REAL CRIMSON

Bila albă:

John Williams - Duel of the Fates (Star Wars ep1)

Bila neagră:

Razboiul Stelelor - Cu tine, cu tine

Da, a doua e manea. Nici mie nu mi-a venit să cred că nu e la mişto numele formaţiei.

Hai că demult nu am mai avut nimic cu muzica şi demult nu am avut intervenţii cu bile, aşa că azi am de gând să le combin puţin. În buna credinţă a blogului meu (pe care bine îl caracteriza cineva drept cam revoltat) am să mă leg şi de viitorul României din punct de vedere muzical, şi de promovarea superfluuă a tinereţii şi a senzaţionalului. Să începem:

... cu bila neagră, pentru că aici am mai multe de comentat. Cine-s fetele astea? Blaxy Girls, o trupă de fete din Constanţa care s-au apucat să cânte. Numai una dintre cele cinci a terminat liceul, au lansat un single şi imediat a sărit mare parte din ascultătorii fideli de muzică românească să pretindă că fetele reprezintă viitorul. Viitorul muzicii autohtone adică. De ce vă grăbiţi, oameni buni şi critici amatori? Mie nu mi se pare că melodia este complexă sau calitativ bună, nu mi se pare ok că o mână de fete sunt gata să renunţe la (cel puţin o parte din) învăţatul la şcoală pentru un succes care nu va dura mult, ci doar până la the next best thing. Au în jur de 16-18 ani şi nu le critic pentru că sunt tinere (ar fi culmea, având în vedere că sunt de o vârstă cu ele), dar nu ar fi fost mai bine să termine măcar liceul? Să intre la un Conservator, ceva? Departe de mine gândul de a le submina munca grea pe care au depus-o ca să ajungă acolo unde sunt acum, dar o astfel de lansare prematură nu are de obicei succes îndelungat.

Pe scurt, lansarea acestei trupe a avut succes din două motive. Unul e pentru că sunt fete şi bunoace. Adică, la fel ca, mai nou, în politică, nu contează că o astfel de bunoacă se pricepe sau nu la ceea ce face, important este să prindă la public. Mai fluturi cosiţele de zână, mai porţi un cercel, o geantă, şi eşti imaginea partidului. Respectiv, dacă 5 fete arată corespunzător, le băgăm într-o trupă, doar şi la Pussycat Dolls, numai Nicole cântă, restul fiind decor. Al doilea este că nu arată la fel de conformist ca restul trupelor. La ele nu este încă exacerbată tendinţa de a face muzica prin mişcatul fundului, ceea ce le dă avantajul "arată bine fetele, dar uite că nu se dezbracă aşa tare, deci înseamnă că şi cântă pe bune, nu?". Plus că nu par pitzi, dar nici chiar emo nu sunt.

Într-o Românie saturată de imaginea de pitzi care cântă numai cu vocea, Blaxy Girls sunt văzute ca fiind viitorul muzical al României pentru că ţin nişte instrumente în mână, şi pentru că sunt fete. Eu zic să mai aşteptăm; în 2-3 ani poate ne putem pronunţa cu privire la trupa asta, dacă se menţine sau dacă rămâne la stadiul de one hit wonder. Pe viitor, poate vor lansa materiale mai bune şi îşi vor şlefui puţin stilul. Bila neagră nu le revine lor neapărat, ci celor care le-au ridicat în slăvi capacitatea muzicală deocamdată mediocră.



Bila albă, unde mă abţin de la dezbateri, este pentru ultimul single Metallica, de pe albumul Death Magnetic. Personal, îmi place mai mult decît St. Anger, asta spun pentru că mulţi s-au apucat să facă comparaţia. Se vede că au muncit mult, atât pe voce şi instrumente, cât şi pe compoziţie. Ce mai, sunt legende vii, sunt creatorii unui cvasi-cult, sunt de necontestat în domeniul lor.

Nu poti sa te uiti la clipul urmator si sa nu zambesti macar odata. Este atat de simplu si totusi transimte ceva atat de valoros! Vad ca nu prea am ce comenta la bilele albe, iar daca nu intelegeti voi mesajul, nu ma obosesc eu sa vi-l traduc. Se numeste "Where the hell is Matt?", a fost filmat in mai multe locatii de pe glob si NU este doar un om pe un ecran albastru.


Cat despre aceste minunate doamne care urmeaza pentru bila neagra, am sa ma rezum la a spune ca sunt o culme a penibilului, in primul rand pentru ca le-a pierit orice forma de mandrie si patriotism. Macar daca s-ar fi facut de ras in tara lor, la vreun megastar... ramanea in familie. Asa, parca nu ajungea ca ne face lumea tigani, inculti si barbari, sa ne mai zica si ca suntem jalnici. Vivat Romania si cei care o promoveaza in strainatate!

Clipul cu Indiggo via Denisuca.

Daca nu ati auzit de Pachelbel Rant, aveti ocazia sa vizionati un material de stand-up comedy/chitara acustica mai mult decat interesant. Pe scurt, tipul se plange de faptul ca muzica contemporana este in pare parte bazata pe tot aceleasi combinatii de note din vremea barocului. Video-ul si performer-ul sunt geniale, bila alba:



Probabil ca daca Ron Paravonian ar fi trait in Romania, nu si-ar fi facut asa mari probleme. Uite, de exemplu, un videoclip prost, cu o tema jalnica si bazat pe repetitivitate. Bila neagra ii revine acestei manele, fara nicio legatura cu pielea pigmentata a reprezentantilor genului (pentru cei care nu va tine sufletul sa vedeti porcaria segmentul audiovizual de fata, ii explic mai jos subiectul):



Adica tipul si-a cumparat niste blugi desenati cu un sarpe din pietre ieftine si i-a venit ideea sa faca un cantec. A bagat o tipa blonda, o scena in care ea ii da miere cu degetele (microbofobi, beware!), si apoi cica blonda se transforma in sarpe si il mangaie in somn. Manelistul, pseudobazat, pare mort de frica in timp ce sarpele i se incolaceste in jurul gatului, melodia continuand pe ritmurile random, tipice, de duzina.

Ma gandesc sa fac o rubrica de alba-neagra. Ce ziceti?