My proposal
Am văzut cu mama filmul The Proposal, saptămâna trecută, dar nu am avut timp să postez nimic interesant despre el. În principal pentru că nu are nimic interesant sau nu faţă de tona de comedii romantice deja apărute. Nu, nu am să fiu ipocrită şi să pretind că eu nu mă uit la comedii romantice, sau că nu râd niciodată la glume stupiduţe, dar am să spun că îmi doresc să văd odată şi odată o comedie romantică originală.
Pentru că toate urmăresc deja acelaşi plot idiotic, cu ei doi care sunt opuşi/nu şi-au vorbit niciodată/se urăsc şi ajung să se căsătorească în scurt timp, după ce au fost ajutaţi de o bunică simpatică şi s-au împrietenit cu un căţel pufos. De asemenea, în scene absolut aleatorii şi insignifiante pentru firul epic principal, ea cade în apă şi îşi fleoşcăieşte hainele de firmă, sau cei doi ajung să se vadă dezbrăcaţi absolut accidental...
Totuşi, nu clişeele filmului vreau să le comentez aici, ci setul de întrebări pentru cupluri. Mai exact, ea era imigrantă şi, pentru a verifica autenticitatea relaţiei celor doi, un trepăduş de la Biroul de Imigraţii le ia interviuri, punându-le o serie de întrebări stupide unuia despre celălalt, precum: care a fost primul concert la care s-a dus? care e filmul ei/lui preferat?
Oameni buni, dacă indicatorul unei relaţii autentice este a şti astfel de prostii, eu îmi iau jucăriile şi plec. Eu nu ştiu singură primul concert la care am fost, cum naiba să intereseze pe oricine altcineva? Eu nu îmi ştiu mărimea la blugi, nu ştiu să am un film preferat, nu ştiu să îmi placă o singură trupă mai mult decât alta în ceea ce priveşte muzica. [Bine, am preferate, dar nu pot spune una singură care să însumeze tot ceea ce îmi doresc eu de la o trupă. Să fie Opeth, să fie Queensryche?] Cartea preferată nici atât: Dacă aş fi pusă în situaţia de a-mi salva viaţa prin a alege o carte din bibliotecă şi să spun "Asta e preferata mea!", creierul meu ar intra într-un infinite loop şi ar exploda... Sunt pur şi simplu prea multe.
Mi se pare sincer imposibil să determini gradul de sinceritate al unei relaţii, fiind un observator 100% obiectiv şi neavând nicio tangenţă cu cei implicaţi în relaţie. Mi se pare stupid să încerci să o faci prin întrebări care le-am citit cu toţii prin oracole, într-a şasea. Atâţia se mint între ei, atâţia se mint pe ei înşişi... Primul concert nu mi se pare a avea vreo legătură cu toate astea.
Sunt partial de acord cu tine, nu chestiile de care vorbesti dau indicele unei relatii dar conteaza si unele dintre ele cateodata, rar. Cel mai mult depinde de oameni.
Exemplu de dragul argumentului:
Iesi intr-un pub cu s.o.-ul (significant other), chelnerul nu vine, s.o.-ul la baie. Poti sa mergi tu la bar, sa faci comanda si daca s.o.-ul tau prefera Pepsi Lemon, 35% acidulat, sa nu te intorci cu o 'Palinca de Bihor" de 35 grade.
Have fun!