiraţia de la Ştefan Bănică Junior, Brangelina sunt mici copii pe lângă Prigoană şi Bahmu [un cuplu care oricum ocupă mai mult spaţiu de emisie], Larry King ar vrea el să fie ca Dan Diaconescu, iar Kim Kardashian oftează noaptea şi plânge imaginându-şi viaţa ca Iulia-prietena-fotbalistului-ăluia.

A-nceput olimpiada



Vorba lui mama, şi ce mutră are femeia asta. Da' şi nenea ăsta, părinte revoltat, ce le zice verde.

[via Victor D.]

Blonde muzicale

Nici nu mai am cuvinte pentru a descrie stupiditatea muzicii noi de pe plaiurile mitoritice. Următoarea piesă am auzit-o ieri, la patinoar, şi este dovada supremă că pentru a fii cool şi club este necesar [şi suficient] să ai versuri în engleză, oricât de simpliste şi proaste ar fi. Adicătelea piese care în română ar fi bune de cântat cu doamna educatoare, în cerc, aparent se bucură de mare apreciere [Să fie pentru că gagicile care o cântă sunt blonde?]

Aşadar vă prezint piesa care se traduce cam aşa:
Zboară, zboară...
Zboară, zboară, fluturaş,
Dragostea ta e foc.


Dj Layla feat Alissa - Butterfly

După cum spuneam, nici nu mai am cuvinte...

PS: Este vreo piesă de-a lui Connect-R sau Alex ăla în care Connect-R să nu zică "aww right"?

Londra. Coafura rezista

In primul rand mii de scuze pentru lipsa diacriticelor. Aici nu prea au asa ceva, insa au multe alte chestii interesante care compenseaza pentru lipsa caciulitelor de deasupra unor litere. In primul rand ca lumea e extrem de amabila, atat de amabila incat nu iti vine sa crezi... Toti iti raspund daca le zmbesti, toti te salut, toti cauta sa te ajute in orice fel de demers posibil si oricand ai nevoie. Atmosfera e una tipic englezeasca (la inceput aveam emotii cand cineva intra de pe sensul opus, cu legislatia rutiera fiind mult prea proaspata in mintea mea ca sa pot accepta usor ca cineva, intrand pe stanga, nu e pe contrasens), cu strazi marcate frumos, cu case de caramida, cu liniste... Apropo, mai ca imi venea sa dorm la ei in mijloacele de transport, pentru ca nimeni nu se cearta, nimeni nu pune muzica la difuzoare si nimeni nu face scandal.

Este imposibil sa te superi pe oamenii astia sau ca unul dintre ei sa te deranjeze cu ceva. La un moment dat stteam pe o banca si ne-a intrebat un politist de unde suntem si daca le putem canta imnul Romaniei. Il invata de fapt pe unul mai proaspat intrat in Politie cum se indentifica oamenii, cum ii verifici daca sunt cine iti spun ca sunt. Seriously, totul a fost facut cu atata amabilitate (ne-au dat si materiale promotionale cu Politia districtului lor), incat nu am putut niciuna dintre cele "identificate" sa fim nemultimite, jignite, sau altceva. Se gandesc la toate posibilitatile: exista chiuvete mai mici pentru copii, ca ei sa ajunga, exista automate cu fise la toalete pentru dresuri, absorbante si medicamente ca sa nu te surprinda cand iti fuge firul si sa trebuiasca sa mergi pana nu stiu unde dupa o pereche noua de ciorapi...

Un coleg a pierdut o insigna pe strada. Ziua urmatoare, a coborat pe aceeasi strada si si-a gasit insigna ridicata de pe jos, pusa intr-un loc de unde se putea observa usor. La metrou sau la tren ti-e jena sa arunci o guma pe sine, cand vezi cat e totul de curat si de frumos. Transportul este impecabil ilustrat si explicat, astfel incat nu te poti pierde nici daca vrei... Lista poate continua si sunt sigura ca oricum ati mai auzit cum e Occidentul sau l-ati vazut si voi. Dar pentru mine e inca o lume in care nu pot sa cred ca ma gasesc la momentul de fata. E o lume totalmente diferita, o lume care asteapta sa fie descoperita, o lume nu numai cu atractii turistice, dar cu un alt soi de oameni. E o lume de care mi-ar placea sa apartin.

