Oracool

Am găsit astăzi într-un sertar cu chestii aiurea [rezumate la Cireşarii şi la Legendele Olimpului care au fost arhivate doar-doar i-or ajuta la soră-mea, acuarele vechi, caiete de ciorne, felicitări de ziua mea, mărţişoare făinuţe etc.] un oracol de pe când eram clasa a cincea spre a şasea [dacă am calculat eu corect], plin cu debitul de inocenţă şi de candoare specific vremii. Nu, de fapt plin cu un amalgam de chestii drăguţe şi penibile, în proporţii orecum echilibrate. Şi zău că ar merita scanat tot, ca să râdă tot cititorul de RealCrimson, dar mi s-au profeţit nişte chestii destul de neplăcute dacă îl voi publica.


Calina: oare ofensez multa lume? [n. dacă îl scanez]
Calina: pe majoritatea cred
Calina: :)))))
Bury: probabil te vei trezi cu cateva geamuri sparte si vopsea in casa
Bury: si amenintari cu moartea.. nu mare lucru

Se vede că sunt cam slabă de jurnalism, având în vedere că voi ceda ameninţărilor şi nu voi posta textul integral pe blog, ci voi duce doar la şcoală oracolul, să ia poporul din tabăra de mate să vadă cum gândea la 12 anişori. Printre altele, faze penibile-jenante, prietenii experimentale şi discoteci cât încape.

Îmi zicea mama, speriată de izbucnirile mele în hohote de râs ascuţite [ca piţipoancele] şi aflând până la urmp de ce râd, îmi zice că nu e frumos să râd de mine... Dar cum să nu fie frumos? Cum să nu fie frumos să mă uit la trecut şi să îmi amintesc cu drag de acele vremuri? Anul ăsta merge soră-mea în aceeaşi perpetuă tabără de matematică şi informatică. Au trecut 6 ani de la generaţia mea şi multe lucruri sunt diferite. Bine, recunosc că şi noi eram cam tâmpiţei la vârsta aceea, dar tare aş fi curioasă dacă din tabăra lor vor ieşi astfel de amintiri - notate sau nu în vreun oracol, nu asta contează - care să îi amuze, să îi farmece, să îi nostaligicizeze după ani.

Poate că da. Poate că nu. E o lume de poate. Dar acum mă opresc cu meditaţia şi mă întorc la poveştile cu puştii de 12 ani de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Puşti care în mare parte sunt acum majori... Şi când te gândeşti că era doar 2003, nu 18.. toamna.

2 Response to "Oracool"

  1. Delia May 5, 2009 at 10:00 AM
    Pentru ca ma citezi in ultimul timp des in blogul tau, m-am gindit sa comentez putin mai pe larg postul tau.
    Vezi, tu te uiti la sora ta, care trece prin "Balcescu" pe urmele tale. Gindeste-te ca si eu, mama voastra, care am trecut prin acelasi liceu, va urmaresc pe voi si imi treziti amintiri din copilarie.. Si e fain, pentru ca am impresia ca viata e cumva rotunda, chiar daca vremurile se schimba.. Acelasi liceu, din ce in ce mai "batran" (cu toate eforurile de cosmetizare - geamuri termopan, incalzire centrala) gazduieste vietile voatre tinere, genereaza amintirile cele mai frumoase, penibile, hazoase, terifiante, sau se succes..
    Cind eram in liceu nu ma gindeam nici o clipa cum va fi in afara lui. Eram ocrotita si sigura pe mine.. Viitorul era o pagina alba, nescrisa inca..
    Si inca ceva! Fiecare are amintiri unice! Eu cu amintirile mele, tu ai amintirile tale, sora ta le va avea pe ale ei.. Suntem fiecare unice, chiar daca am batatorit aceleasi carari..
    Deci continua sa acumulezi amintiri frumoase, pentru ca mai ai putin si pleci din liceul caldut si ocrotitor.. Vei trece intr-o alta etapa a vietii tale. Muult succes, fata mea!
  2. Anonymous May 6, 2009 at 1:03 AM
    nice...!