Oscarurile tocilarilor

Întotdeauna am admirat inventivitatea organizatorilor de concursuri naţionale, de tabere gratuite şi de alte manifestări nesponsorizate. Din banii ăia ce îi au la dispoziţie, fac ei ce fac şi tot reuşesc să îţi dea ca premiu o diplomă şi ceva inutil/kitsch/plictisitor.

Aici intră cutiuţele muzicale chinezeşti în formă de inimioară, care cântă Fur Elise cu high-pitch, albumele foto, pixurile, trusele de geometrie de plastic calitatea a 23495-a (care se rup la primul cerc trasat cu compasul, sau prima dată când scapi raportorul pe jos). Cărţile-premiu sunt un deliciu: aproape putrezite pe rafturile librăriilor, le-au salvat organizatorii cumpărându-le la jumătate de preţ şi oferindu-le olimpicilor studioşi... În general sunt cărţi de exerciţii pentru materia respectivă (Matematica distractivă, Manual de excelenţă pentru cei avansaţi în informatică) , dar şi dacă ţi se cumpără beletristică, au ei grijă să fie ceva destul de neinteresant încât cartea să rămână cu paginile nerupte (90 de personalităţi ale lumii, Pastelurile lui Vasile Alecsandri, sau ediţiile ieftine ale cărţilor porno).

Şi totuşi piesa de rezistenţă e diploma. Diploma aia pe care parcă îţi vine să i-o bagi undeva oricui îţi spune că mai încolo îţi va prinde bine la CV. Nu contest faptul că o ţidulă xeroxată cu numele meu pe ea va produce o impresie fenomenală asupra unui potenţial angajator, şi că acesta, uluit că am fost Miss tabăra de Matematică în clasa a 7-a, mă va pune instantaneu într-un birou comod la salariu maxim, dar să nu exagerăm lucrurile.

Când mă cheamă cineva să particip la oareşce concurs, să fac vreo lucrare sau să-mi toc orele pe revista şcolii, nu o fac pentru diplomă şi nici pentru un 10 la materia cu pricina. O fac, de exemplu, pentru satisfacţia pe care o voi avea când cineva din şcoală va întinde EXUVII către un coleg, "Ia, mă, ce tare!".

Pe de altă parte, mâine se vor decerna premiile Oscar, şi băieţii ăştia au diplome făcute de nişte super-caligrafi şi artişti... Şi, pe undeva în eul meu idealist, cred că nici ei nu au făcut-o pentru diplome. (Să nu vă aud că pomeniţi de premiile imense în bani, ne-am înţeles?)

1 Response to "Oscarurile tocilarilor"

  1. Delia December 9, 2008 at 5:39 PM
    Cred ca e vorba de un pariu cu tine insuti.. e vorba de competitie si de verificarea propriei tale valori.. de recunoasterea de catre altii a propriei tale valori.. Dar sa incetez cu bagatul in ceata! Uite, in clipa de fata colegii mei incearca din rasputeri sa rezolve niste enigme.. si nu se lasa! Oare de ce??.. Si daca mai iese ceva (premiu) din asta.. cu atit mai bine!