Principiu jurnalistic

Anul trecut, în tabăra de jurnalism, următorul paragraf era citat ca fiind unul dintre cele ce stau la baza jurnalismului:

Nu e ştire dacă un om e muşcat de un câine. E ştire doar dacă un câine e muşcat de un om.
Nimeni nu punea nicio întrebare. Dar ipotetic vorbind, să zicem că din toată tabăra s-ar fi găsit unul să întrebe dacă e ştire că Un om a fost muşcat de un om. Ce credeţi că aş fi făcut eu?

a. Mi-aş fi dat ochii peste cap.
b. M-aş fi ridicat şi aş fi plecat din sală, pentru că nu aş mai fi suportat cretinismul discuţiei.
c. I-aş fi dat o palmă, l-aş fi strâns de gât şi l-aş fi pus înapoi pe scaun cu un căluş îndesat între dinţi, pentru că nu aş mai fi suportat cretinismul discuţiei.
d. L-aş fi întrebat dacă e de prin Vaslui, şi, dacă mi-ar fi răspuns afirmativ, aş fi zâmbit înţelegător.
e. Aş fi considerat întrebarea pertinentă şi realistă.

Se pare că răspunsul corect era e, pentru că azi, citind ştirile, văd că un om a muşcat de mână un poliţist, pentru că acesta din urmă a vrut să ridice un vehicul abandonat din Capitală. Miticilor, cum să nu vă iubim?

3 Response to "Principiu jurnalistic"

  1. Anonymous August 20, 2009 at 11:37 PM
    Oare de ce am senzatia ca asta e un post in care tot ceea ce conteaza e ultima propozitie?! sau....nu?
  2. crimson August 20, 2009 at 11:38 PM
    anonimilor, si pe voi va iubim! :))
  3. Gârby August 21, 2009 at 2:16 AM
    ai doar impresia :* <3 pt anonimi


    jurnalismul ca arta si stirile de la tv, nu sunt tot timpul in aceasi.. uhm.. ei bine nu au NICI O TANGENTA deseori.