Nu va mai plictisesc cu obiectivele vizitate sau cu lucruri prea precise asupra carora voi avea sansa sa comentez cand ajung inapoi in tara (cand voi descarca si poze, de altfel), insa ma voi rezuma deocamdata la urmatoarea concluzie: Au avut dreptate toti cei care mi-au spus ca imi va placea Londra. E... britanica. E superba.

PS: Eventualele typos se datoreaza, la fel ca si lipsa diacriticelor despre care vorbeam la inceput, tastaturii diferite de cele pe care le folosesc de obicei.

Ingliş for inhabitants of Baltă

Cu alte cuvinte, engleza de baltă, cea mai vorbită şi mai răsvorbită, dar mai ales cea mai cântată limbă de pe plaiurile mioritice. E drept, vorba inglişănească e urmată de aproape de proferarea injuriilor şi de opiniile despre criza economică, însă dau de ea peste tot pe unde mă duc. Şi, dacă ar fi vorba despre oamenii de pe stradă şi numai despre oamenii de pe stradă, nu m-ar deranja. De exemplu, un coleg îmi povestea că nişte puradei l-au întrebat pe stradă dacă ştie în ce limbă e "Ai chent băliv iu", la care el le-a răspuns doct că "I can't believe you" e în engleză, neştiind că de fapt transcrierea literală a bancului puradeilor era "Ai Kent, bă Liviu?"

... În fine, vroiam să ajung la cântecacii de pe toate posturile tv de muzică şi de la radiourile autohtone, despre care aflu, de cele mai multe ori cu surprindere, că nu sunt englezi cu probleme de dicţie, ci români cu complexe. Stând în vacanţă la bunica mea, unde nici net, nici muzică nu prea este, sunt în ultima vreme un fan al radioului de pe telefon, unde dau de tot felul de muzică, care mai de care mai nouă şi mai hit. Or, mi se pare mie, sau e cool acum să ai versuri în engleză? Exceptându-i pe băieţii ăia cu datoriile la stat şi pe Anda Adam şi versurile extrem de deştepte ale piesei ăleia cu sufletul ei, parcă pe toţi i-a apucat anglofonia.

Explodez dacă mai aud măcar odată The Balkan Girls. Asta e una. Pentru că piesa nici nu e bună [zău că ar fi mers mai fain la eurovision un Zero], nici nu afectează cu nimic voturile eurovisioniste faptul că e dată încontinuu la radio. Mai mult, superstaruri reciclate de la trupele nouăzeciciste, care s-au reinventat [vezi-Doamne], cum e tipul de la Akcent sau Cream ex. Candy; Lili Sandu la fel, surle şi trâmbiţe anunţă că a adoptat un nou stil, dar eu nu îmi amintesc să fi auzit măcar de ea înainte să fie gagica lui Stelea... Ce să mai vorbim de piesele house, care oricâte lupte în miere cu gagici bune ar trânti pe ecran când îşi fac videoclipul, tot engleza le stă la bază.

Şi acum întrebaţi-mă, hai, ce am eu cu ei? Nu e un post naţionalist, nu e un post care pledează pentru uzul dulcelui grai mioritic în 100% din piesele produse în propria ogradă. Dar măcar don't kill the english language, people! Cine n-are accent, să nu cânte în engleză că numa' rău face. Iaca un exemplu care, pe mine personal, mă cam zgârie la urechi

Marius - Obsession

Deci dacă băiatul ăsta cântă în engleză eu mă las de meserie...