REAL CRIMSON

Avem două chioşcuri la şcoală. La cel din subsol am fost azi şi am cerut un măr, care de obicei vine într-o pungă, dar acum stătea singurel pe poliţa aia mizeră acoperită cu hârtie naşpa şi pete de ketchup. I-am zis vânzătoarei că dacă nu îmi dă măr în pungă nu mai îmi trebe (Sper că nu m-a luat de aurolacă), aşa că tanti vânzătoare cum se decide să rezolve situaţia? ... Se duce să-mi pună mărul într-o pungă.

Bineînţeles că nu l-am luat. Şi nu pentru că mi-ar fi frică mie de microbii lor, ci din principiu. Dacă lumea le cumpără marfa la servirea asta, atunci n-au decât să rămână cu ce clienţi au.

Zice un coleg către mine: "Hai să mergem la magazinul de afară, că poate acolo au prostii de mâncare şi îi pârâm."... mda, facem ca iepuraşul cu marijuana (Bună ziua, aveţi marijuana? Mâinile sus, FBI!)

Nu mai pot. Nu mai pot cu chioşcurile. (Expresie a la Mircea Badea. Totuşi am noroc că nu e destul de popular blogul meu, altfel pentru chestia asta îmi dădea deseară numărul de telefon pe post. Are şi anonimitatea avantajele ei...)