XI
De ce mă îndoiesc că îmi va plăcea Star Trek XI? Păi, nu numai din prejudecata lui Paul cu numerele impare, dar şi pentru că de vreo săptămână am văzut un episod din The Original Series. Da, cel făcut în anii 1830 cu primele prototipuri de camere de filmat. Nu, de fapt glumesc. Dar oricum, TOS e destul de vechi şi destul de penibiluţ încât să nu îl suporte nici cei mai înfocaţi fani ai Star Trek-ului. Dar ceea ce e de remearcat la tot serialul ăsta este că niciodată, absolut niciodată, Star Trek nu a fost un serial bazat pe efecte speciale, pe scenarii slăbuţe, sau pe sexviolenţă.
La fiecare episod, conflictele sunt mai mult psihologice, mai mult de ideologie umană decât de bătăi cu extratereştri. Pentru asta respect eu nu numai Star Trek, dar şi scrierile lui Asimov [apropo, I am Robot, cel cu Will Smith e o prostie şi nici nu are vreo legătură cu nuvelele lui; mai mult, cred că Asimov se întorcea în mormânt în timp ce se difuza filmul]. Science Fiction, orice ar spune lumea aflată în necunoştiinţă de cauză, e mai mult decât fantezie ieftină cu omuleţi verzi. Este despre ceea ce ne face oameni. Ceea ce, dacă ne vom confrunta vreodată cu alte rase sau cu un progres uimitor al tehnlogiei, rămâne la fel. Ceea ce va rămâne din umanitatea noastră pentru viitor...
De aceea sper că Star Trek XI nu se va complace doar în efecte speciale fenomenale, ci va păstra ceva din SFul de calitate. Iar celor pe care i-am plictisit cu acest post, îmi cer scuze... Dar sper ca odată să aveţi curiozitatea să citiţi Fundaţia lui Asimov, sau să vedeţi vreo două-trei episoade din Star Trek: The Next Generation.
1 Response to "XI"
Post a Comment