Londra. Coafura rezista
In primul rand mii de scuze pentru lipsa diacriticelor. Aici nu prea au asa ceva, insa au multe alte chestii interesante care compenseaza pentru lipsa caciulitelor de deasupra unor litere. In primul rand ca lumea e extrem de amabila, atat de amabila incat nu iti vine sa crezi... Toti iti raspund daca le zmbesti, toti te salut, toti cauta sa te ajute in orice fel de demers posibil si oricand ai nevoie. Atmosfera e una tipic englezeasca (la inceput aveam emotii cand cineva intra de pe sensul opus, cu legislatia rutiera fiind mult prea proaspata in mintea mea ca sa pot accepta usor ca cineva, intrand pe stanga, nu e pe contrasens), cu strazi marcate frumos, cu case de caramida, cu liniste... Apropo, mai ca imi venea sa dorm la ei in mijloacele de transport, pentru ca nimeni nu se cearta, nimeni nu pune muzica la difuzoare si nimeni nu face scandal.
Este imposibil sa te superi pe oamenii astia sau ca unul dintre ei sa te deranjeze cu ceva. La un moment dat stteam pe o banca si ne-a intrebat un politist de unde suntem si daca le putem canta imnul Romaniei. Il invata de fapt pe unul mai proaspat intrat in Politie cum se indentifica oamenii, cum ii verifici daca sunt cine iti spun ca sunt. Seriously, totul a fost facut cu atata amabilitate (ne-au dat si materiale promotionale cu Politia districtului lor), incat nu am putut niciuna dintre cele "identificate" sa fim nemultimite, jignite, sau altceva. Se gandesc la toate posibilitatile: exista chiuvete mai mici pentru copii, ca ei sa ajunga, exista automate cu fise la toalete pentru dresuri, absorbante si medicamente ca sa nu te surprinda cand iti fuge firul si sa trebuiasca sa mergi pana nu stiu unde dupa o pereche noua de ciorapi...
Un coleg a pierdut o insigna pe strada. Ziua urmatoare, a coborat pe aceeasi strada si si-a gasit insigna ridicata de pe jos, pusa intr-un loc de unde se putea observa usor. La metrou sau la tren ti-e jena sa arunci o guma pe sine, cand vezi cat e totul de curat si de frumos. Transportul este impecabil ilustrat si explicat, astfel incat nu te poti pierde nici daca vrei... Lista poate continua si sunt sigura ca oricum ati mai auzit cum e Occidentul sau l-ati vazut si voi. Dar pentru mine e inca o lume in care nu pot sa cred ca ma gasesc la momentul de fata. E o lume totalmente diferita, o lume care asteapta sa fie descoperita, o lume nu numai cu atractii turistice, dar cu un alt soi de oameni. E o lume de care mi-ar placea sa apartin.
Nu va mai plictisesc cu obiectivele vizitate sau cu lucruri prea precise asupra carora voi avea sansa sa comentez cand ajung inapoi in tara (cand voi descarca si poze, de altfel), insa ma voi rezuma deocamdata la urmatoarea concluzie: Au avut dreptate toti cei care mi-au spus ca imi va placea Londra. E... britanica. E superba.
PS: Eventualele typos se datoreaza, la fel ca si lipsa diacriticelor despre care vorbeam la inceput, tastaturii diferite de cele pe care le folosesc de obicei.
ma bucur pentru tine ca ai ajuns acolo si ma bucur ca ne scrii. chiar si fara diacritice
@anonymous: calea vietii... niste cuvinte atat de mari! deocamdata sa ne vedem de treburile mici, aceste 10 zile (mind the gap, please) si apoi ne mai gandim si la eventuala plecare "cea mare"
@TLP: true, true. my point exactly.
@Garby: facem, facem. ;)
@urmatorii: am auzit si eu de alegerile europarlamentare si de marii castigatori. but guess what? ma asteptam la ele.
@yoggy: da, probabil nu ai putea trai aici pentru ca nu ai avea meciurile Universitatii :) in other news, si monotonia asta depinde de modul in care o privesti...
Eu am avut palcerea de a visita Londra ca parte a unui tur mai mare a europei vestice si centrale. Ca o comparatie cu celelalte meleaguri vizitate Londra e capitala unde as locui, cu Parisul capitala unde as iesi la sfarsit de saptamana. Ca orice este britani, Londra este atat de bine proportionata, atat de pusa la punct incat, nu stiu, tise pare banal faptul ca au aveaut un imperiu in care nu apunea soarele. Pietele sunt ornate cu atat bun simt incat iti dau o senzatie de respect pentru persoana, evenimentul, pe care o celebreaza, dar totusi isi pasteaza toate radacinile statului origine al magna carta, primul stat in care oamenii au fost considerat egali. Asta pentru ca au avut parte de o istorie cu caracter, o istorie in care cei celebrati nu erau considerati supra oameni, ci doar unul care si-a facut datoria pentru tara si regina, for empire.
Am prea multe laude catre adresa Londrei incat o sa astept sa discut cu tine personal sa vad ce te-a impresionat.
Cat despre atitudinea noastra comparativa cu a lor acolo sunt multe de spus, unele defecte si altele doar o alta abordare. In transilvania, cel putin, in generatiile mai varstnice, aici iau exemplul bunicilor mei care impreuna acopera o mare parte a ariilor sociale de la muncitori al campului la profesori si ingineri, pot spune ca a existat o perioada in care unui om ce era turist s-ar fi simtit ajutat la nevoie, dar totusi intr-un stil nemtesc, in sensul ca te ajutam daca ne ceri ajutorul, nu mai devreme. Eram invatati sa ne vedem de ale noastre, sigur ne-am mai stricat de atunci, am devenit mai smecheri, dar asta e vina tuturor si noi toti trebuie sa actionam cu cea mai simpla varianta disponibila, prin exemplu. Nu trebuie sa spunem ca la noi e rau comparndu-ne cu englezii, francezii sau germanii, pentru ca nu vom ajunge nicaiei, ei sunt asa pentru ca au avut o istorie vasta care i-a dus acolo, trebuie sa ne gasim noi drumul si sa incetam sa adoptam solutiile altora fara a le intelege sau adapta situatiei noastre. Etimpul sa stam pe picioarele noastre si sa infruntam realitatea singuri, probabil pentru prima oara in istorie, pentru ca noi tot timpul am apartinut de cineva, cineva tot timpul ne-a "ocrotit". Acum o sa pun o intrebare pe masa, fara reavointa, si suna in felul urmator: ma intreb ce s-ar fi intamplat daca Maniu nu pica in plasa unirii cu romania. Ferdinand trebuia sa devina principe al transilvaniei, care isi pastra statutul austriac de principat autonom, pe langa titlul de rege al romaniei. Ar fi fost regatul unit al Romaniei si Transilvaniei.