Filmul. Nu al copiilor

Deci fusei implicată într-un proiect YouthBank şi am filmat cu o echipă de oamini prin universităţi, oaminii ne-au montat filmul şi noi am vândut bilete la film ca apoi să dăm banii unui copil bolnav de leucemie. A fost destul de ok, din câte am înţeles s-au strâns 25 de milioane direct, plus alte donaţii de la persoane serioase care au fost impresionate de demersul nostru şi au virat în contul băiatului ceva bănuţi. Ideea cu proiectul nu era însă numai ajutorarea pruncului, că atunci am fi făcut o chetă şi gata. Sincer, m-a deranjat interpretarea pe care unii au dat-o proiectului nostru.

Vorbesc despre un post de televiziune care a rulat materialul despre noi cu titlul Filmul Copiilor, sau altă publicaţie care ne-a făcut micuţi regizori. Or, mi se pare că ne-au luat de parcă am fi făcut teatru de păpuşi! Deşi ne-am chinuit să facem un film cât de cât orientativ, cu oferta educaţională a fiecărei universităţi prezentată lejer [pe principiul că dacă le captează interesul nu sunt ei handicapaţi să nu ştie căuta pe google ce îi interesează mai departe] şi cât de cât orientativ. YouthBank, din câte am înţeles, urmăreşte ca tinerii să schimbe ceva în comunitatea lor şi noi asta am vrut să facem.

Eu una sunt mulţumită de ce am reuşit. Cei ce au văzut filmul s-au simţit măcar puţin mai bine informaţi cu privire la ce facultate pot să aleagă. Şi atunci? Atunci noi, care am găsit sponsorizări şi parteneriate, care am făcut procese verrbale, care am luat ţeapă de la NCN, care am umblat prin peste 20 de licee clujene ca să ne prezentăm oferta, care nu numai că am strâns 2500 de RON pentru copilul acela, dar am şi atras atenţia unor oameni asupra cazului său, care am găsit echipă de filmare, care am umblat pe la rectori şi pe la cancelari de Universitate, care am bătut la uşă la Cinema Victoria şi am reuşit să-l închiriem, care ne-am descurcat cum am putut prin hăţişul realizării unui proiect de asemenea proporţii, NOI SUNTEM MICUŢII? NOI suntem priviţi de sus, cu atitudinea de cine mi-s eu că am peste 25 de ani?

Şi eu am peste 18 ani. Şi am carnet de conducere, merg la Londra pe munca mea [a fost concurs, nu loterie ce am câştigat eu], sunt redactor-şef la revista numărul 1 pe judeţ, EXUVII şi astea sunt doar câteva din chestiile pe care le-am realizat anul acesta. Şi nu numai eu intru în discuţie, ci întreaga echipă de oameni extraordinari cu care am lucrat la proiectul YB: Flavia [coordonatoarea noastră], Alex Drăgoescu, Ale Mondoc, Roxy Lupean şi Mihai Lupu. Toţi, dar absolut toţi, au un viitor mare şi veţi mai auzi de ei cu siguranţă...

Şi merităm noi o astfel de titulatură? De copii mici şi proşti? De prunci care s-au jucat de-a filmul?

4 Response to "Filmul. Nu al copiilor"

  1. Tovarasul May 28, 2009 at 11:02 PM
    Zau ca te-ai ai inflamat :).

    Micuti fiindca facultatile sunt micute, tara e micuta, jurnalismul e micut si, in general, tot ce-a fost atins de mania europenizarii si a universitarismului ( = 2 medii infractionale, redenominate in surata decazuta romaneasca).
    Dac-ati fi facut despre M.I.T era altceva...
    Dar atunci n-ar fi fost doritori.
    Lume proasta, facultati proaste, initiative laudabile, dar care nu pot schimba Raul genuin, corupator.
  2. Tovarasul May 28, 2009 at 11:06 PM
    Si apropo de viitor, don'soara numarul 1 al revistei numarul 1, este o vorba superba din neantul asta Romanesc, din neantizarea noastra mai bine sus, care spune:
    "s-a nascut talent si-a murit speranta."

    Sper ca n-am fost rau, dar asa e cand faci reclama la cele mai corupte, proaste, slab calificate Universitati din Uniunea Europeana.

    Fiecare sa-si vada de el, sa se schimbe, sa se claustreze cu cartile.
    Nu fi "micuta" sa crezi ca e ceva "mare" in juru-ti. ;)
  3. Paul May 29, 2009 at 10:17 PM
    Sistemul romanesc nu este asa varza pe cat pare, e doar o alta mentalitate. Valorile ce ies din scolile romanesti sunt sunt de calitate, iar elevul/studentul mediu din romania este cel putin la acelasi nivel cu al oricarei tari.

    apropo de exemplul cu MIT asta este un curs de fizica (mai exact cursul de fizica 2 ). Gafele ce se fac la intrebarile referitoare la problema cu cele doua sarcini mi se par jenante, eu sunt student in anul I la automatica si calculatoare la univ. politehnica din bucuresti si pot spune ca asa ceva nu se intampla la noi, nu la universitati de niveleul politehnicii. trebuie sa recunosc profesorul preda superb, merita sa urmariti toate cursurile dansului, dar exista asemenea profesori si in romania, dau exemplu profesorul meu de electrotehnica si pe profesorul de analiza/matematici avansate la fel cum exista si la MIT profesori ce nu au talent didactic. un profesor ce-l consider mai slab ca ai nostrii (cel putin eu am avut noroc de profesori si asistenti mai talentati matematici)
  4. Gârby May 31, 2009 at 10:07 AM
    crimson mi-ar placea sa imi dai linkul de la film sa il vad si eu, si eventual sa scriu despre el.

    cat despre cei care te desconsidera pentru ca nu ai o varsta, sunt destui. dar daca bill gates nu era desconsiderat ca la varsta lui nu merita sa ii dam o sansa ca e doar un pusti intrun garaj, daca nu s-ar fi intamplat asta nu am fi avut microsoft.

    citeste sfarsitul postului meu cu http://tinyurl.com/kuuunf esti pomenita acolo.