REAL CRIMSON

Deci fusei implicată într-un proiect YouthBank şi am filmat cu o echipă de oamini prin universităţi, oaminii ne-au montat filmul şi noi am vândut bilete la film ca apoi să dăm banii unui copil bolnav de leucemie. A fost destul de ok, din câte am înţeles s-au strâns 25 de milioane direct, plus alte donaţii de la persoane serioase care au fost impresionate de demersul nostru şi au virat în contul băiatului ceva bănuţi. Ideea cu proiectul nu era însă numai ajutorarea pruncului, că atunci am fi făcut o chetă şi gata. Sincer, m-a deranjat interpretarea pe care unii au dat-o proiectului nostru.

Vorbesc despre un post de televiziune care a rulat materialul despre noi cu titlul Filmul Copiilor, sau altă publicaţie care ne-a făcut micuţi regizori. Or, mi se pare că ne-au luat de parcă am fi făcut teatru de păpuşi! Deşi ne-am chinuit să facem un film cât de cât orientativ, cu oferta educaţională a fiecărei universităţi prezentată lejer [pe principiul că dacă le captează interesul nu sunt ei handicapaţi să nu ştie căuta pe google ce îi interesează mai departe] şi cât de cât orientativ. YouthBank, din câte am înţeles, urmăreşte ca tinerii să schimbe ceva în comunitatea lor şi noi asta am vrut să facem.

Eu una sunt mulţumită de ce am reuşit. Cei ce au văzut filmul s-au simţit măcar puţin mai bine informaţi cu privire la ce facultate pot să aleagă. Şi atunci? Atunci noi, care am găsit sponsorizări şi parteneriate, care am făcut procese verrbale, care am luat ţeapă de la NCN, care am umblat prin peste 20 de licee clujene ca să ne prezentăm oferta, care nu numai că am strâns 2500 de RON pentru copilul acela, dar am şi atras atenţia unor oameni asupra cazului său, care am găsit echipă de filmare, care am umblat pe la rectori şi pe la cancelari de Universitate, care am bătut la uşă la Cinema Victoria şi am reuşit să-l închiriem, care ne-am descurcat cum am putut prin hăţişul realizării unui proiect de asemenea proporţii, NOI SUNTEM MICUŢII? NOI suntem priviţi de sus, cu atitudinea de cine mi-s eu că am peste 25 de ani?

Şi eu am peste 18 ani. Şi am carnet de conducere, merg la Londra pe munca mea [a fost concurs, nu loterie ce am câştigat eu], sunt redactor-şef la revista numărul 1 pe judeţ, EXUVII şi astea sunt doar câteva din chestiile pe care le-am realizat anul acesta. Şi nu numai eu intru în discuţie, ci întreaga echipă de oameni extraordinari cu care am lucrat la proiectul YB: Flavia [coordonatoarea noastră], Alex Drăgoescu, Ale Mondoc, Roxy Lupean şi Mihai Lupu. Toţi, dar absolut toţi, au un viitor mare şi veţi mai auzi de ei cu siguranţă...

Şi merităm noi o astfel de titulatură? De copii mici şi proşti? De prunci care s-au jucat de-a filmul?