Harry Potter şi Rockerul de pe gard
La noi la şcoală există un gard special. Este un gard care arată mai tot timpul ca ziua de 14 februarie, fiind locul preferat al cuplurilor din liceu, unde se pot ţine de mână şi lua în braţe, cu un risc redus de a li se face observaţie.
Astăzi am comis imprudenţa de a sta împreună cu o colegă pe acel zid al iubirii veşnice (da, aceea din care durează trei luni). O cheamă Alexandra Dascăl şi e bună, aşa că nu mă deranjează deloc să stau cu ea la o poveste şi să ascultăm o muzică la căşti. Deh, distracţii de pauza mare... Bineînţeles, pe zidul nostru erau vreo 4 perechi de îndrăgostiţi, dar cine se gândea la asta?
Cum stăteam noi două cât mai aproape de telefonul cu muzică, iaca vin alţi doi colegi spre noi şi încep să râdă, se depărtează şi râd din nou, apoi pleacă. Mai târziu aveam să aflu că încă de când au văzut-o pe Ale au început să-şi dea cu presupusul că oare cine e tipul de lângă ea. Apoi, apropiindu-se, s-au mirat că tipul mai e şi rocker. Era deja prea tare faza: Nu numai că Ale are prieten şi nu ştia nimeni, dar e şi rocker!
Eh, ajungând lângă noi s-au mai dezumflat când au văzut că tipul nu era prietenul ei. Nici măcar nu era tip. Rockerul eram eu. Bună treabă, nu?
in sensul ca decat sa pun postari gen "Nu am inspiratie" sau "Nu am chef de scris", mai bine ma leg de subiecte ceva mai usurele, cat sa nu ramana parasit.
sincer, si eu am cateodata impresia ca ma tabloidizez, dar sper sa ies repede din starea asta
mersi de comment si ca ma citesti :) ne mai auzim si cu treburi mai interesante